3,585 matches
-
pe ele... 51 Sacosul Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, este cel mai vechi păstrat în colecțiile din România. Sacosul, veșmânt la origine imperial, apoi purtat de Patriarhii de la Constantinopol, a fost introdus în Moldova în timpul lui Alexandru cel Bun. Este croit în forma de „T” și încheiat în părțile laterale cu clopoței după modelul veșmântului preoțesc din Vechiul Testament. Este purtat de înalții ierarhi ai Bisericii Răsăritene. Sacosul Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei este confecționat din catifea de mătase verde decorat pe
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
În curtea din spate, din aprilie pînă-n august, pînă ce iarba crește frumos, iar apoi dă drumul la douăzeci de copilandri slăbănogi, negricioși și zdrențăroși s-o calce În picioare și s-o distrugă În douăzeci de minute În timp ce-i croiește cu nuiaua peste piciorușele jegoase; noi, acest bătrîn, fiicele lui și nepotul lui, trei funcționari de bancă, un desenator, doi tineri care lucrează la Hearst și cu noi, stimate domn, care uneori aducem cîte o fată În cameră, ne Îmbătăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-i Îndemnase să iasă pe stradă În seara aceea. Ne scurgeam, așadar, din noaptea liberă Înapoi În aerul fetid și stătut al metroului, ne Îngrămădeam și ne repezeam pe platformele de ciment cenușiu, ne Împingeam și ne Înghionteam să ne croim drum ca și cum am fi fost prinși Într-o Întrecere cu timpul, ca și cum ni se oferea o mare recompensă dacă mai cîștigam două minute sau ca și cum alergam cît puteam de repede spre o Întrunire măreață, spre un eveniment fericit și rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Într-o parte și cam În afara cercului exterior al privitorilor, se strînseseră trei făpturi rafinate ale nopții și ale străzii uriașe ce vuia deasupra capetelor noastre - un tînăr spilcuit și obraznic, ce purta o pălărie cenușie și un pardesiu cenușiu croit pe talie, figură tipică de Broadway, un evreu cu un aer sigur, de expert, cu nas mare, glas agresiv și zîmbet vulturesc, și un italian mai scund, cu păr negru și ochi strălucitori, cu o expresie șireată pe chipul Îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apucat de meseria asta: trebuie s-aștepți să moară unul ca să capeți de lucru și pe urmă neamurile, oameni nerecunoscători, se duc și fac comanda la un concurent de-al tău: dacă ajungeam eu să fac treaba pentru care eram croit, Învățam legile, ca tine, și mă făceam avocat.“ Ei, să știi că toată lumea spunea asta, că domnul Grant putea să fie un avocat minunat, că tare mai știa să vorbească frumos. „Vai, Will, Will“ - a zis - „mai bine-ai Îngenunchea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Când vreau să-i cânt laudele fac un tărăboi infernal, plin de dezacorduri. Atunci, El râde din toată inima, cu un râs care transformă că-rările în ring de dans, copitele mele în sandale înaripate. În acele zile, vă asigur, ne croim drum! Trag înainte, trag înainte ca un măgar care poartă pe Cristos pe spate”. În acest fragment de drum sacerdotal, în care un Cardinal a voit să reprezinte viața sa de purtător al lui Cristos, acolo unde voiește el, fiecare
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ancoreze. Pereche cu cîrmaci cu ritmul ponderat al vîslașilor, de cele mai multe ori niște uriași cu mustață. Schifurile care nu păreau să aibă trăsături intrinseci, ci împrumutate pe de-a întregul de la bărbatul sau femeia care mînuia cele două vîsle, laborios croindu-și drum, cu lamele lovind apa cînd barca înainta, balansînd tensionat de la o lovitură la alta; or, dimpotrivă, îmbrățișînd apa fără efort într-un ritm elastic, natural, cînd barca însăși vroia să înainteze și era împinsă încă puțin de valuri
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aproape lovindu-se. Și totuși, deși nici unul dintre noi nu dădea atenție acestui lucru la momentul acela, preocupați fiind de toate dificultățile pe care trebuia să le surmontăm, împreună am creat un mic miracol. În ciuda a tot, prora bărcii își croia drum prin valuri, uneori tremurînd pentru o clipă ca și cum ar fi visat la o mișcare mai bună, la adevărata viteză. În ciuda a tot, barca era în mișcare. În cursul acelei prime toamne și a acelei prime ierni am ajuns treptat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în fiecare zi, dar visul din ziua cu ploaie din mai nu s-a repetat niciodată. Cel mult, am dobîndit un fel de stabilitate în truda noastră, o așezare în a ține și a trage vîslele, un fel de a croi drum bărcii simțindu-ne mușchii întărindu-se și asta ne oferea o oarecare satisfacție. Am devenit un cal de povară, un muncitor care-și făcea treaba și-și îndeplinea planul sub norii apăsători. O singură dată, cum număram bătaie după
