5,945 matches
-
nu li se aplece câinilor numai de untură. Am plecat de la ei pusă pe gânduri. Bănuiam că șcaola nu putea să fie mâncată de câini, dar refuzam să cred că nu ar fi nicio soluție să scap de ea. Eram convinsă că tata-mare știa ceva și nu vroia să-mi spună. Atunci imaginația mea de copil a căutat o explicație, care mi-a venit la fel de repede ca și răspunsul lui la întrebarea mea: bunăvoința mea de a hrăni câinii vagabonzi va
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
de imprudența pe care o făcuse. -Poate aveți șoareci în bucătărie! a continuat tanti Oala interesată să găsească o explicație dispariției misterioase a unturii. -Dacă aveam șoareci și ar fi mâncat toată untura îi găseam morți! i-a răspuns mami convinsă că altul ar fi adevărul. Toată ziua tanti Oala îi oferea și alte posibiltăți de evaporare a unturii, dar mami le refuza cu încăpățânare. Spre seară l-au găsit vinovat pe tataie Gogu, care ar fi adus un borcan gol
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
școală: o păpușă pe care să o plâng și pe care să o regret cu adevărat. Eram foarte supărată în special că Nuța și Cameluța vorbeau cu admirație despre ea fără a bănui că zăcea de mult la gunoi. Eram convinsă că în sinea lor erau supărate pe mine că nu le dădeam posibilitatea să se joace sau cel puțin să o țină în brațe. Cu și mai mare tristețe, pe data de 14 septembrie, am asistat la ceremonialul de a
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
T”. Aveam impresia că se clatină de atâta gălăgie. Examinam speriată ferestrele; erau așa de multe și de înalte, față de ale noastre de acasă, că îmi imaginam clasele la fel de mari ca și curtea școlii. Nu-mi plăcea la școală! Eram convinsă că nu-mi va plăcea niciodată. La un moment dat s-a auzit clopoțelul și o voce care a strigat de a răsunat curtea: -În rând! Eu am transpirat, iar ceilalți s-au oprit în loc din alergat, ca și cum ceva îi
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
Fiecare, după ce și-a tras sufletul, speriat își aranja hainele, își ștergea fața cu mânecile și cu un aer nevinovat, se îndrepta spre peronul școlii. I-am strâns mâna mamei și i-am șoptit: -Eu nu stau aici singură! Eram convinsă că nu m-a auzit, așa că am urmat-o privind cu coada ochiului la fetița de lângă mine, care, speriată și ea, își sugea degetul cu disperare. „Ce proastă este” mi-am zis în gând și umflându-mi pieptul cu bucurie
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
care le hrăneam, în secret, de mai bine de două luni. Imediat după masă mi-am început lecțiile. În ziua aceea eram foarte supărată și ce mă enerva și mai mult era faptul că nu-i puteam povesti mamei. Eram convinsă că nu mă alegeam decât cu o săpuneală bună și cu o lipsă de încredere din partea ei, care era așa de mulțumită de mine că mâncăm, la școală și acasă, fără mofturi ca înainte și fără să plâng după farfuria
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
o lași să te asculte. Și încă ceva, îți divulg un secret... -Nu-i spun la nimeni! i-am răspuns repede și m-am răsucit degetele ca să jur că țin secretul. Se uită la mine puțin derutată, bănuiam că nu era convinsă dacă trebuia să-mi spună sau nu, secretul ei. -Tu nu știi, mi-a spus cu timiditate. Nici eu nu știu să citesc mai bine decât tine. Și scuzându-se, a continuat: -Ca și pe tata-mare, ai mei nu m-
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
privirea peste drum. -Trebuie să aduc mai multe căldări, mi-a spus. -Câte? am întrebat-o curioasă. -Nu știu, mi-a răspuns, căutându-l cu privirea pe băiat. -Eu știu. Până când pleacă ăsta cu roaba din poartă, i-am spus convinsă că nu putea să fie alt motiv. Într-adevăr, Mia a cărat apă până când nu mai avea cu ea ce să facă și spre norocul meu, pentru că mă plictiseam tot mergând la fântână, o vecină de peste drum i-a strigat
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
și mirându-se de zgârieturile din care o șuviță de sânge se prelingea. -Bre, să-i tăiați, că ăștia vă omoară! i-a spus Fane sigur pe el. -Dacă poți să prinzi unul, acum îl tai! i-a spus mamaia convinsă că nu ar îndrăzni să se apropie de ei, după lupta la care fusese prezent. -Să mor, bre, s-a grăbit să-i răspundă, dai o țuică mare? Fane i-a arătat cu mâna cam ce ar însemna o țuică
