KorAP: Find »[drukola/base=croi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...80 81 82 ...149 >

3,710 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

cunosc. Cum Nobunaga se ridicase și Îl salutase, Dosan se mai Îmblânzi și el. — Demult nădăjduiam să ne Întâlnim. Mă bucur că azi mi-am putut Împlini această scumpă dorință. — Vă Împărtășesc bucuria din inimă. Socrul meu Îmbătrânește, dar Își croiește drum prin viață În floarea sănătății. — Cum adică, Îmbătrânesc? Abia am Împlinit șaizeci, anul acesta, dar nu mă simt deloc bătrân. Nu ești decât un pui abia ieșit din nou! Ha, ha! Floarea bărbăției Începe la șaizeci de ani. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
din nou, oamenii lui Tokichiro văzură coifurile și armurile aliaților lor năvălind deja. Își agitau săbiile, lăncile și halebardele. Nobunaga spusese că erau mai avantajați dacă se deplasau fără greutăți și mulți dintre oameni Își scoseseră căștile și aruncaseră steagurile. Croindu-și drum printre copaci, alunecând pe pante cu iarbă, porniră imediat spre corturile inamicului. Când și când, pe cer apăreau fulgere albastre-verzui, iar ploaia albă și vântul negru biciuiau lumea cufundată În Întuneric. Tokichiro, strigând la oamenii săi, se repezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
momentul când alunecase și căzuse, văzuse că, În imediata apropiere, nu erau nici inamici, nici aliați. Cadavrele zăceau Îngrămădite unele peste altele, iar ploaia răpăia pe spinările lor. Sandalele lui de paie erau mânjite cu stacojiu, În timp ce-și croia drum printr-un râu de sânge. Unde era seniorul cu dinții Înnegriți? Voia capul lui Yoshimoto. Ploaia chema. Vântul chema. Inuchiyo nu era singurul care-l căuta. Kuwabara Jinnai, un ronin din Kai, Îmbrăcat În armură de la talie În jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
noroi și apă de ploaie acoperea zona dintre deal și sat. Bătălia luase sfârșit, iar oamenii se regrupaseră. Ploaia Încetase, soarele ieșise din nori și, din mulțimea adunată strâns, se Înălțau aburi albi și cețoși. — Unde-i regimentul Domnului Asano? Croindu-și drum prin masa de luptători, Tokichiro ajunse la regimentul său inițial. Oriunde se Întorcea, se ciocnea și se freca de câte o armură Însângerată. Deși fusese absolut hotărât să lupte vitejește, acum Îi era rușine. Cu siguranță, nu făcuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
au băut? Aproape nimeni nu mai distingea ce anume se cânta și ce se dansa. În cele din urmă, toți adormiră pe unde apucară, cu brațele sub căpătâi sau cu toate membrele Întinse. Pe măsură ce se adâncea noaptea, miresmele toamnei Își croiau În tăcere drum Înăuntru. Deodată, Inuchiyo săltă capul, privind În jur cu o tresărire. Tokichiro ridicase și el capul. Ikeda Shonyu deschise ochii. Uitându-se unul la altul, ciuliră urechile. Îi trezise din somn un ropot de copite În trecere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
a murit dezonorat În luptă - ar fi nespus de fericit. Mosuke! Primește ca să reabilitezi numele tatălui tău. Mosuke, desigur, nu avu nici o obiecție și depuse imediat jurământul de credință al vasalului. Apoi, Hideyoshi Îi dădu lui Mosuke primul ordin: — Ne croim drum spre spatele Castelului Inabayama. Avem o hartă a munților, dar nu putem găsi cărarea potrivită. E o sarcină destul de dificilă pentru Începerea slujbei tale ca vasal, dar trebuie să ne conduci acolo. Contez pe tine. Mosuke studie un timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Încontinuu. Unde-i tubul de semnalizare? Întrebă Hideyoshi. Dați-i-l lui Mosuke și Învățați-l cum să-l aprindă. Se ridică și-l Întrebă pe Mosuke dacă Înțelegea cum să folosească semnalele, apoi spuse: — Acum vom coborî ca să ne croim drum Înăuntru. Stai cu urechile ciulite. De cum auzi strigăte, aprinde semnalul. În regulă? Să nu dai greș. — Înțeleg, dădu din cap Mosuke, rămânând lângă tub. Când Își văzu stăpânul și pe ceilalți coborând În vale, bine dispuși, păru cam nefericit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Nu! Și se Îndepărtă cu pași mari. După ce făcu vreo zece pași, Însă, se opri și o privi pe femeie, care continua să se uite după el. „E Shunsai, fiica armurierului,“ Își spuse. „De-acum, trebuie să fie măritată.“ Își croi drum, mai departe, pe străzi. Peste două ore, ajunse la râul Nagara. Se așeză pe iarba malului, privind apa. Ar fi putut rămâne acolo o veșnicie. Păpurișul foșnea În șoapte triste, sub soarele palid și rece de toamnă. Domnule Spadasin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