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nu m-am ostenit să aștept să văd dacă fusesem auzit și cineva se îndrepta spre mine, așa eram de sigur că voi fi lăsat în pace în noaptea asta. Casele pot sta singure, m-am gîndit așa cum mă zvîrcoleam, croindu-mi drum prin strîmtoare. Bărcile au nevoie de oameni. Nu mai e nici o barcă. Șopronul e gol. Mîine sau poimîine, ultima bucată din clădire va fi demolată. Un gînd plutește liber prin aer, o amintire care și-a pierdut aproape
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
panoul cu o mie de metri. Am spus " Da", poate cam încet, și am stabilit pasul pentru douăzeci de bătăi puternice. Nu știu dacă David m-a auzit, dar m-a înțeles la fel de bine fără cuvinte. Am accelerat. Mi-am croit cale printre bucățile de beton din care răzbătea fierul în gheare diforme, printre grinzi și stîlpi. Picioarele mele se tîrau printre dărîmături de neidentificat ce rămîn în urma demolării unei structuri, cremene din pavaj, plăci, cioburi, praful anilor irosiți. Uneori, piciorul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de tunet. Lanark fugi de-a lungul pereților în căutarea unui lift, dar pe toate ușile erau plăcuțe cu DEFECT. în cele din urmă, găsi un mic tunel cu pulsații de căldură și luminozitate care curgeau spre el, dar își croi drumul împotriva curentului. Asta fu aproape imposibil pînă cînd nu se culcă la podea și-și făcu loc împingînd cu mîinile și picioarele în pereții tunelului îngust. După mai multe minute de luptă, reuși să parcurgă trei metri. „O, Rima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cînd nu mai rămaseră decît niște stinghii și un zăngănit depărtat. N-ar fi trebuit să faci asta. Am fi putut să-i încropim un camuflaj din ramuri și alte chestii care ar fi ascuns-o de priviri. Coulter își croi drum spre potecă, printre ferigi, și începu s-o ia la vale. După cîțiva metri, se opri, se întoarse și strigă: — Cretinule! Mama ta de cretin! — Mama ta de cretin dobitoc! strigă Thaw. — Mama ta de cretin dobitoc și căcăcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
instala în timpul nopții peste apa liniștită, și o rață, abia pornită dintr-o insulă, lăsa o dîră ca a unui deget pe un geam plin de praf. Traversînd șuvoiul de camioane și tramvaie, zăngănind și uruind pe șoseaua principală, își croia drum printr-o rețea de străduțe și trecea pe lîngă două cinematografe cu instantanee din filme și trei magazine cu reviste viu colorate în vitrine. Femeile de pe copertedădeau o coloratură erotică visărilor lui cu ochii deschiși. într-o dimineață, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deschise la întîmplare și citi: Toate percepțiile minții umane se grupează în două tipuri pe care le voi numi IMPRESII și IDEI. Diferența dintre ele constă în dimensiunea forței și vigorii cu care acționează asupra minții și cu care își croiesc drum în gîndirea și conștiința noastră. Percepțiile care pătrund cu maximă forță sau violență se pot numi impresii, și sub acest nume aș cuprinde toate senzațiile, pasiunile și emoțiile, așa cum își fac apariția în suflet. Prin idei înțeleg imaginea ștearsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de mare distincție să arăți ridicol alturi de un ins ca tine, Aitken. Ușa de la anexă era înțesată de lume care încerca să cumpere bilete sau să-i mituiască pe paznicii de la intrare. Drummond și Thaw urcară treptele alături, Drummond croindu-și drum cu nasul lui mare ca o lamă de topor. Oficialitățile îmbrăcate exotic strigară: — E Drummond! E Thaw! și îi lăsară veseli să intre. Portarul îl prinse pe Thaw de mînecă și-l trase deoparte, arătînd spre Drummond: — Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
