KorAP: Find »[drukola/base=cort & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...251 >

6,252 matches

Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864

Asta cu siguranță... Domnule, ar fi în stare să se omoare pentru morți... cîți mai mulți morți... Și-or să se omoare pînă la urmă... Atîta pagubă... Și-o să scrie pe cruce Gică și Trică... sau Trică și Gică... (din cort iese Octav; cu o ținută vestimentară ca a unuia care doarme în cort... se acomodează cu lumina... ) Pot să-ți spun atît; e cam pe la sfîrșitul lunii mai... orele... între dimineață și prînz... Octav: Ziua? Groparul: Habar n-am... Eu

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
cîți mai mulți morți... Și-or să se omoare pînă la urmă... Atîta pagubă... Și-o să scrie pe cruce Gică și Trică... sau Trică și Gică... (din cort iese Octav; cu o ținută vestimentară ca a unuia care doarme în cort... se acomodează cu lumina... ) Pot să-ți spun atît; e cam pe la sfîrșitul lunii mai... orele... între dimineață și prînz... Octav: Ziua? Groparul: Habar n-am... Eu nu înțeleg de ce trebuie să știi ziua! Trei... cincisprezece... douăzeci și șapte... marți

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
lună, un an... Trăiesc și atît. Fără să știe că-i tînără... că-i bătrînă... că o să moară... Bravo lor! Îți dai seama ce-ar însemna să țină minte zilele și anii o broască țestoasă! Octav: (înainte de a intra în cort) Da ca să nu mai fie nici pe-a mea, nici pe-a ta, eu zic să fie miercuri... Groparul: Perfect! Îmi place! (Octav intră în cort) S-a dus să tacă... Grea meserie, domnule, grea de tot! Ha!, auzi, cică

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
să țină minte zilele și anii o broască țestoasă! Octav: (înainte de a intra în cort) Da ca să nu mai fie nici pe-a mea, nici pe-a ta, eu zic să fie miercuri... Groparul: Perfect! Îmi place! (Octav intră în cort) S-a dus să tacă... Grea meserie, domnule, grea de tot! Ha!, auzi, cică să fie miercuri! A declarat el să fie miercuri! Păi da, domnule, să fie ce vrem noi! De ce să fie cum au hotărît alții? Uite că

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
sau joi... Și așa rămîne! Hm! Ciudat mai e și chiriașul ăsta al meu! în capul lui chestia asta cu... azi e miercuri sună a libertate... Da, e înnebunit după libertate... ca și cum ar ști ce-i aia... Octav: (iese din cort; se spală cu apă dintr-o canistră) Ce spuneai de libertate! Parcă spuneai ceva de libertate... Groparul: Ei, bolboroseam și eu... bolboroseli... Octav: Auzi, chiar e adevărat că ai un apartament de trei camere? Groparul: Sigur că am... Crezi că

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
nu cîștigi mare lucru că mă iei, dar nici eu nu pierd cine știe ce... Tu îți faci treaba și eu te ajut... Îmi exersez dispariția..." Este că sînt șmecher? Octav: Da... Și mai ales vesel... insuportabil de vesel... (duce canistra în cort) Marieta:(intră însoțită de un bărbat) Bună ziua... Groparul: Sărut mîna, doamnă. Marieta: E..., eram să spun dacă-i acasă... E înăuntru? Groparul: Da... Marieta: Doarme? Groparul: Nu... nu cred. Marieta: I-am adus cîte ceva... Ce să fac dacă el

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
doamnă. Marieta: E..., eram să spun dacă-i acasă... E înăuntru? Groparul: Da... Marieta: Doarme? Groparul: Nu... nu cred. Marieta: I-am adus cîte ceva... Ce să fac dacă el... mă rog... Vreți să-l chemați? (groparul se duce spre cort) Domnu' doctor, eu o să vă las singuri... vedeți... știți dumneavoastră cum... chestia asta cu plecarea de-acasă... nu înțeleg... și-apoi vocile... v-am mai spus... e obsedat pur și simplu de vocea unui băiat... prieten de-al lui... care

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
dumneavoastră cum... chestia asta cu plecarea de-acasă... nu înțeleg... și-apoi vocile... v-am mai spus... e obsedat pur și simplu de vocea unui băiat... prieten de-al lui... care a murit în revoluție... mda... vedeți... Groparul: (ciocănind în cort) Hei, ieși la vorbitor...! Doctorul: Dar omul ăsta... ce-i cu el aici? Marieta: Cică e gropar... Dumnezeu știe ce-i cu el... cortul e-al lui... Doctorul: Aha, da! Octav: Bătrîne, îmi pare rău că trebuie să de dezamăgesc