lui Yoshigake. Munca lui Mitsuhide Începu și ea să aibă de suferit. Rece din fire, ajunsese acum ținta unor priviri la fel de reci. Poate că ar fi fost altfel, dacă-l proteja Yoshigake, dar pe acesta Îl rețineau propriii lui vasali. Croindu-și drum printre numeroasele concubine favorite ale lui Yoshigake, disputa căpătă proporții În castel. Mitsuhide nu avea relații și găsise doar un adăpost temporar. Era nefericit, dar n-avea ce face. „Am comis o greșeală,“ Își spuse Mitsuhide. Avea haine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
tovarășului meu! strigă un glas din spate. Nu era timp să taie capul mortului. Sărind În picioare, Kyusaku se luă imediat la luptă cu noul adversar. Kyusaku știa că mai mulți soldați din corpul de sinucigași al clanului Asai Își croiseră drum până În zonă, iar cel de acum Îi Întoarse spatele și fugi. Luându-se după el, Kyusaku Îl lovi În genunchi cu sabia. În timp ce căzu peste rănit și Îl Încălecă, Kyusaku strigă: — Ai un nume care să merite rostit? Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
nici un templu nu mai stătea În picioare. Generalii, care se Încurajau Între ei, ori de câte ori priveau Înfricoșătoarea scenă, Își aminteau cuvintele lui Nobunaga despre sprijunul cerului și despre binecuvântarea Sfântului Dengyo și se Îndemnau Înainte. Aparenta convingere a generalilor Încuraja trupele. Croindu-și drum prin flăcări și prin fumul negru, soldații atacatori aplicau, punctual, ordinele lui Nobunaga. Opt mii de călugări-războinici pieriră Într-o imagine a celui mai oribil infern buddhist. Călugării care se târau prin văi, care se ascundeau În peșteri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
asta e atât de neplăcut de nimeni, chiar și când nu are motive să fie. Nimic nu e mai neplăcut decât să asculți pe cineva care turuie despre propria lui deșteptăciune. Rostind aceste cuvinte În silă, priviră silueta lui Hideyoshi croindu-și drum prin mlaștina din depărtare, Împreună cu Nobunaga. Nu ne spune nimic - nu se consultă deloc cu noi. — Înainte de toate, nu e Îngrozitor de periculos? O fi ziua-n amiaza mare, dar inamicul poate pândi oriunde, În munții ăștia. Ce-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Întâmplat, Kyutaro? În pieptul lui Nagamasa, fulgeră presimțirea că se Întâmplase ceva foarte rău. Wakui Kyutaro nu era un samurai din anexa Kyogoku; era unul dintre vasalii tatălui său. — Onoratul dumneavoastră tată, Seniorul Hisamasa, tocmai a comis seppuku. Mi-am croit drum Încoace printre inamici, ca să vă aduc acestea. Îngenuncheat, Kyutaro scoase părul lui Hisamasa și kimonoul de mătase În care era Învelit și le puse În mâna lui Nobunaga. — Ce! A căzut și prima anexă? — Chiar Înaintea zorilor, un grup

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
spunând că Onogi avea urgentă nevoie să-l vadă pe Seniorul Hisamasa. Presupunând că Onogi era În fruntea oamenilor lui, gărzile au deschis poarta castelului. Imediat ce au făcut-o, o trupă numeroasă de soldați a năvălit Înăuntru și și-a croit drum până În citadela superioară. — Inamicii? — Cea mai mare parte dintre ei erau vasalii Seniorului Hideyoshi, dar oamenii care i-au arătat drumul au fost, fără Îndoială, ai acelui trădător de Onogi. Și tatăl meu? — A luptat bărbătește până la sfârșit. El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
plecă grăbit, repezindu-se spre zarva Îndepărtată a războinicilor. — Ajutorul divin, murmură cineva de pe margini, cu un oftat. Era Katsuie. Ceilalți generali Îl felicitau, și ei, pe Nobunaga. Este o binecunvântare neașteptată. Pesemne că sunteți foarte fericit. Printre ei, Își croia drum un fior de emoție, fără cuvinte. Oamenii aceia, invidioși pe reușitele lui Hideyoshi, erau unii și aceiași cu cei care insistaseră să fie abandonat și grăbiseră atacul general asupra castelului. Cu toate acestea, Nobunaga dădea pe dinafară de bucurie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
n-ar fi avut nici un motiv de teamă: — Sunt Kuroda Kanbei de la Castelul Himeji. Nu sunt aliat nici cu Seniorul Nobunaga, nici cu Seniorul Murashige. Am venit singur, pentru o discuție personală de mare urgență cu Seniorul Murashige. Și Își croi drum printre soldați. Trecu prin mai multe porți fortificate, intrând, În sfârșit, În castel, unde se Întâlni, curând, cu Murashige. Prima sa impresie, la vederea feței lui Murashige, fu că omul nu avea o voință chiar atât de mare pe cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
clanului Araki erau postate la palisadele de lemn, ici și colo, așa că ne-au Înconjurat de mai multe ori și, câteodată, am fost despărțiți unii de alții, În mijlocul săbiilor și al lăncilor inamice. Într-un târziu, am reușit să ne croim drum, dar, În timpul uneia dintre Încăierări, Seniorul Kanbei a fost rănit de sabie la genunchiul stâng, iar aceasta ne-a Împiedicat să ajungem prea departe. Până la urmă, am fost nevoiți să ne culcăm Într-un hambar. Am călătorit noaptea, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
