8,691 matches
-
numai din dragoste pentru mine făcuse aceasta. În scurt timp am ajuns la această insulă, ea a făcut totul pentru a mă împăca cu soarta mea și pentru ca viața să-mi fie plăcută aici. Dar curând Alcina, săturându-se de cucerirea ei, a devenit indiferentă, apoi s-a plictisit de mine și în cele din urmă, pentru ca să nu mă mai vadă în calea ei, mi-a dat această formă, așa cum făcuse cu alți ibiți de ai ei, înaintea mea, prefăcându-i
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
tu În persoană? Marea vedetă catadicsește să-și sune bătrânul unchi, ha? —Vedetă? Despre ce Dumnezeu vorbești acolo? A, nu știu, poate despre știrea aia micuță cu „nepoata mea misterioasă“. Se pare că iubitul tău e destul de la modă, așa că... ăă... cuceririle lui sunt adesea consemnate pentru posteritate În paginile extrem de jurnalistice ale revistei Scoop. N-ai văzut? —Iubitul meu? Presupun că te referi la ilustrul Philip Weston. Într-adevăr, așa e, draga mea, așa e. Nu e chiar ce am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Închiși. Trebuia, probabil, să mă aștept la asta, dar pentru că nu remarcasem vreun aparat de fotografiat, poza care acoperea toată pagina m-a făcut să reculez fizic. Bârfa zilei era În mod special memorabilă. Așa cum mi se prezisese, evoluasem de la „cucerirea lui Philip“, „fata cea nouă“, „petrecăreața“ și „PR-ista aspirantă“ la dezvăluirea adevăratei mele identități. Chiar acolo, sub poză - pentru eventualitatea că mai exista cineva În Statul New York care nu știa unde mă aflu În orice moment - era numele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
noi toți milogii, paraziții, afaceriștii străini de interesele noastre. Cu mâna pe inimă și cu ochii la cer afirm: poporul român a dat dovadă de cea mai mare toleranță pentru ca în zilele noastre să fim acuzați de discriminări, intoleranță și cuceriri teritoriale. A se vedea demonstrațiile secuiești și maghiare provocatoare care aduc neliniște. Mai suntem acuzați și de naționalism (Marko Bela) și mă întreb: U.D.M.R.-ul, cauza cui o susține? A marțienilor? Vrem ca și românul nostru să se bucure
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sunt dezgoliți, pământurile aride, bogățiile înstrăinate. Ne-am autodistrus prin votul dat de inconștienți lupilor, lupi ai beznelor, care au transformat societatea românească într-o junglă. Libertatea la cuvânt e dreptul la viață al omului, libertatea la cuvânt e o cucerire a civilizației. Nu o pângăriți, nu o striviți. Cei ce se opun astăzi au rămas tot retrograzi și victime ale nedreptății vechilor practici; infami și mișei au fruntea însângerată și „vântul suflă rece ca dintr-un adânc de ocnă”. Se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
oseminte ale morților noștri sfinți, oase fărâmate de aprige prigoane sau grele bătălii pe care le-au purtat ostașii crucii cu lupii beznelor, lipsiți de lumina cerului, rătăcitori în noapte ca într-o afundă pădure fără cărări, turmentați de noi cuceriri pământești. Câte crime înfiorătoare, câte răni fără leac au adus Patriei și Neamului, ucigându-i pe legionari și veșnic osândindu-i, politicienii de ieri, carliștii, antonescienii apoi comuniștii, fiare cu ochi întunecați de ură, azi o lume moartă, nedorită, rămasă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ceea ce îl făcea să se simtă vinovat, fiindcă numai curvele făceau așa ceva, iar ea era o madonă comunistă. Pe raft se mai afla și fotografia lui Richard Loftis, relația ei anglo-saxonă inconstantă. Mal se întoarse și o privi pe Claire. — Cuceririle dumneavoastră, domnișoară De Haven? — Trecutul și viitorul meu. Vechile greșeli, amestecate, și logodnicul meu, de unul singur. Chaz Minear fusese foarte explicit în privința lui Loftis - ce făceau ei doi, senzația greutății lui când coborau scările... Mal se întrebă cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la mâna a doua. Mal a plecat la Stanford, a terminat facultatea, după care s-a chinuit un an la Drept, unde a visat la urmăriri pe alei dosnice și a vânat femei ușoare, fără să fie vreodată satisfăcut de cuceririle lui. Când studiile de la Drept au devenit insuportabil de plicticoase, a intrat la Departamentul de Poliție din Los Angeles, fără să știe cât va rezista ca polițist - sau dacă va rezista cât de cât. Apoi a plecat acasă de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
