4,763 matches
-
salcâm. Unde-i autorizația? Aici. Dă-ncoa. S-o pun, eu, la locul ei. Că, pe-aici, avem suficienți cântători. Și... Și, hai, ia-o, pune-o unde știi tu, și, paharele pe gât, și, afară, și, de-acolo, spre creasta Însalcâmată. După ce, mă, Apă bătută de Maluri? După de toate. Chiar? Ei, nu, chiar, dar, după cam pe aproape de toate. Precizează! Precizez: iepuri, vulpi, mistreți, viezuri, prepelițe, potârnichi, fazani, căpriori, babe sălbatice, dar, atenție, numai din cele pentru selecție, nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și mai stângace, însă tot așa de ciudate. În locul trandafirilor, atârnau ciucuri de flori verzui de laur. Pe o lagună trecea un fel de gondolă încărcată cu marinari, părând niște piei-roșii și având unelte de pescuit. De jur împrejurul lagunii se ridicau creste mari de munți înzăpeziți, poate niște fiorduri. Nori grei se îngrămădeau în jurul lunii pline. Iar pe o insulă, o mare biserică gotică cu turnuri moscovite își înălța vitraliile albite de lună și zidurile negre în mijlocul unei vegetații luxuriante, în ciuda răcelii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ziuă diguri lungi, pe care se spărgeau mari valuri, debutând cu urlete și scurgîndu-se sfărâmat cu zornăitul unei grindini de sticlă. Apoi apele se retraseră cu totul, târâtoare ca fumul, și lăsară descoperit fundul mării, care se vedea plin de creste inegale. Coborîndu-se din zbor asupra lor, Felix văzu că vârfurile de stâncă erau de fapt turle de biserici în care se clătinau clopote de toate mărimile, scoțând valuri de sunete, mai apropiate sau mai îndepărtate. Clopotnițele se prefăcură în dansatori
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gol. Dar nu-i cârmi și nici nu căzu. În hăul șanțului de la baza clădirii, i se răsturnă numai clopul. Descoperindu-se, de sub calota clopului îi răsări (adulmecînd nemișcat din mijlocul plantației firelor îmbîcsite de păr și semănând cu o creastă pitică) un șoricel împăiat. Rozătorul împăiat din moțul capului era gri-vioriu. Afișa un aer stingher. Șobolanul ciudat îi stătea fixat pe creștet c-o bentiță, ce i se petrecea negriciosului peste fălci și i se înnoda sub bărbie. Spurcatul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ce le trebuia lor castraveți?!... Cei doi își apăsară tenișii pe antablament, adică asupra brâului ornamental de piatră, încadrînd, la partea superioară, ferestrele parterului. Deși mai neguros și încruntat, deșiratul se răzgândi și își plie șalele, încărcîndu-i el celui cu creastă de șobolan laba piciorului între palmele împletite, ghemuindu-se ca un resort înaintea lui, catapultîndu-l pe celălalt, pe fațadă, către etaj. Curând îl urmă pe zid, ca o omidă. - Păi, să nu dormi. Că acuși vine partea principală de la îmbîrligătura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încă prins sub bolovanul unei stări confuzionale severe. Glasul său toropit pluti deci, ca o peliculă de ulei, prin Cabinetul de Desăvârșire Psihică. Primul front al mareei abia umezi piepții hainelor celor din jur. Următoarele cinci, șase valuri plezniră, cu crestele intonației lui uleioase, sprâncenele și gurile întredeschise ale Consultantei și pe cea a neastâmpăratului taximetrist. - Păi să vă spun... Ar fi fost și greu... să admit... în urmă cu 22 de luni... că, la originea tuturor dezagrementelor prin care voi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
avut și ceva de-mpărțit cu tramvaiul. A făcut-o, mijlocul de transport în comun, surcele... Da' lasă, că până se termină ea vara, o găsim noi și pe asta, cu picioarele de 2 kilometri, a ta..." Celestin se șterse de creasta unui val ce-l bubui peste-o ureche și tuși încurcat. Se scutură de ciorchinii de sare ai valurilor precedente. Apoi își ridică capul aproape mirat: - Auzi, tu, fată, ce-ți spun eu aicea? Fată dragă, tu mă auzi? 146
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
eu... Sau, de exemplu, nu sînteți voi Șeful 284 DANIEL BĂNULESCU În trei vizite îndesite, "imposibilitatea în mers" se transformase miraculos în "agitație sau vagabondaj nocturn inconștient". Apoi în mai exactul "deambulism nocturn" (somnambulism). Începuseră de-i culegeau nopțile de pe crestele acoperișurilor, unde se amuzau să păcăne tabla sau să facă să alunece pe burtă vreo țiglă. Îi înhățau. Le legau boturile la sacoșele cu nutrețuri de neuroleptice, tranchilizante, hipnotice, sedative, dar, în noaptea următoare, tot de prin stâlpii de telegraf
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și-a străduțelor ce păreau că se freacă de grădină ca niște pisici. Rotindu-se, în spirale ample, deasupra imobilelor pustii și mărginitoare, semănând cu niște faleze. Și apropiindu-se de pământ în viraje scurte, frânând sau nu, ajutîndu-se de crestele vegetale. Atingând pietrișul de lângă chioșcul fanfarei, aleile pietruite de la Cetate ori potecile asfaltate dinspre berăria "Gambrinus", la început într-un vălmășag de pași repezi și legănați... Apoi (după ce-și pierdeau suficient din viteză), împlîntîndu- se scurt și dureros
