3,198 matches
-
de lume acasă la Gabry și Lodolo, în interiorul unui cerc de torțe ale căror flacări se alungeau în bătaia vântului. Fețe bronzate îmi ieșeau în întâmpinare, dinți albi în întuneric. Eram îmbrăcat cu costumul din in de culoare deschisă, fără cravată, părul ud încă pe ceafă îmi dădea un fior răcoros care îmi pătrundea sub cămașă. Îmi lăsasem barba să crească în voie, ca la fiecare sfârșit de săptămână. Cu o cupă în mână salutam în dreapta și în stânga. Supus ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dimineață am închis ferestrele, primăvara era pe sfârșite, corpul unei rândunele plutea în streașină. Brusc, ne-am retras în noi înșine. Ne-am ras în fața oglinzii și sub lamă era chipul taților noștri, chipul de care râsesem. Ajunsesem să fim cravate în lume, onorarii, contabili și discuții ce-și schimbă direcția. Până într-o seară, iarna trecută, pe divanul noii case a lui Manlio, un divan lung, de firmă. Începusem prin a măsura divanul și descoperisem că locuința lui era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe Elsa. Așezată pe brațul divanului, picior peste picior, soția mea privea afară. Nu cerul, nu. Măsura metrii pătrați ai terasei ce dădea spre râu. Fără să-mi dau seama, ridicasem prea mult vocea, devenisem agresiv. Manlio mă fixa uimit, cravata roșie de cașmir îi intrase în paharul de cristal. La întoarcere, în mașină, mama ta, privind strada pe care plouase de curând, spunea: „Scuză-mă, cât poate câștiga unul ca Manlio?“ Am mormăit o cifră. Mai târziu, acasă, în timp ce făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
apoi dispari, ca un țânțar când se face ziuă, te așezi pe florile de pe divan și speri doar ca eu să nu te bag în seamă. Știi că ai importanță numai în acuplare, știi că atunci când îmi fac nodul la cravată, înainte de a pleca, mi-e scârbă deja de tot. Nu ai curaj să te miști atâta timp cât eu sunt acolo, nu ai curaj să-ți arăți fundul în timp ce te duci la baie. Poate că ți-e frică să nu fi omorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
costum-pantalon cu guler șal, dintr-un jerseu moale de culoarea nucșoarei. La gât poartă un șirag foarte simplu din boabe mari de chihlimbar, legate cu un fir de mătase neagră. Iau o cămașă, am numai cămăși albe și costume cu cravata pusă pe același umeraș, așa nu greșesc. Uneori, Elsa a încercat să mă convingă să mă îmbrac mai îndrăzneț, să-mi iau măcar cu o plălărie. Are un prieten, un scriitor berlinez care poartă bascuri, fesuri, pălării de panama, șepci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
răspunsesem, pentru că acum eram în stare să vorbesc. L-am privit în ochii fără ochelari. Și am înțeles că era conștient de obscenitatea meseriei lui. — Vreți să ieșiți? Am ieșit, a intrat sicriul, împreună cu băiatul, și el în costum și cravată, și o infirmieră care venise să-i ajute, o femeie slabă cu privirea furișă. M-am îndreptat spre barul care îmi fusese indicat pe strada principală. Lângă el era o expoziție de piscine de grădină, albastre și prăfuite. Cât e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
beton pentru birouri de tot soiul - și am ieșit într-un val de căldură. Aerul era înăbușitor și simțeam cum tălpile mi se afundă în asfalt. În timp ce mă îndreptam spre mașină, mi-am scos sacoul și mi-am dat jos cravata, dar nu mi-am desfăcut manșetele cămășii. Nu pentru că îmi e rușine. Dar nu vreau să fac paradă cu asta. —Ce ai acolo, tati? mă întreabă fiica mea mai mare pe când mâna ei zăbovește deasupra acelui loc, temându-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aproape de perete pentru a-mi face mie loc. Mașina de tuns iarba, greble și lopeți și alte unelte menite să păstreze ordinea stăteau agățate frumos la locul lor. M-am ridicat de pe scaun și m-am întins să îmi iau cravata și sacoul de pe bancheta din spate. Apoi m-am strecurat printre cele două mașini până la ușa din dos. Zece zile de temperaturi-record umflaseră lemnul și a trebuit să împing cu umărul ca să deschid ușa. Casa era bine făcută pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