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
unui băiat... prieten de-al lui... care a murit în revoluție... mda... vedeți... Groparul: (ciocănind în cort) Hei, ieși la vorbitor...! Doctorul: Dar omul ăsta... ce-i cu el aici? Marieta: Cică e gropar... Dumnezeu știe ce-i cu el... cortul e-al lui... Doctorul: Aha, da! Octav: Bătrîne, îmi pare rău că trebuie să de dezamăgesc... dar azi e, totuși, marți... Groparul: Sînt de acord... cu condiția să fie vineri... (Marieta și doctorul schimbă priviri) Octav: (înțelegînd stupoarea celor doi

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
pe domnul... Marieta: (presată de nevoia unui răspuns) Da... e marți... Doctorul: ...Absolut... e marți sigur... Groparul: Ei, atunci eu am plecat... mă așteaptă "cumințeii"... le arăt pe unde trebuie s-o ia spre veșnicie și mă întorc. (intră în cort) Marieta: (în șoaptă) Of, Doamne, cu cine ți-ai găsit și tu să... În sfîrșit! Uite, ți-l prezint pe domnul doctor... veneam spre tine și... ne-am întîlnit... are și el niște morminte prin cimitir... i-am vorbit de

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
pe domnul doctor... veneam spre tine și... ne-am întîlnit... are și el niște morminte prin cimitir... i-am vorbit de tine și... (groparul aduce un taburet și un scaun de rafie; le oferă musafirilor și intră din nou în cort) Octav: Bine, mama, și? Marieta: Uite, ți-am adus... o să vezi în sacoșă. Octav: Da nu stați? Luați loc! Marieta: Stați domnu' doctor. Eu... ți-am spus... vreau să intru în cimitir... să văd ce mai e cu cavoul ăla

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
fotografiile... Ce sălbăticie! Octav: Luați loc, dom' doctor... Stați. Marieta: Bine, eu am plecat... și mă-ntorc... (pleacă spre cimitir, pe lîngă gard) Octav: Nea Socrate, vrei să duci sacoșa asta în garsonieră? (groparul ia sacoșa și o duce în cort) Doctorul: De ce-i spuneți Socrate?! Octav: Pentru că vorbește..., vorbește și iar vorbește... De aia. Doctorul: Aha! Octav: Domnu' doctor, dacă tot ați venit din întîmplare... spuneți-mi ce v-a adus la mine... mai bine zis, de ce v-a adus

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
sau de ce anume erau bruiate...! Octav: De prostie, dom' doctor, de multă prostie, de lașitate, rîgîieli morale, dom' doctor, înțelegeți? De ignoranță, de fals, adică de toate mizeriile ce cresc pe lîngă casa omului. Înțelegeți, nu? Doctorul: Și... aici... în cort le auziți? Octav: Bine-nțeles... Doctorul: Și le auziți mai bine... mai clar? Octav: Da... ceva mai clar... Doctorul: Da... că aici e și mai aproape... Octav: Dom' doctor, să vă spun un secret; vocile astea nu țin cont de

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
buni prieteni? Octav: De fapt ne-am împrietenit mai mult după ce a murit... Doctorul: (cu un plus de edificare) Înțeleg... Octav: Nu înțelegeți nimic, dom' doctor. Doctorul: (... pe bolnavi trebuie să-i lași în voie...) Hm! Știți, mă uit la cortul ăsta și... știți ce anume îmi amintește? Îmi amintește de chestia aia din Piața Universității... Și cortul... și dumneavoastră... Octav: ...Cu deosebirea că aici "băieții" încă nu mi-au plantat curve, bătăuși și toxicomani... Și pentru că tot ați nimerit-o

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
de edificare) Înțeleg... Octav: Nu înțelegeți nimic, dom' doctor. Doctorul: (... pe bolnavi trebuie să-i lași în voie...) Hm! Știți, mă uit la cortul ăsta și... știți ce anume îmi amintește? Îmi amintește de chestia aia din Piața Universității... Și cortul... și dumneavoastră... Octav: ...Cu deosebirea că aici "băieții" încă nu mi-au plantat curve, bătăuși și toxicomani... Și pentru că tot ați nimerit-o..., vă mai spun un secret... Știți, eu sunt plătit de niște barosani din opoziție... să stau aici

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Păi n-ați venit să-mi faceți foaia de observație! Așa că treceți acolo că-mi bîzîie prin cap, în afară de vocile alea..., o mică destabilizare a țării... a Balcanilor... Am programat și un miting... eu și cu tipul ăla dubios din cort... doctor în gropi... Avem lozinci... cîntece... după aia programul mai prevede o brigadă artistică... de mineri... la urmă internarea în spital... și gata! Doctorul: Lasă, lasă..., nu mă lua repede... Cunosc foarte bine tema... nonconformist... inadaptabil... protestatar... doar sunt medic

