2,759 matches
-
am bucurat din parte-i de o lectură atentă a vechiului manuscris al cărții de față și de multă încurajare. În profesorul Mihai Moraru am găsit fără îndoială cel mai apropiat prieten medievist - dacă acest cuvânt are puterea să reprezinte copleșitoarea lui erudiție, care merge mult dincolo de granițele domeniului și pe care o împărtășește întotdeauna cu bucuria și mărinimia unui mare spirit. Alături de acești doi respectați filologi și de profesorul Nicolae Manolescu, cel care a făcut posibilă, datorită personalității sale protectoare
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cadrul său de manifestare se schimbă fundamental în ultimele două secole. Dincolo de perioada iluministă, caracterul dublu (laic și religios) al acestui depozit ordonat de imagini și de coduri de mentalitate se pierde. De la raționalism și pozitivism, ambele iconoclaste (despărțite de copleșitoarea stilistică vizuală, în primul rând cu motivație religioasă, a artei baroce), civilizația europeană deprinde și afirmă un alt tip de gândire: științifică și, disimulant (încă), ne-religioasă. Imaginarul se diferențiază astăzi în funcție de palierele culturale cu care interferează. Arta modernă își
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
vârstă a lor însă, intertextualitate aplicabilă căror tipuri de scrieri și, mai ales, în ce scop? Răspunsurile indecise și chiar absența acestora au slăbit forța de reprezentare "literară" a multora dintre scrierile cotate foarte înalt, în cultura veche românească, nu copleșitor de bogată și, de altfel, destul de conservatoare, atât formal, cât și tematic sau argumentativ. Datorită gândirii cosmopolite a lui Alexandru Duțu s-a creat însă o breșă, în urmă cu aproximativ trei decenii, în plafonul filologic "de sticlă", ajuns, incontestabil
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
majoritate, spre secolele XVII-XVIII (așadar, începutul modernizării), iar cele filologico-istorice, interdisciplinare, nu indică până acum decât performanțe individuale (cazul istoricului Stelian Brezeanu sau al literatului Ovidiu Pecican). Niciun Paul Zumthor pe teren românesc, indiferent cum am privi lucrurile. În majoritate copleșitoare, interpretarea textelor vechi este limitată la performanțele istoricilor literari. Printre ei, cel mai sonor nume al ultimelor decenii − și datorită volumelor publicate aproape anual − este cel al profesorului Dan-Horia Mazilu. Reevaluându-și lecturile din prima parte a carierei științifice, autorul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
semantică pe care au suferit-o termenii din contextul dat. (b) În poziția predicativă este autorizat doar adverbul. Situația pare să se limiteze doar la adverbele cu sens superlativ, caracterizate prin vag subiectiv, exprimând aprecieri pur personale: (235) Ioana arată copleșitor/*copleșitoare. →"Aspectul fizic al Ioanei este copleșitor." ≠ "Ioana este copleșitoare." (236) Mâncarea arată minunat/jalnic/interesant/*minunată/jalnică/interesantă. (c) În poziția predicativă nu este autorizat decât adjectivul (prototipic sau participial); adjectivele din aceste construcții nu au o pereche adverbială
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
pe care au suferit-o termenii din contextul dat. (b) În poziția predicativă este autorizat doar adverbul. Situația pare să se limiteze doar la adverbele cu sens superlativ, caracterizate prin vag subiectiv, exprimând aprecieri pur personale: (235) Ioana arată copleșitor/*copleșitoare. →"Aspectul fizic al Ioanei este copleșitor." ≠ "Ioana este copleșitoare." (236) Mâncarea arată minunat/jalnic/interesant/*minunată/jalnică/interesantă. (c) În poziția predicativă nu este autorizat decât adjectivul (prototipic sau participial); adjectivele din aceste construcții nu au o pereche adverbială: (237
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
din contextul dat. (b) În poziția predicativă este autorizat doar adverbul. Situația pare să se limiteze doar la adverbele cu sens superlativ, caracterizate prin vag subiectiv, exprimând aprecieri pur personale: (235) Ioana arată copleșitor/*copleșitoare. →"Aspectul fizic al Ioanei este copleșitor." ≠ "Ioana este copleșitoare." (236) Mâncarea arată minunat/jalnic/interesant/*minunată/jalnică/interesantă. (c) În poziția predicativă nu este autorizat decât adjectivul (prototipic sau participial); adjectivele din aceste construcții nu au o pereche adverbială: (237) Mama arată obosită. (238) Ioana arată
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
b) În poziția predicativă este autorizat doar adverbul. Situația pare să se limiteze doar la adverbele cu sens superlativ, caracterizate prin vag subiectiv, exprimând aprecieri pur personale: (235) Ioana arată copleșitor/*copleșitoare. →"Aspectul fizic al Ioanei este copleșitor." ≠ "Ioana este copleșitoare." (236) Mâncarea arată minunat/jalnic/interesant/*minunată/jalnică/interesantă. (c) În poziția predicativă nu este autorizat decât adjectivul (prototipic sau participial); adjectivele din aceste construcții nu au o pereche adverbială: (237) Mama arată obosită. (238) Ioana arată bătrână în poza