conduse într-o încăpere mică, aflată la capătul coridorului, îmi întinse un halat alb și îmi zise să îmi dau jos tot de la brâu în sus și să-mi pun halatul. — Doctorul va veni imediat. Mi-am dat jos sacoul, cravata, cămașa și maioul, le-am agățat în cuierul de pe ușă și mi-am pus halatul. Într-un colț era un scaun cu spătarul drept. Mai era și o masă lungă acoperită cu un cearșaf alb. Nu voiam să mă așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe Madeleine, pe fete și pe David din nou sub acoperișul meu, cu atât aveam să fiu mai fericit. Am mers prin casă, aprinzând luminile. Apoi mi-am agățat haina în cămăruța din față, mi-am dat jos sacoul și cravata, am luat un pahar din dulăpiorul de băuturi și o tavă cu gheață din frigider. Nu sunt un băutor. Beau uneori un pahar de whisky cu partenerii de afaceri, când o cere situația. Se știe că mă înveselesc puțin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
credea, ca pe un negustor oriental, În jur de șaizeci de ani, slab, bronzat și ridat, mâncat de țigări și arak, cu pantaloni maro ponosiți și o cămașă albă, nu prea curată, Închisă până la ultimul nasture, sub gât, dar fără cravată, cu pantofi maro scâlciați și cu o haină uzată, demodată, puțin prea mică pentru el. Acest creator somnola tot timpul pe un taburet din nuiele, cu fața spre soare, capul căzut pe piept și ochii aproape Închiși, În fața prăvăliei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vechi, toate În germană și cehă, pe care Fima nu le putea citi. În plus, avea de-acum la dispoziție colecțiile de timbre și de monede antice, nouă costume de vară și șase de iarnă, În jur de douăzeci și cinci de cravate În diverse stiluri, cam demodate, și o frumusețe de baston pentru plimbare, sculptat și cu măciulie de argint. În clipa aceea Fima nu se Întreba ce va face cu toate astea, ci ce Înțelegea un om ca el din fabricarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și despre cât „face“ vițelul, și pe urmă tăcerea și datul din cap, privitul în depărtare, până ce ochii țăranilor, care îl priveau cu pleoapele strânse, nu din cauză că fumau chiștoace, ci pentru că, de când se știau, nu avuseseră încredere în domni cu cravată și pantofi lustruiți, se făceau rotunzi și mari și eu însumi vedeam uimit că acest W., care era tatăl meu, avea ceva străin mie, dar comun cu țăranii. Spunea că ar trebui să ne ocupăm cu timpul și de agricultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ar fi schimbat, în afară de obrazul mamei, care devenise între timp alb ca marmura. În camera noastră de zi, sub pictura cu sloiuri plutitoare și ceață răsfirată în văzduh, pe canapea ședea un bărbat care purta un costum ieftin și o cravată ce nu se asorta de nici o culoare cu restul. Până acum unul ca Erich Hackler, comisionarul firmei de utilaje constructoare pentru turnătorie și fabrica de mașini-unelte, nu fusese invitat niciodată la noi la cafea și ceea ce ne lăsa cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
arăta de parcă i-ar fi aparținut profesorului Lämpel din Max și Moritz și-l făcea pe tata să pară la fel de caraghios. Așteptam să-și scoată halatul și să-l atârne în cuier, să poarte din nou costumul lui, cămașa albă, cravata, pantofii englezești. Așteptam acel ceva cu care ne obișnuiserăm, așteptam acea senzație de ușurare că tata se va ridica din nou din fotoliu, își va lua pălăria și se va urca în Studebaker-ul său. Dar el stătea aici fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fi putut spune Jupiter, Luna, Marte și Neptun, până când tata se ridică încet. Nu-l va reclama pe Hackler, acum o să-i trebuiască multă forță ca să găsească o reprezentanță nouă, personală; și tata stătea iar drept, în cămașă și cu cravată, încălțat cu pantofii englezești, părând ceva mai puternic, se așeză în Studebaker și porni motorul. În vara asta sigur nu, dar poate în cea viitoare vom călători din nou în Italia, la Forte dei Marmi, la mare, pe plajă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ziua asta de vară timpurie stătea tot drept în mijlocul mobilei, o apariție plină de sine care lua tot spațiul în posesie. Dar spre deosebire de prima lui vizită, acum Hackler purta un costum din gabardină de culoare deschisă, la cămașa albă o cravată de mătase de nuanță închisă, prinsă cu un ac de aur. Picioarele, pe care le ținea întinse și depărtate mult unul de celălalt, erau vârâte în pantofi maro din piele de căprioară, un model italian, iar faptul că șosetele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