după nume și fizionomie pe George Wiltsie și pe amantul hispanic Augie, iar ei n-aveau cum să-l identifice pe el: la vremea aceea Coleman apăruse sub înfățișarea protectoare de frate mai mic. Și-a amintit și de alte cuceriri ale lui Reynolds - doar după fizionomie, însă știa barurile frecventate de ei. Să găsească victime era ușor. Restul era mult mai dificil. Planul: Să-i omoare pe amanții tatălui său, deghizat în Reynolds, în serile când se țineau ședințele AUFT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
elevi de pe la toate liceele din București, și-n special de la Sfântul Sava, știindu-se buni sportivi, veneau cu duiumul la Lazăr, căruia îi mersese faima că este mai indulgent cu cei care nu sânt elevi extraordinari, dar pot contribui la cucerirea unei cupe. Așa s-a făcut că prin 1926, în special în clasa a VIII-a modernă, aveam elevi care jucau fotbal sau rugbi în echipe ca: "Venus", "Unirea-Tricolor", "Telefon-Club", "Olympia-Club" ― cei mai mulți dintre ei, deși foarte tineri, fiind internaționali de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la locul lui, reflectând, probabil, la deșertăciunea lucrurilor omenești, atât de schimbătoare de la o zi la alta! ― Grozavă, grasă figură! spuse cu admirație Dan Noica, mai amuzat decât toți. Hm! Bine de mine că nu recurg la asemenea abțibilduri de cucerire! Dar voi, ăștia, care-ați umblat la poezie, fiți de aci înainte circumspecți și citiți-o pe toate părțile, în cruciș și-n curmeziș, că nu puteți ști ce năbădăî îl mai apucă pe "Pegasul" lui Tyrtheu al nostru... și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
parte a Asiei care a rămas un vis. O himeră. Care a murit acum două sute de ani, o dată cu Gingis han, al cărui strănepot se află În această sală. Amir devenea din ce În ce mai neliniștit, pe măsură ce traducea. Așadar, totul fusese un vis? Yassa? Cucerirea Europei? Revenirea la legea din străbuni a triburilor mongole? Cu ce gânduri se Întorsese Anda, după atâția ani? - Cine ești? Întrebă, sec, Mahomed. - Am avut multe nume. O vreme, cel mai potrivit a fost Nimeni. Acum, Însă, a sosit timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care pregătea, chiar atunci, Îngenuncherea Moldovei. -Vom fi prieteni, sau adversari? Întrebă sultanul, cu privirea ațintită asupra Marelui Maestru. - Nu putem fi prieteni, Mahomed. Totul ne desparte. Sunt cine sunt, ești cine ești. Două lumi diferite. Dacă acțiunea ta de cucerire continuă cu Moldova, vom fi adversari. Și ne vom respecta ca doi adversari. - Cuceritorii? De partea cui vor lupta Cuceritorii? - De partea nimănui. Cuceritorii se vor Întoarce În țările lor. La familiile lor. Sau vor deveni oșteni ai cui vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un nou ordin cavalerului din dreapta lui, care porni În Întâmpinarea trupelor. Avansarea oștirii se opri. - Nu sunt aici ca să-l trag În țeapă pe Mihaloglu, spuse fostul domnitor. Misiunea mea a fost să eliberez Belgradul și să consolidez teritoriul prin cucerirea cetății Sabac. Am Îndeplinit-o. - Atunci? Întrebă Angelo, calm. În loc de răspuns, Vlad scoase un răvaș pe care i-l Întinse lui Alexandru, care se afla Între tatăl său și comandantul Apărătorilor. Tânărul Îl deschise și traduse din română În italiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
are Încredere În nici unul din generalii săi. Dar nici nu i-a dat pe mâna călăului pe toți generalii Învinși. Îi folosește ca avangardă. Doar el, Mahomed, are comanda totală asupra armatei care va invada Moldova. - Pentru prima dată după cucerirea Constantinopolului, murmură Ștefan... Au trecut de atunci douăzeci și trei de ani. Mahomed mai crede că are vârsta tinereții și că poate obține o victorie mai mare decât atunci. - Mai mare, măria ta? Întrebă vornicul Bodea. Atunci a Îngenuncheat creștinătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Constantinopolului se afla, din nou, În prima linie. Armatele care ajunseseră În ținuturile Murgenilor era alcătuite din infanterie, archebuzieri și artilerie trasă de boi. O armată de asalt, Își dădu seama Oană. O armată care avea ca misiune asedierea și cucerirea cetăților. În jurul micii ceremonii funerare se aflau, În acea Înserare, peste două mii de ieniceri. Lăsaseră totul să se desfășoare fiindcă, poate, așteptau ceva. Informațiile lor circulau la fel de repede ca ale voievodului. Asta Însemna că turcii știau totul despre Înfrângerea armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