văzut, am fost rănit În luptă, acum două zile. Întrucât mă mișc cu dificultate, vă voi privi pe fiecare luptând În ultima voastră bătălie, În timp ce voi aștepta aici, calm, inamicul. Apoi, voi putea sfârși, luptând după placul inimii. Așa că, ieșiți! Croiți-vă drum prin porțile din față și din spate și arătați-le cu cât curaj cum cad florile cireșilor de munte! Strigătele de răspuns din partea aprigilor războinici, susținând că aveau să Îndeplinească porunca Întocmai, răsunară ca un vârtej de vânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
un visător extraordinar. Dar spinii și țepii realității - mai ales date fiind nașterea și creșterea lui - nu-i permiteau să trăiască numai Într-o lume a viselor. Lumea adevărată avea dificultăți peste dificultăți și Îl Învățase plăcerea de a-și croi drum prin ele. În perioada de creștere, când era pus la Încercare și se Înapoia victorios, și iarăși era Încercat, descoperise, până la urmă, că nu era satisfăcut de dificultățile Întâlnite. Cea mai mare plăcere a vieții, aflase el, se găsea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
se opri când Își văzu un tovarăș prin fum. — Minoura? — Ei? — Încă n-ai rezolvat nimic? — Nu, nu Încă. Începură să-l caute Împreună pe Nobunaga - sau, mai bine zis, să se Întreacă În a-l găsi. Curând se despărțiră, croindu-și drum prin fum. Focul prea să se fi răspândit până sub acoperiș și interiorul templului trosnea. Chiar și părțile din piele și metal ale armurilor frigeau la atingere. Într-o clipă, singurele forme omenești care se mai vedeau nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
marea diferență numerică dintre trupe. Creierul lui Mitsuhide funcționa prin calcule, iar acum nu mai exista nici măcar o licărire de speranță că avantajul ar fi fost de partea lui. Mai mult, undeva, un mic fior de frică Începea să-și croiască drum În conștiința lui. Acest fapt În sine putea juca rolul decisiv Între victorie și Înfrângere. Începea să se scufunde sub valurile pe care el Însuși le stârnise. Mitsuhide stătea pe colina din fața taberei, privind norii. — Se-arată a ploaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
departe. Între timp, prima unitate de sub comanda lui Nakagaba Sebei lăsase lupta din aval În seama soldaților lui Takayama Ukon. La fel ca șirurile unor tineri ducând pe umeri un palanchin sacru În timpul unei sărbători, urlând la unison, luptătorii Își croiră drum cu forța În primele linii ale bătăliei. Pășind, cu repeziciune, peste trestiile de pe malul răsăritean al râului, se năpustiră furibunzi În mijlocul inamicilor. Soarele Începea să apună. Nori roșii arși, anunțând apropierea serii, Își reflectau culorile peste pâlcurile negre de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
când o comandă a lui Dengo sfâșie văzduhul, arcașii se dispersară, Înlocuiți de pușcași. Fără a aștepta o clipă ca fumul prafului de pușcă să se risipească, În fața inamicului apărură războinici În armuri, cu lănci de fier, Începând să-și croiască drum. Dengo și luptătorii săi de elită decimau unitatea lui Hachiya. Luând locul camarazilor lor, soldații comandați de Nobutaka reluară atacul și loviră forțele clanului Akechi. Dengo, Însă, Îi Înfrânse și pe aceștia, alungându-i Înapoi. Pentru moment, trupele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
și pe Samboshi. Apoi, puteau să denunțe crimele lui Hideyoshi, să-i reunească pe ceilalți seniori și să pornească cu o armată zdrobitoare. Pe de altă parte, aveau o armată numeroasă și, ca samurai, le-ar fi plăcut să-și croiască drum prin luptă, nimicind inamicul printr-o victorie rapidă. În timp ce cântăreau rezultatele ambelor variante, Își dădură seama că planul dintâi ar fi declanșat un război prelungit, câtă vreme al doilea implica o decizie promptă. În acest sens, Însă, În loc de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
temporară. Poate fiindcă vedea că progresau foarte Încet, retrase toate unitățile. În acel răstimp, alese dintre samurai câteva sute de războinici dârji. Nici unul nu avea să poarte arme de foc, numai lănci și săbii. Acum vreau să văd treaba făcută! Croiți-vă drum În turn! ordonă el. Corpul lăncierilor de elită Învălui imediat turnul, ca un roi de viespi, pentru ca, În curând, să pătrundă Înăuntru. Un fum negru ca smoala Începu să iasă de la etajul doi, apoi, de la al treilea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]