refină după aceea. Nu fă faceți griji. Nu fă îngrijorați. Sludden se ivi după ușă și zise: — Angus a aprins luminile. Să mergem spre pistă. Trecură prin bucătărie, spre o ușă din spate și merseră în urma unui cablu electric care croia o cărare șerpuită între urmele de cotoare de varză. — Nu uita, zise Sludden, cea mai bună tactică este denunțarea deschisă. N-are rost să te plîngi în fața șefilor consiliului, cînd ceilalți delegați nu sînt prezenți și vice-versa. Conducătorii trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era mult prea grav pentru proces. Mare păcat ― dar întrucât tu ai trecut prin experiența supraviețuirii aparente ca individ, îți dai seama cât este de complet..." Urmă de astă dată o pauză aproape perceptibilă, după care o nouă idee își croi drum: "...mă întrebam dacă nu cumva mai este și altcineva. Eu mă consideram drept regina acestui joc de șah, în care tu ar fi trebuit să fii pionul de pe rândul 7, gata să se transforme în regină. Dar dincolo de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pe ziduri. * În Venezuela, membrii unei expediții au descoperit întâm plător o pădure care crește într-o peșteră subterană. Pădurea, formată din copaci foioși, înalți și atât de deși, încât a fost nevoie de topoare speciale pentru a se putea croi un drum, are frunzișul verde, în care clorofila se formează fără ca razele soarelui să pătrundă în peștera subterană. 11. Zenobia îmi devansa gesturile și intențiile; nu știu dacă punctul ei de vedere coincidea cu al meu, deși s-ar putea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
era mult prea grav pentru proces. Mare păcat ― dar întrucât tu ai trecut prin experiența supraviețuirii aparente ca individ, îți dai seama cât este de complet..." Urmă de astă dată o pauză aproape perceptibilă, după care o nouă idee își croi drum: "...mă întrebam dacă nu cumva mai este și altcineva. Eu mă consideram drept regina acestui joc de șah, în care tu ar fi trebuit să fii pionul de pe rândul 7, gata să se transforme în regină. Dar dincolo de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
spulberă. Creierul se scufundă din nou în somnu-i adânc. Ixtl se întoarse în vechea și deznădăjduita lume a beznei presărate cu pete de lumină. Însăși ideea de energie și de materie deveni vagă, ca un vis. Deodată, însă, mesajul își croi încă o dată drum, undeva, la periferia conștiinței lui Ixtl. Trupul lui vlăguit se simți scuturat de un fior. Cele patru brațe i se întinseră, iar cele patru picioare îi zvâcniră, mânate de o forță oarbă. Era doar o reacție musculară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
prezint mica mea teorie în privința modului cum am intrat în contact cu această ființă, dar prefer să vă vorbesc despre felul cum ar trebui să lichidăm... Nu-și sfârși fraza, căci în clipa aceea vreo șase oameni își făcură apariția, croindu-și drum prin mulțimea strânsă la intrarea sălii. Directorul se întorsese cu fața spre căpitanul Leeth, care pășea spre intruși. Grosvenor îl recunoscu, printre ei, pe Pennons, mecanicul-șef. - Ai terminat, domnule Pennons? îl întrebă căpitanul. - Da, domnule, răspunse Pennons
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vârî ghearele în pieptul lui. Ixtl începu să-i scormonească prin trup, având grijă să nu-i sfâșie toate țesuturile, căci nu voia să-și omoare victima. Carnea acesteia trebuia să rămână vie. În timp ce brațele-i lungi și subțiri își croiau drum prin trupul omului, Ixtl simți deodată în tălpi vibrațiile unor pași ce se apropiau. Veneau dintr-o singură direcție, dar veneau repede. Cuprins de panică, făcu greșeala de a-și accelera mișcările. Degetele lui atinseră inima omului, care încetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
enorma cală a navei. Cala devenise pentru el un teritoriu familiar: îl explorase încă de la început, când îl adusese pe von Grossen. Porni așadar cu pași siguri spre peretele din fund. Erau îngrămădite acolo, până în tavan, o sumedenie de lăzi. Croindu-și drum printre ele sau ocolindu-le, ajunse în interiorul unei țevi uriașe, destul de înalta ca să încapă în ea. Țeava asta făcea parte dintr-o lungă rețea de aer condiționat. În țeavă era întuneric, dar ochii lui, sensibili la radiațiile infraroșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o probă luată din săpăturile de pe una din străzi. - Cred că ar fi bine să facem un releveu stratigrafic al acestei zone, mergând și mai în adâncime, spuse geologul. O mașină perforatoare se puse numaidecât în mișcare. Pe măsură ce aceasta își croia drum prin straturile de argilă și de rocă, Grosvenor cerceta probele ce i se aduceau. Din când în când, le sfărâma pentru a le supune unei analize chimice. După vreo oră, când "bărcile" se întoarseră la navă, McCann îi putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]