2,040 matches
-
împărtășirii. Ediție gândită și alcătuită de Ion Vartic (Cluj, Apostrof, 1995), pp. 5-6. 16 Iordan Chimet, Pavel Chihaia, Rezistența culturii românești, Asociația Mihai Eminescu, in: Luceafărul românesc (Montreal), 6, 61-62, ianuarie-februarie 1996. 17 Ruxandra Cesereanu, Schiț ă pentru Gulagul românesc. Cruciați, amorali și decăzuți, in: România literară, XXIX, 1, 10-16 ianuarie 1996; recent și amintirile lui Alexandru Zub, Despre rezistența spirituală anticomunistă, in: Memoria, 15, 1995, pp. 8-11; de consultat întreaga colecție a revistei. 18 Virgil Ardeleanu, Adevăruri inutile?, in: România
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
UN CRUCIAT AL METAFORELOR. OMAGIU POETULUI DANIEL CORBU Prof. dr. Cezar Furtună (Școala „Titu Maiorescu”-Iași) „O, tu care știi să rabzi, te-am văzut stând, așteptai nesfârșite ore ceva să se ivească pe lume...” Ezra Pound și ...douăzeci și șapte de
Un cruciat al metaforelor. Omagiu poetului Daniel Corbu by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83588_a_84913]
-
-Iași) „O, tu care știi să rabzi, te-am văzut stând, așteptai nesfârșite ore ceva să se ivească pe lume...” Ezra Pound și ...douăzeci și șapte de ani de la Intrarea în scenă. Iarăși 7 aprilie. La mulți ani, Maestre! Neobosit cruciat al metaforelor, blând dezertor prin aburul viziunilor într-un veac corigent la visare. Se încăpățânează să măsoare cu inima și versul distanțele de la om la om, se încăpățânează să deschidă ferestre spre poezie, spre cultura adevărată, se încăpățânează să scrie
Un cruciat al metaforelor. Omagiu poetului Daniel Corbu by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83588_a_84913]
-
biografiile oficiale ale Sfântului și oferă multe detalii și observații mai precise, pe de altă parte, prezintă inexactități despre el - referitor chiar și la nume - și despre frați, arătând încă o dată că Francisc a fost mai degrabă necunoscut în rândurile cruciaților. În orice caz, avem de la ele - fie că relatează faptul ca martori prezenți în tabăra cruciaților, fie că îl preiau ulterior din operele precedente - confirmarea unicității și a rezonanței gestului evanghelic al lui Francisc, care se mișcă neputincios printre războinicii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
prezintă inexactități despre el - referitor chiar și la nume - și despre frați, arătând încă o dată că Francisc a fost mai degrabă necunoscut în rândurile cruciaților. În orice caz, avem de la ele - fie că relatează faptul ca martori prezenți în tabăra cruciaților, fie că îl preiau ulterior din operele precedente - confirmarea unicității și a rezonanței gestului evanghelic al lui Francisc, care se mișcă neputincios printre războinicii creștini și musulmani, rezonanță ce exclude, după opinia mea, orice posibilă inserare a Sfântului în logica
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
la Perugia, în 1216, a fost hirotonit episcop de Acri (Ptolemaida) de Honoriu al III-lea, care tocmai în acele zile îi succedase lui Inocențiu al III-lea. După câteva luni, a plecat pentru a-și ocupa scaunul episcopal, însoțind cruciații în timpul asediului, în timpul cuceririi și pierderii fortăreței Damietta, până la evacuarea totală a acestora din Egipt, în 1221. În 1228, a fost numit cardinal și episcop de Frascati. A murit în 1240. A lăsat în urmă mărturii de o valoare inestimabilă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în aceeași casă nu doar în Episcopia de Lütich, ci și în regat [Franța] și în imperiu, și să se îndemne reciproc în a săvârși binele; însă nu a voit să-mi acorde permisiunea specială de a-i apăra pe cruciați, pentru că aceasta fusese conferită prelaților din Franța. 6. Când am ajuns pe teritoriul francez, era iarnă, urmând ca în preajma Postului Mare să reiau călătoria. Îmi era teamă că nu voi reuși să fac prea mari progrese și, în plus, trebuia
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și, în plus, trebuia să muncesc din greu. Întrucât, din cauza muncii continue, mă simțeam foarte istovit, am preferat să mă opresc pentru puțin timp, pentru a putea ajuta la transportul ce urma să fie expediat peste mare, din moment ce mii de cruciați traversaseră deja, iar eu urma să-i mângâi și să-i susțin. Am propus oamenilor din episcopia mea, precum și celor ce-au traversat marea, să predice Cuvântul lui Dumnezeu și să-i povățuiască, să-i îndemne pe oameni să-i
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cu urarea pentru o călătorie prosperă). B) Scrisoarea din 1220 despre cucerirea Damiettei, trimisă din Damietta O altă scrisoare a lui Iacob din Vitry a fost scrisă și expediată din Damietta prietenilor din Lotaringia. El relatează cucerirea orașului Damietta de către cruciați. Redăm doar pasajele care privesc Ordinul Franciscan. Autorul amintește de Sfântul Francisc și de vizita la sultan. Unele redactări ale acestei scrisori au eliminat un fragment considerat a fi o notă marginală, dar despre care Huygens - urmat și de K.