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
că această așteptare începe să miroasă a lehamite... Lumea, deja a început să miroase a renunțare... Și tu știi ce înseamnă asta... Și eu nu vreau... mai bine să miros a glonț... (presiunea sonoră dispare; Octav își adîncește îngenuncherea; din cort, iese Groparul, îl privește cu înțelegere) Groparul: (ridicîndu-l și cîntînd foarte încet) Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă... (apoi, înțelegînd situația în care se află, cîntă din ce în ce mai tare, amestecat cu un rîs și o voioșie suspectă; pe una

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Octav, te rog! De fapt eu aș vrea să plec. Marieta: Păi nu-i așa? Că mă-ntreabă lumea că de ce-ai plecat, că unde-ai plecat... Și eu ce să spun! Să le spun că stai într-un cort ca țiganii... la marginea cimitirului... Spune și tu, Mona, dacă ăsta-i un om normal! Octav: Las-o pe Mona în pace! Marieta: Că de asta ți-am trimis doctorul! Și tu îl iei peste picior?! Octav: Păi nu l-

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Socrate, asta-i o șmecherie soioasă și atât. Lunecarea asta "necesară" aruncă în aer toate certitudinile! Groparul: Dar sînt certitudini...? (dinspre gard vine un preot, însoțit, firește, de dascăl) Perotul: Pace vouă! Groparul: Binecuvîntează părinte. Preotul: Da tu tot în cort stai?! (groparul nu răspunde) Ce să-i faci. Înseamnă că asta e voia Domnului... Stăteați de vorbă? Octav: Și încă cum...! Preotul: Asta e bine. Octav: Ba nu-i bine deloc, părinte... (preotul nu prea înțelege...) Groparul: Să vă explic

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
un om, ca și tine, dar în același timp să crezi că e, totuși, ceva mai mult ca tine... De aia regalitatea nu-i chiar o instituție perimată... Și nici Regele... Octav: Dacă te-aude mama, îți dă foc la cort...! Groparul: Da, domnule, omul are nevoie să se devoteze... să se dedice... Și de atîta amar de vreme, românu', săracu', n-are pe cine admira... n-are nici de ce și cui să se dedice... I l-au luat pe Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
zbaterea asta a mea e doar un soi de agitație..., să nu bag de seamă că, de fapt, nu lupt... Mă tem că fac numai puțină gălăgie... Lasă, nu mă încuraja... Hm! Noapte bună..." PARTEA A DOUA (Pe banca din preajma cortului, stau Costache și Marieta; vorbesc cu grijă..., pentru nu-l trezi pe Octav.) Costache: Am venit noi prea dimineață. Marieta: Dimineață la zece?! Costache: Păi nu-l știi? Eu am venit de gura ta... dar nu sînt sigur că am

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
asta nenorocită ca de coada mîței! Și ideea lui Matei mi se pare nemaipomenită. Uite-l că vine. Costache: Eu îți spun că n-o să vrea... Marieta: E, n-o să vrea! (intră Matei) Matei: Unde-i?! Costache: (în șoaptă) În cort... încă mai doarme... Matei: La ora asta?! Băiatul ăsta se mai crede în socialism... Păi dacă o să doarmă atîta și cînd... Ehei, piața liberă nu iartă. Aici, somnul, dacă nu naște chiar monștri..., naște faliți...! Eu mă duc să-l

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
ai învățat... prea l-ai lăsat în voia lui... Costache: Că tu nu l-ai lăsat... Marieta: Păi de la o vreme l-am lăsat și eu... Acu' e cogeamitea om și n-a ajuns la nici un capăt... și stă în cort... cu soiosul ăsta de gropar... Alt ratat! Matei: Eu mă duc să-l scol... Mai am o groază de treburi! (pe lîngă gardul cimitirului, intră Octav) Marieta: Ei, na! Noi credeam că doarme... vorbeam în șoaptă și el...! Matei: Păi

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
coate din diplomat o sticlă de whisky) Uite-aicea! Sper să fie și adevărat..., să nu mă fac de rîs... Domnule, circulă știfturile mai dihai ca gripa, să mor dacă nu! Tu ai niște pahare prin garsoniera asta? (Octav intră în cort) Zău că-mi place aici... Ce-o fi și în capul lui băiatu' ăsta...! Voi mă lăsați pe mine... să-mi fac treaba cum știu eu... și să nu vă băgați decît la semnul meu... (intră Octav cu masa pliantă

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
în capul lui băiatu' ăsta...! Voi mă lăsați pe mine... să-mi fac treaba cum știu eu... și să nu vă băgați decît la semnul meu... (intră Octav cu masa pliantă, scaunul de rafie și pahare) Haioasă ideea asta cu cortul... În orice caz, e originală Octav: Și mamei îi place... Marieta: Îmi place pe dracu'! Te-ai înhăitat cu un vagabond și stai cu el într-un cort, așa, ca să te plîngi de nu știu ce nedreptăți... că aia nu-i bine

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]