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Culoarea pământie. Unele fragmente de ureche erau mai bombate. Altele puternic tasate. Curbura unora dintre crâmpeiele de ureche părea mai pronunțată. Două fuseseră retezate de-a dreptul cu zimți. Has-Satan dezlegă nodurile ce țineau distanțate între ele, pe șiret, măruntele creste de carne. Le cântări în palmă. Și le distribui, după o adâncă reculegere, pe coala de desen, în partea inferioară a cheii desenate. Începu apoi un soi de șah orb, schimbând, în mai multe ape, pozițiile și combinațiile firavelor semiluni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Le-a strigat numele la fiecare și poreclele, glumind, și i-a trimis la tuns. Frizerii, pușcăriași și ei, abia îi așteptau. Noaptea de sfârșit de vară era în miezul ei. Se schimba garda și se auzeau glasurile gardienilor pe crestele de piatră. În locul hainelor, un magazioner le-a dat câte un costum gros de postav, în dungi. Mirosea a vechi și ucenicul își pipăi capul cald, fără păr. Gheorghe rîdea: 247 - Gata, am ajuns și la locul nostru. Asta-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le arunca pe maidan. Copiii băteau turca, scuipând în palmă. Lemnul ascuțit se înfingea în noroiul drumului. La rampă se strângeau lopețile, și gunoierii, băuți, ciupeau muierile, înghioldindu-le spre camioanele deșertate. Făcuseră focuri alături, și fumul atârna destrămat peste crestele gropii. Aglica pierise. Mai rămăsese o creastă de ciulini uscați și buburoși. - Uite câinii, Paraschive! spuse ăl bătrân. Dulăii urcau în goană poteca. Erau ogărîți și mușcați. Atârnau floacele de pe ei. Trecură. - Și ce soare! zise pungașul. Urât e la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scuipând în palmă. Lemnul ascuțit se înfingea în noroiul drumului. La rampă se strângeau lopețile, și gunoierii, băuți, ciupeau muierile, înghioldindu-le spre camioanele deșertate. Făcuseră focuri alături, și fumul atârna destrămat peste crestele gropii. Aglica pierise. Mai rămăsese o creastă de ciulini uscați și buburoși. - Uite câinii, Paraschive! spuse ăl bătrân. Dulăii urcau în goană poteca. Erau ogărîți și mușcați. Atârnau floacele de pe ei. Trecură. - Și ce soare! zise pungașul. Urât e la pârnaie, Treanță! Ridică un bolovan și-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
furtuni înecate în apele moarte ale gândurilor - pe care le înduri din setea curioasă de a ști cum vei răspunde întrebării mute: "oare mă voi omorî până în zori?" Materia s-a îmbibat de durere. Când cugetul ți-a crescut peste crestele lumii, strâmtoarea vieții îți dă fioruri de elefant în seră. Ce valuri nebune de mări necunoscute îmi izbesc pleoapele și-mi cotropesc mintea? - Câtă măreție nu ascunde oboseala de a fi om! Amintirea mării în nopțile albe ne dă, mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pământul și nici un obiect al lumii, - adieri extatice să fie clipele, vârtej de altitudine privirea; - ca murmurul melancolic al vântului ce atinge azurul și zăpada, gândurile să mângâie poleiala lucrurilor ce nu sânt În cugetul tău să se răsfrângă toate crestele de munți pe care n-ai fost om și toate țărmurile de mări pe care ai fost trist. Plictiseala devine muzică pe marginea mării și extaz pe vârf de munte; - "sentimente" nu mai sânt Căci spre cine s-ar îndrepta
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună. Un regat pentr-o țigară, s-umplu norii de zăpadă Cu himere!... Dar de unde? Scârție de vânt fereastra, In pod miaună motanii - la curcani vînătă-i creasta Și cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă. Uh! ce frig... îmi văd suflarea - și căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn - iar de coate nici că-mi pasă Ca țiganul, care bagă degetul prin rara casă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Cucurigu! strigă el, primblîndu-se într-o ogradă deșartă sub un gard, peste niște bulgări de piatră și pin glod, în care-i rămânea urmele labelor ca o scrisoare de zodii... Cucurigu... Dar nu-i era bine... îi era greu capul... creasta i-atîrna în jos, ochii lui cei rotunzi ca două altițe de oțel erau păinjeniți... el își plecă capul și-l ascunse sub aripa... își ridică un picior și adormi... Dar într-un par era o cioară care tot striga: crrr
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