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
bisericii din Accum, prin milostivirea divină, aduce o necesară și profundă reverență, sărutându-i picioarele. (După ce a relatat despre cucerirea miraculoasă a cetății Damietta, care rămăsese aproape pustie în urma unei ciume foarte violente, amintind și de o incursiune precedentă a cruciaților însuflețiți doar de mândrie, ce a sfârșit printr-un măcel îngrozitor, după ce-și salută prietenii și din partea colaboratorilor săi, adaugă:) 1. Domnul Rainerio, priorul (bisericii) Sfântul Mihai (în Acri), a intrat în familia religioasă a fraților minori. Aceasta se
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Henrich (postelnicul) și pe alții de asemenea ... C) Ordinul și predica fraților minori Capitolul 32, din care este extras acest material, face parte din opera lui Iacob din Vitry „Historia Occidentalis”. Se pare că el a fost scris înainte de înfrângerea cruciaților la Damietta, eveniment ce a avut loc pe 8 septembrie 1221; așa se poate deduce din Prolog. În această operă, autorul prezintă situația religioasă a epocii respective. După ce a enumerat cauzele și episoadele decăderii practicilor creștine, trece în revistă forțele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dusese ca scutier al lui Baliano al II-lea de Ibelin. A avut, deci, ocazia să asiste personal la multe dintre evenimentele ce au avut loc între a treia și a cincea cruciadă. Fără îndoială, a luat parte la înfrângerea cruciaților lângă Tiberiada și la asediul și căderea Ierusalimului în 1187. Este vorba, așadar, de un martor ocular al faptelor pe care le relatează. Limpezimea și simplitatea narațiunii exclud orice îndoială asupra autenticității. După opinia criticilor, această cronică este un compendiu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
între 1229 și 1231. Mărturia lui, chiar dacă este foarte succintă, este de mare relevanță întrucât prezintă trei aspecte care nu sunt semnalate de ceilalți: 1) șederea lui Francisc la Damietta până la cucerirea orașului; 2) motivul plecării; comportamentul urât al armatei cruciaților; 3) șederea lui Francisc în Siria pentru o perioadă de timp. Sursă: L’histoire de Eracles empereur et la conqueste de la terre d’outremer (Hist. Occid., II, 348); BBT, I, 14. Fragment în limba franceză veche. Omul care a întemeiat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și în ultima mea călătorie». Fratele Robert de Thornham, care a fost mai întâi guardian de Lynn, apoi, pentru mulți ani, custode de Cambridge, împins de o fervoare minunată, a cerut să i se dea obediența de a pleca cu cruciații în Țara Sfântă; după ce și-a câștigat un renume unic, atât printre laici cât și printre frați, în îndeplinirea misiunilor importante, ne-a arătat la moartea sa semne atât de evidente de mântuire, încât nimeni nu ar trebui să pună
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Flandra, cu punerea pe picioare de către italieni a unei largi rețele comerciale care se întindea după cum a spus Roberto Lopez, "din Groenlanda pînă la Pekin". În sfîrșit, expansiune politică, sub formă de cruciadă. Secolul se deschide cu luarea Constantinopolului de către cruciații celei de-a patra cruciade, în 1204: fenomen extraordinar care antrenează constituirea, pentru o perioadă de aproape șaizeci de ani, a unui Imperiu Latin de Răsărit; în timp ce alte cruciade permit atașarea la creștinătatea latină, într-un mod mult mai durabil
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sfîșie în ultimele zvîcniri ale luptei dintre Sacerdoțiu și Imperiu și în care regele Angliei este discreditat prin pierderea "imperiului angevin", regele Franței se comportă ca arbitru al creștinătății; pentru că personalitatea însăși a regelui, model al virtuților cavalerului, creștinului și cruciatului duse pînă la consecințele lor extreme, a marcat epoca sa. Din 1248 pînă în 1254, Ludovic al IX-lea conduce în Orient a șaptea cruciadă și cunoaște, în 1250, înfrîngerea și captivitatea în Egipt; el întreprinde totuși în 1270 o
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a fost închinoviat în tinerețe la Mănăstirea Studion (construită în anul 463 pentru achimiți), centru de aprofundare a teologiei și filosofiei, precum și, a științelor profane. Această mănăstire are ca hram Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul datorită faptului că, până la venirea cruciaților, această relicvă (Capul Sfântului Ioan) a fost păstrată aici. Astfel se poate explica, cunoașterea în amănunt și marea evlavie a teologului dobrogean pentru renumita scriere aghiografică legată de numele Înaintemergătorului. Mai târziu, el o va traduce în limba latină, la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