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de a capta experiența, tot astfel revolta metafizică extinde conștiința de-a lungul întregii experiențe. Ea este prezența constantă a omului în fața lui însuși. Nu este aspirație, căci e lipsită de speranță. Această revoltă nu-i decât certitudinea unui destin copleșitor, dar fără resemnarea care ar trebui s-o întovărășească. Aici se vede cât de mult se îndepărtează experiența absurdă de sinucidere. S-ar putea crede că sinuciderea urmează revoltei. E inexact. Căci ea nu reprezintă concluzia logică a revoltei. Sinuciderea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
să nu-și dezvăluie sadismul decât unor prieteni foarte apropiați. în fața celorlalți, se prefăcea că este un arbitru imparțial și plin de înțelepciune, un om care nu se decide să-și condamne aproapele decât cu reținere și numai sub povara copleșitoare a dovezilor. Actor desăvârșit, înzestrat cu un umor negru, adeseori macabru, avea o imensă autoritate asupra oamenilor, știind totodată să manifeste și mult farmec. Lucru pe care Hrușciov l-a recunoscut: „Pentru a supune oamenii și a-i manevra, a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un război civil de „reunificare”, pentru a se transforma în conflict de Război Rece, cu, începând din 1961, sprijinul crescând adus de Statele Unite regimului sud-vietnamez. Escaladarea conduce la un adevărat război, care va dura zece ani și va provoca consecințe copleșitoare. Pe plan militar, în pofida angajării de forțe care vor însuma până la 500 000 de oameni și în ciuda bombardamentelor masive asupra Vietnamului de Nord, americanii nu reușesc să înfrângă Hanoiul și pe aliații săi din Vietcong, susținuți de Moscova și Beijing
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Marii Britanii. În era politicii de bună vecinătate, hegemonia Statelor Unite în emisfera vestică s-a fundamentat, la fel, pe reputația unei puteri incontestabile, mai curând decât pe exercitarea sa propriu-zisă. Superioritatea acestei țări în regiune era atât de evidentă și de copleșitoare, încât prestigiul singur era suficient pentru a garanta poziția SUA între republicile continentului american, comparabilă cu puterea sa. Statele Unite își puteau chiar permite uneori să nu mai insiste asupra prestigiului care i se datora, deoarece reținerea aceasta îi făcea hegemonia
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
insistat ca reuniunile panamericane să se desfășoare mai degrabă în țările din America Latină decât pe propriul teritoriu. Deoarece în emisfera vestică dețineau esența puterii de necontestat, era înțelept să nu insiste asupra tuturor manifestărilor prestigiului derivat dintr-o asemenea putere copleșitoare și să permită unor alte țări din regiune să se bucure măcar de aparențele puterii. Această atitudine a început să se schimbe numai odată cu declinul Organizației Statelor Americane și cu o deviere a politicii externe a SUA. Trei defecte ale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
aparent de astăzi. Dacă punctul de vedere al lui Tocqueville este valid, tipul de gândire necesar pentru aplicarea cu succes a politicii externe va fi opus uneori considerațiilor care-i mobilizează pe cei guvernați. O politică externă sprijinită pasionat și copleșitor de opinia publică nu este automat o strategie bună. Dimpotrivă, armonia dintre politica externă și opinia publică poate fi foarte bine atinsă cu prețul abandonării principiilor unei strategii bune în favoarea preferințelor capricioase ale opiniei publice. În cazul american, dificultățile inerente
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
principiilor unei strategii bune în favoarea preferințelor capricioase ale opiniei publice. În cazul american, dificultățile inerente sunt agravate de faptul că Statele Unite își revin constant din febra ultimelor alegeri sau se pregătesc pentru cele viitoare. În special în ultimul caz, tentația copleșitoare pentru o administrație care încearcă să obțină avantaje electorale este de a ceda în fața preferințelor opiniei publice, indiferent de politica externă. Deci, una dintre cerințele artei decidenților este de a găsi o cale de mijloc între respectarea principiilor perene ale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
internă. Președintele, care și-a declarat intenția de a face din protecția și promovarea drepturilor omului piatra de temelie a politicii sale externe, a vorbit Uniunii Sovietice în limbajul lui John Foster Dulles; sondajele de opinie au înregistrat o susținere copleșitoare din partea opiniei publice; încă o dată, o politică externă inutilă a fost compensată de triumful intern. Aici, Carter a avut totuși o nouă dilemă, suprapusă celei dintre politica externă și cea internă. Ea a provenit din caracterul inacceptabil din punct de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a rezista în fața opoziției combinate a celorlalte, rezultatul temerii față de puterea sa. Singura națiune care și-a putut menține în modernitate o poziție continuă de preponderență și-a datorat-o unei rare combinații de putere potențială superioară, reputație de putere