preistorice. Însă, din acea după-amiază de duminică, fratele meu n-a mai fost cel pe care îl cunoscusem, un băiat tăcut, închis în el, care simțea uneori o atracție bizară pentru probe excentrice de curaj. Se întoarse răvășit de la Elektrokonzern. Cravata îi atârna strâmb sub gulerul descheiat, părul îi era înfoiat în creștet, iar în spate avea un fel de „codiță de rață“, fuma, țigara îi atârna în colțul gurii, se rezemă de tocul ușii, spunând că ar fi „proletar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
șterpelească și reprezentanțele producătorilor de macarale, precum și licențele. Nouă ar fi trebuit să ne aparțină covoarele de mătase și nu lui Hackler, care a apărut în cele din urmă, după ce am așteptat o jumătate de oră. Purta un costum și cravată, ținea în mână un pahar de cristal cu whisky și se îndreptă greoi înspre fotoliul postat ca un tron în fața peretelui pe care atârna o pictură în ulei reprezentând lacul din pădure. Nu ne salutase, se dusese pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
hoteluri ieftine și să dezvoltăm expresii codificate. Dezavantajul este că știe când mint. Da, nu sunt bine și totul s-a schimbat. Și dacă mă acuzi că aș avea o cădere nervoasă, îi spun Lisei că de fapt ai aruncat cravata aia roz despre care ai zis că ți-a fost furată din mașină anul trecut. — Iar eu o să-i spun lui Mark că ai trișat la table. Dar nici unul dintre noi nu ar fi spus nimic. Asta ar fi însemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să-mi promiți că dacă vei afla vreodată ceva de genul ăsta despre Kieran, îmi vei spune. — Îți promit, am intonat solemn chicotind în sinea mea la ideea că Kieran ar putea face ceva mai grav decât să poarte o cravată roșie cu o cămașă verde. Și-acum, înapoi în gura lupului, zise Lisa îmbrățișându-mă plină de afecțiune. O să-l omor pe Kieran când ajung acasă. Nu, n-o face, te rog. Contez pe tine să fii cea stabilă, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
știa el de ce, m-a ignorat. În ciuda protestelor mele, a aranjat cu precizie matematică noi cuțite și furculițe pe masă. Kieran mă sărută cu căldură. Se vedea că nu se împăcase cu Lisa. Purta o cămașă galbenă, reiați albaștri și cravata haioasă pe care scria „Super Tocilar“ pe care i-o făcuserăm noi cadou de Crăciun acum câțiva ani. —Ai primit mesajul meu! exclamă el. Mi-a fost teamă că nu o să-l vezi la timp, dar a fost o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fatalist. De ce ai ales tocmai Ritz-ul? l-am întrebat. Dacă voiai să alegi un loc în care să nu fim văzuți, mai sunt încă sute de locuri de joacă în Londra din care să alegem. Kieran se jucă emoționat cu cravata. —Am zis că poate o să avem ceva de sărbătorit. Aveam nevoie de mâncare înainte să mă ocup de asta. I-am făcut semn chelnerului care se pare că uitase că sunt o nesimțită și ne-a adus șervete curate, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nesimțirea de adineauri. Kieran ceru același lucru. Eu m-am întors spre el. — Așa, acum spune-mi care e vestea bună pe care o avem de sărbătorit? Lasă-mă să ghicesc. Te întorci la Lisa ca să-ți dea iama în cravate și să-ți ia măsuri pentru un dispozitiv de purtat bebelușul. Se îngălbeni. De fapt, nu am mai vorbit cu Lisa de când m-a dat afară. Mi-am petrecut ultimele zile gândindu-mă. —La Lisa, sper? Am luat un croasant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
distrusă când am văzut-o spartă, așa că el a comandat un lipici din America, special pentru ceramică și foarte costisitor, ca s-o repare. A devenit cea mai prețioasă posesiune a mea. De la același muzeu, eu i-am cumpărat o cravată Peter Rabbit pe care a zis că o va purta în fiecare an de aniversarea căsătoriei noastre. Aniversarea căsătoriei noastre. Urma să fie luna viitoare, pe 15 noiembrie. Uitasem complet, lucru deloc surprinzător de fapt, având în vedere că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]