peremptorie, că femeile noastre sînt din ce în ce mai frumoase. Acceptată, prompt simptomatic, de Horia Roman Patapievici, care-l și provocase tv în chestiune. Aș include, adițional, și pe fete. Asta, pentru a-mi servi scenariului. Care ar putea începe cu evocarea cavalerismului cruciat, circumstanță supremă pentru etalarea pieptoșilor juni în fața nu mai puțin pieptoaselor castelane, rămase într-o pe cît de lungă, pe atît de virtuoasă așteptare. Redevenite fecioare. Și ar avea în vedere, juxtapus, o cu totul altă vitejie, una ce se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar trebui să-i onoreze pe acești insurgenți ai nimicului cu imediate întîmpinări, fie ele și galante. Să le frăgezească retina, arătîndu-le că rasatele tendoane ale frumoaselor lor partenere de trotuar sau de terasă există. Și că merită măcar bravada cruciaților madrigaliști. (Caca! ar răspunde băiețică Baetica.) 10 mai Dacă fereastra atelierului ar da spre o stradă din Copenhaga... Dar nu dă, și-atunci? În firea lucrurilor ar fi ca tot ce se întîmplă în atelierul pictorului să țină exclusiv de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În ambele forme se regăsește dihotomia (teoretizată de Eliade) profan-sacru, astfel încât, în panoplia de personaje care populează lumea imaginarului, regăsim atât modelul ideal feminin (Fecioara, sfintele martirizate), cât și anti-modelul (Eva sau, în variantă socială, vrăjitoarea, adultera, păcătoasa), atât modelul "cruciatului", cât și contra-modelul, respectiv trădătorul sau "turcitul". Un al doilea nivel pe care îl străbat cele două registre este cel al structurilor simbolice și fantastice. Iau naștere: un imaginar al unităților-reper timp și spațiu, cronotopoii (Durand), pentru planul terestru (spre
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
politice sau a pravilei). Un prim modul este constituit așadar de rolurile pe care le joacă puterea masculină și de codurile (convențiile) care o susțin. Spațiul lumii laice este totodată și scena pe care se desfășoară acțiunile întemeietorului, ale autocratului cruciat sau ale cavalerului, cu respectarea unui cod eroic ce include valorizarea datoriei față de stăpân și a fidelității 17. Un alt exemplu edificator: activitatea autocratului creștin și mare cărturar sau a constructorului de biserici sau de mănăstiri constă în gesturi edilitare
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
culturale și spiritual-religioase, așadar non-fanteziste (pentru că au referințe reale sau verosimile), ele pot fi considerate reprezentări ale personajelor din narațiunile istoriografice sau din scrierile prescriptive. Bineînțeles că, la un moment dat, majoritatea capătă valoare simbolică (din cele numite anterior, întemeietorul, cruciatul, trădătorul, mama autocratului, fiica sa etc.). Totuși, pentru că modelul propus servește și ca suport de atestare cu relevanță socio-politică, sunt de amintit aici identitatea și rolul lor "real", de dinainte ca ele să fi devenit simboluri pentru imaginarul comunității. Putem
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în istorie în relație cu asumarea credinței creștine de rit bizantin (și apărarea ei, în numeroase situații). Apanajele puterii constantinopolitane își au așadar rostul lor atunci când sunt preluate de programele politice voievodale ale unor personaje istorice proclamate sau autoproclamate conducători cruciați. Acestei direcții politico-religioase fundamentale pentru secolele evului mediu românesc îi lipsește însă coordonata ecumenică expansionistă, care a caracterizat instituția basileică în etapele ei victorioase. În fond, era vorba de structuri instituționale, de soluții de politică internă și de opțiuni diplomatice
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a modelelor și, totodată, de legitimare a prezentului prin ancorare în trecut folosește mitul și modelul istoric ca principale instrumente de actualizare. Dacă în occidentul european, în unele locuri, imaginarul medieval al puterii se consolidează în jurul figurii "romanțate" a cavalerului cruciat (cum se poate vedea și din analizele datorate lui Jacques Le Goff - un imaginar oglindit de numeroasele creații "literare"), în spațiul românesc, mai ales istoriografia, cărțile populare, legendele și miturile preiau și păstrează tipologia locală a eroicului (laic; pentru cel
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu procesul semnificării acestora, iar la nivelul ontologic, cu luarea în posesie a tuturor circumstanțelor realului, prin logos-ul culturii. Unui astfel de tratament mental i s-a inserat ... întreaga și arborescenta problematică a întemeierii. (Vasile Tudor Crețu 68) Domnitorul cruciat Auzind și văzând noi acestea, am luat sabia în mână și cu ajutorul lui Dumnezeu, am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare și pe toți i-am trecut sub ascuțișul sabiei noastre. (Cronica lui
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]