copleșitoare și frecvență redusă a folosirii acesteia. În consecință, Marea Britanie a fost capabilă, pe de o parte, să se opună oricărei amenințări la adresa superiorității sale, deoarece reținerea autoimpusă a câștigat puternici aliați de partea sa și a făcut-o deci mai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în competiții temperate și indecise 14. Profesorul Toynbee afirma despre acest pasaj: și totuși, încrederea lui Gibbon era justificată în contextul Acordului de pace din 1783. În Războiul american de Independență, Marea Britanie a fost, în cele din urmă, înfrântă de copleșitoarea coaliție a forțelor inamice; dar adversarii nu s-au gândit s-o zdrobească. Ei s-au luptat pentru obiectivul limitat și precis al stabilirii independenței coloniilor față de Coroana britanică - coloniștii, deoarece pentru ei era un scop în sine, și aliații
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
din punct de vedere social este, în sine, într-o anumită măsură, rezultatul forțelor sociale care se luptă între ele pentru dominarea societății prin influența lor asupra, să zicem, legislației sau asupra deciziilor tribunalelor. Viața socială este alcătuită în mod copleșitor din reacții continue, devenite în mare măsură automate, la presiunile pe care societatea le exercită asupra membrilor săi prin regulile ei de comportament. Aceste reguli de comportament veghează permanent asupra individului, modelându-i acțiunile în conformitate cu standardele societății. Se poate spune
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
probabilitate mult mai redusă ca individul să fie loial eticii supranaționale când aceasta se află în conflict cu cerințele morale ale națiunii. Individul, dând piept cu enormitatea faptelor pe care este chemat să le comită în numele națiunii și cu greutatea copleșitoare a presiunii morale pe care națiunea o exercită asupra sa, va avea nevoie de o forță morală extraordinară pentru a rezista acelor cereri. Amploarea încălcărilor eticii universale din partea națiunii și a constrângerii morale exercitate în favoarea acestora afectează relația calitativă a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Acolo unde nu există nici comunitate de interese, nici balanță de putere, nu există nici drept internațional. În timp ce dreptul intern poate să-și aibă originea în - și să fie aplicat de către - voința arbitrară a instituțiilor statelor, dreptul internațional este rezultatul copleșitor al forțelor sociale obiective. Faptul că balanța de putere reprezintă o asemenea forță socială a fost recunoscut de către unul dintre cei mai de seamă profesori de drept internațional din epoca modernă. L. Oppenheim numește balanța de putere „o condiție indispensabilă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
conta cu adevărat. Această situație, evidentă pentru prima dată în al doilea război mondial, este actualmente accentuată prin polarizarea puterii între Statele Unite și Uniunea Sovietică, atributul suprem al politicii internaționale. Puterea Statelor Unite și a Uniunii Sovietice a devenit atât de copleșitoare în comparație cu cea a aliaților actuali sau posibili, încât poate determina singură, doar prin greutatea ei, balanța puterii. Acest echilibru nu poate fi în prezent afectat în mod decisiv sau, cel puțin, poate fi afectat doar pe termen scurt de către schimbarea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
schimb, principala dilemă a superputerilor în legătură cu aliații lor este „Cum putem să-i facem să sprijine și să fie utili politicilor noastre și să rămână așa?”. Această preocupare implică din partea superputerilor politici flexibile și ajustabile. Puterea lor față de aliați este copleșitoare, dar nu este nelimitată. Este adevărat, superputerile sunt într-un grad fără precedent stăpânii politicilor și destinului lor; dar nu sunt stăpâni absoluți. Ele trebuie să-și adapteze, în anumite condiții, politicile în funcție de dorințele aliaților lor dacă doresc să obțină
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
se ia în considerare că doar o fracțiune dintre aceste forțe era reprezentată de combatanți și că o mare parte erau trupe auxiliare, populația civilă care îi aproviziona cu armament, mijloace de transport, mijloace de comunicare și hrană alcătuia majoritatea copleșitoare din populația aptă de muncă. Astfel, războiul modern a devenit într-adevăr războiul întregii populații. Războiul împotriva întregii populațiitc "Războiul împotriva întregii populații" Războiul a devenit total nu numai în sensul că toți cetățenii erau potențiali participanți la război, ci
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să tragă 100 de gloanțe pe minut - cu alte cuvinte, de zece ori mai mult decât cele mai rapide arme mici din 191311. Cât de mare a fost progresul făcut în această privință între 1850 și 1913 și cât de copleșitor a fost între 1913 și 1938 devine evident dacă îl comparăm cu progresul deosebit de lent făcut între 1550 și 1850. La jumătatea secolului al XVI-lea, distanța de tragere a tunului de mână era de aproximativ 90 de metri, iar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]