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
le lăsăm sau le gonim? Le așteptăm pe ale noastre? l-am întrebat curioasă. -Cum vrea Dumnezeu! mi-a răspuns, nemulțumit de atâtea întrebări carte îi făceau rău. -Dacă mori, ai să le vezi? l-am întrebat de data aceasta convinsă că nu-mi putea răspunde. -Lasă-mă, tataie, cu moartea! s-a răstit la mine și nervos a continuat: Nu mi-am terminat treaba. Mâine or să crească buruieni și am via de legat, porumbul de arat și plivit, mă-ta-mare vrea
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
pur și simplu de tataie tot privind-o pe vaca noastră cum suferea. Când am prins-o pe mamaie de la urmă, era deja în bucătărie. Tataie, în fața plitei, ridica cu mâinile pirostriile încă fierbinți. Mă uitam la el fără voce, convinsă că înnebunise. -Gogule, așa îți trebuie! Așa, Gogule, poate mori! repeta într-una, tot luând cenușa amestecată pe alocuri cu bucăți mici de jar, pe care și-o punea pe față.. Mamaie s-a repezit la căldare, a umplut oala
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
-mă să cresc mare!” Nu o înțelegeam. Simțeam că revolta creștea în mine mai repede decât puteam să înghit pâinea înmuiată în smântână. -Mamaie, tu nu o iubești pe mami? am întrebat-o confuză. -O iubesc! mi-a răspuns repede. Convinsă că nu i-am înțeles răspunsul, fără să mai stea pe gânduri a continuat: -Tu nu știi că totul este așa cum vrea Dumnezeu? Trebuie să acceptăm și ca să ne asculte rugăciunile, trebuie să fim buni! De data aceasta mi-am
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
să lege o scurtă conversație cu mine. Într-un târziu, tot dormind și trezindu-mă mi-au venit în minte bomboanele bleu din care tăticu lua seara dintr-o sticluță mică și pe care o punea sus pe șifonier. Eram convinsă că trebuie să fie bune de luat seara și cum luasem una și nu avea niciun gust, m-am gândit că poate a doua să fie mai bună. Așa că înghițisem două sau poate trei pastille, înainte să plec la școală
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
aveau să coboare după morcovi pentru ciorbă. L-am ascuns după butoiul cu varză. Părea mulțumit de efortul meu și s-a lăsat mângâiat până a adormit. Am ieșit din pivniță calmă, dar nu înainte de ai promite, fără să fiu convinsă că a priceput, că voi trece și spre seară pe la el împreună cu tata-mare. În curte nu-mi bănuise nimeni locul absenței, așa că, mai grăbită ca niciodată, mi-am desfăcut ghiozdanul și m-am așezat la masă. Din ce mă grăbeam
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
-Și dacă am să-l păstrez din ce o să-ți facă friptură? l-am întrebat mirată, neștiind să cred dacă Matei spunea adevărul sau vroia să mă sperie ca să am grijă de iepure. -Dacă ai grijă de el și ești convinsă că nu există niciun pericol, o să-mi dai în schimb un pui de la voi, că doar am văzut că aveți până și cocoși. Mă uitam la Matei cu ochii măriți ca un broscoi care, ieșit din apă își caută o
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
toate deodată și cu toate că vocile ne erau puternice, o slăbiciune punea stăpânire pe noi. -Poate l-ai lăsat fără mâncare! m-a acuzat Cameluța. -Mâine am să-i dau un pui! i-am răspuns. În sinea mea insă, nu eram convinsă că aș putea să plec de acasă cu puiul fără să fiu văzută. -Dacă mă prinde tanti Oala că fur un pui, sunt terminată pe viață. Eram așa de necăjită pentru că Nuța, cum era bună și miloasă, în naivitatea ei
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
Opel. Oare șoferul nu știe că trebuie să aibă și lanțuri? Ia uite la Passat-ul ce trece acum! Uite, mamă! Este un 4x4, vezi ce frumos merge? Așa o mașină o să-mi cumpăr și eu când mă fac mare, zise convins băiatul. Privindu-l cu drag, mama își spuse în gând că poate să-și cumpere și avion că pentru ea era tot una. De unde bani? Le-au mai tăiat și curentul electric, că nu au achitat factura. Cum și de unde
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
doar 200 de dolari pe lună” -, îmi povestește nea Mitică. În tot acest timp s-a înțeles foarte bine cu francezul care zilnic servea masa cu ei; doamna Nicole gătea foarte bine, fiind dintotdeauna o gospodină desăvârșită. Proprietarul era comunist convins și mereu îi spunea lui Dumitru Sinu: Noi nu suntem comuniști de ieri sau de azi! Noi am creat Camera Comunelor! Amicul meu îl asculta fără să-l contrazică, nu ducea lipsă de diplomație, ba chiar după câțiva ani de când