noi, atribuindu-ne o puternică bază submersă, pe care ei o ignorau, dar în realitate ne lipsea... Imaginarul colectiv ne-a conferit o pondere pe care nu o aveam. Nimeni nu-și putea închipui că noi pluteam efectiv, ridicați pe creasta valului revoluționar, menținându-ne într-un echilibru extrem de labil. Nimeni nu putea crede că noi nu aveam nici o ierarhie și că nu dispuneam de o temeinică structură organizată, care să reprezinte sprijinul nevăzut al acelui vârf vizibil. A fost o
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
poftea să se adune laolaltă pentru a pricepe mai bine propria lor stare. Unii păreau gata de orice, nu mai izbuteau să facă față nevoilor și poverilor. Când seara revenea din acele sătucuri, își întorcea privirile: erau acolo, cățărate pe crestele dealurilor, cu fața spre mare. Uneori i se păreau niște ambarcațiuni gata de plecare spre locuri îndepărtate, alteori simțea dezolarea și tăcerea care domneau parcă din cauza unui blestem ireversibil, și se așeza pe o piatră mare frecându-și necontenit fruntea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
soarele urcând, de cealaltă, și la mijloc genunea. Când lumina fu destul de puternică încât trupul lui să lase umbră, Petrache se trezi din visare, fără să- și amintească altceva decât moleșeala fermecată ce-l năpădise. Se săltă în picioare pe creasta zidului, ridică brațele, ca să le dezmorțească, dar și ca să dea binețe soarelui și propriei lui umbre. Care mai rămase sus o bucată de vreme, înainte de a-l însoți în atriu, acolo unde întunericul avea să mai adaste. Petrache trecuse așadar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
covor de iarbă grasă, pe care pășteau risipite grupuri de capre și de vite mari. O biserică minusculă cu un mic cimitir alături închidea satul. Mai departe se vedeau negre păduri de fag și de conifere, dominate în fund de crestele lucitoare ale munților pleșuvi. De aci încolo nu mai era nici o așezare de om afară de colibe. Pădurile le exploata un proprietar și se auzeau lovituri de topor și hârâituri de joagăr mecanic. Ioanide întinse o pătură pe iarbă și se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
iar deasupra, cat cu prispă. Casa era făcută evident din drugi de lemn, însă acoperită cu tencuială și văruită. Acoperișul era de olane. Lui Ioanide i se păru încîntătoare de la distanță, așa îndreptată către un infinit de iarbă și spre crestele munților. - Aci, zise el de pe pătură, mi-ar place să trăiesc.(" Conțescu are dreptate!") Am să-mi cumpăr și eu un stânjen de pământ colea și să-mi fac o casă între câțiva nuci. La ce bun toată arhitectura noastră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care tânjea. La spital i-au spus că are apă la plămân. Întâia imagine a lui Ioanide când văzuse fetele fusese a unui templu vechi simplu și sever ca acela sicilian de la Segesta, dominând pașnic platoul cu fâneață în perspectiva crestelor sclipitoare ale munților. Cu picioarele goale pe treptele lui, sprijinite cu mâinile de coloane, fetele ar fi fost statuare. Un sculptor cioplind simulacrul nud al uneia putea să-l așeze în altar Și, precum în pajiște, unde albinele-n vara
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
va rula sub degetul medicului. Astfel, se crează posibilitatea evidențierii consistenței acestuia, netezimii sau dimpotrivă prezența de formațiuni, sensibilitatea. · Palparea ovarului asociată cu durere iradiată la nivelul rinichiului este sugestivă pentru colica nefretică (reacția Bittorf). · Apăsarea laterală a bazinului pe crestele iliace determină durere în sacroileită, dar nu și în afecțiunile coxofemurale (semnul Erichsen). · Auscultația abdomenului se efectuează pentru prezența zgomotelor hidro-aerice, fiziologice, atunci în absența acestora, liniștea auscultatorie semnalizează ileusul. Tot auscultator perceperea zgomotelor cardiace la aplicarea stetoscopului pe abdomen
IV. Diagnosticul şi tehnica examinării pacientului în medicina alternativă/alopatică. In: Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]
-
algie la acest nivel se întâlnește în miozite, precum și în tromboflebita profundă, iar concomitent cu această manevră se urmăresc degetele piciorului, extensia halucelui în timpul compresiunii moletului constituind un reflex patologic analog semnului Babinski în cadrul leziunii căii piramidale (semnul Gordon). Percuția crestei tibiale precum și dorsiflexia piciorului (semnul Homans), cu dureri la nivelul moletului are semnificația tromboflebitei profunde. Se caută grupul ganglionar din spațiul popliteu și regiunea inghinală, se palpează genunchii întrebând pacientul despre prezența algiilor, mobilității și cracmentelor, precum și a eventualelor redori
IV. Diagnosticul şi tehnica examinării pacientului în medicina alternativă/alopatică. In: Fitoterapie clinică by Florina Filip ciubotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2097]