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
deja lucrează la o altă carte, am convingerea că ne va surprinde din nou în mod plăcut și nu-mi rămâne decât să o aștept cu nerăbdare. Dar până atunci vă recomand cu căldură, vouă și copiilor voștri, Cămașa purpurie, convinsă că nu veți rămâne dezamăgiți. Helene Pflitsch Membru Liga Scriitorilor Români Wiehl, Germania, mai 2014 Referință Bibliografică: Elena Cesar von Sachse și „Cămașa purpurie” a Talentului / Helene Pflitsch : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1268, Anul IV, 21 iunie 2014
ELENA CESAR VON SACHSE ŞI „CĂMAŞA PURPURIE” A TALENTULUI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357348_a_358677]
-
eu sunt mic și merge foarte încet citirea, spunea cel mic și se uita cu o privire care cerea îndurare. -Este mult mai interesant dacă îți citește cineva și ai cu cine să le discuți cele auzite, declara cel mare. Convinsă fata fără mari greutăți, citea băieților zilnic, în fiecare după masă, scufundați în aroma de vară a grădinii, după un scăldat însorit. O ascultau concentrați. Celui mic îi mai explica câte ceva să fie înțeles textul ca lumea, în elementul lui
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
parte din măreția viitorului tău? -Charie, generale Runkrahost! răspunse Talestri, pe un ton amiabil forțat. Cred că sunt doar simple coincidențe printre papirusurile zeilor. Sunt mulțumită de faptul ca la bord se află persoane pe care le cunoaștem deja. -Sunt convins, răspunse generalul, apropiindu-se de prințesă și privind-o cu interes. Talestri nu răspunse acestei provocări deschise, fiind sigură că asta își dorea Runkrahost. Un răspuns ar fi generat o serie de alte schimburi de replici, probabil fără niciun rost
CARTINA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357484_a_358813]
-
mami, știi bine. Este posibil să intervină ceva care să mă rețină în laborator... Cine știe? Dar el e băiat mare și știi foarte bine că se supără. Cunoaște toate drumurile. Cred că-l vor aduce tot ei acasă, sunt convinsă... - Da, da...! Da, că, dacă l-au luat, îl și pot aduce. Bine, fata mamei! Te pup! Ai grijă de tine! - Da, mami, am grijă mare, stai liniștită. Și eu te pup și te iubesc! promise Iuliana, încercând să dea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
Oricum, încă de pe atunci, atât eu cât și prietena mea disprețuiam efuziunile sentimentale. Bănuiesc că genul nostru s-ar descrie astăzi cel mai bine prin cuvântul la modă „cool”. Nu admiteam alternative la „adevărul unic” sau vreun dubiu. Când eram convinse de ceva, deveneam implacabile. Fidelitatea față de prieteni sau față de principii ne era mai presus de orice. Singurul păcat pe care îl pot găsi acestei neclintiri lăudabile este teama surdă de a nu ne sacrifica din greșeală vreunei cauze care să
ILUZIA COMUNICĂRII PERFECTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357909_a_359238]
-
combaterea acestora este nevoie de canalizarea tuturor energiilor sufletești și trupești ale omului, cu mult discernământ, bineștiind că cei cu care ne luptăm sunt fără de trupuri, răcnind ca un leu căutând pe cine să înghită, și să facem toate acestea convinși fiind că suntem membrii Bisericii lui Hristos, pe care, potrivit asigurărilor Sale, nici porțile iadului nu o vor birui!... Vorbind, aici, de primenirea duhovnicească a tinerilor în Biserică, ne referim la purificarea noastră duhovnicească ce trebuie să urmeze și să
DESPRE TINERII DE ASTĂZI ŞI MORALA CREŞTINĂ, PRECUM ŞI DESPRE PRIMENIREA LOR ÎN BISERICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357892_a_359221]
-
unei efemere cauze care să creeze o asociație de idei. Bineînțeles că explicațiile, de fapt descrieri din puncte de vedere cel puțin șugubețe, erau date la și fiecare icoană a naturii. Dar vă scutesc de ele că doar Dan trebuia convins. Bușteanul zburător. Din copac în copac, din luminiș în luminiș, pe creste sau în adâncul văilor cei doi oameni de știință s-au lămurit cu unele realizări ale naturii în dezlănțuire. Pe drumul de întoarcere Dan a pus o întrebare
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]