arată o țară eliberată de sub ocupația otomană. Poate fiindcă până acum, nici una din țările ocupate de otomani n-a mai putut fi eliberată. Am mereu senzația că asist la o minune. La un eveniment irepetabil. Pentru prima oară În istoria cuceririlor otomane, o țară a căzut și s-a ridicat. Oamenii care ieșeau din cetățile asediate veneau din infern. La fel oamenii din satele eliberate, din cătune, din colibe, din păduri. Incredibil. Absolut incredibil. Văd Dunărea. Ceea ce e un capăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o plimbare pe malul fluviului. E un peisaj odihnitor și majestuos În același timp. În Italia avem mări, dar n-avem Dunăre. Marea e infinit și frământare, dar Dunărea e curgerea lentă, puternică, sigură de sine. Dunărea e o perpetuă cucerire. Văd pescari aruncând plase. Scena se poate petrece acum, sau cu o mie de ani Înapoi. Nimic nu s-a schimbat. Portul Cetății Albe e aproape pustiu. Cu Moldova ocupată de trupele otomane, Întregul comerț s-a oprit. O singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în mine, cea eliberată! - Da ... da! Ei au zidit temnițele noastre și ne-au dat focul în păstrare ... la bucătărie. - Și acolo! Eu nu zic numaidecât că sunt toți buni, dar că ei ocupă timpul și spațiul vieței mari: a cucerirei, a științei rodnice - ca și timpul și spațiul vieței noastre mărunte. Eu nu zic că puterea lor nu e adesea brutală și viața lor vinovată sau stăpânirea lor crudă - zic numai că, răi sau buni, Ei le au, nu le
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vie, ca pe un senior rustic deposedat prin greșelile lui și care, prăfuit, hirsut, obosit, intra pe barieră, cu pușca pe umăr, în costumul lui de vânătoare, cu cizmele înalte de căprioară scâlciate de lungimea de un veac, parcursă de la cucerirea primei sfori de pământ de către doamna Calliope și până acum, când rămăsese un biet burghez nomad, care aducea cu el abia pânza unui cort, pe care să-1 întindă în marginea orașului. Un gentilom ruinat, încovoiat de greutatea răspunderii de a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
gândi la oamenii aceia care cutreieră pământul, răzbat printre atâtea locuri și nații! Ei n-au ajuns să-și clădească în ei cetatea statornică a sufletului si cu cât se risipesc mai mult cu atât cuprind lume poți lărgi nemăsurat cucerirea simțirei și cunoașterei tale. Ca și acel punct mic pe pânza filmului, acel centru de lumină, care treptat crește, se mărește, se apropie, se desfășoară, lărgește orizontul, cuprinde tot, și pe tine deodată. Ochii lui Mini, în ceață, își deschideau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
au făcut curaj și s-au apropiat de mine. Prin semne ne-am asigurat că aparențele sînt dublate de lipsa unor gînduri belicoase. Mai tîrziu, aveam să aflu că erau Cavalerul Montprier și Sir Candlewick, doi dintre conducătorii misiunii de cucerire spirituală a raselor primitive. În urmă cu zece cicluri atiliene, se hotărîse că trebuie să reflectez la problema timpului. Ieri însă, cei din Pisc mi-au retras domeniul; de-acum trebuie să acumulez noi cunoștințe doar despre ei și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
crichet, un portret al regelui-împărat care se rotește, cu fața de un albastru pal și părul galben ca șofranul, un mușuroi de furnici, o piață, leitmotivul unui număr foarte mare de drame epice de dragoste, cu pierderi, războaie civile și cuceriri de război. Ocazional, visele îi sunt întrerupte de câte un vizitator. De cele mai multe ori, e vorba de Balraj. Rutina este aceeași. Zornăindu-și cheile, luptătorul descuie ușa, intră, mișcându-se cu stângăcie, se uită prost dispus spre locul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
izvor de energie. Era o ființă care pulsa de viață, dar care îl nega. Era a lui de drept. Era imposibil. Imposibil. Gelozia lui deveni un fel de ființă vie. Europenii s-au încrucișat cu fiecare rasă umană cunoscută pe parcursul cuceririi lumii. Încrucișarea între rase, a dus la o masă inexplicabilă de oameni amestecați, cum se întâmplă cu câinii din stradă sau pisicile de pe acoperișuri. Fututul. Rostește cuvântul cu gura ta roșie. Cu buza de jos atinge-ți dinții, o vocală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întorc acolo. De ce nu mă lași în pace? Acum, pleacă imediat! Bobby este cu adevărat confuz. Ce vrea să spună? Nu poate, nu poate fi... — Dar te iubesc, repetă el. I se pare cel mai sigur mod de a începe cucerirea ei. Sau cel puțin, este foarte sigur de ceea ce spune. Simțind că ar mai trebui să adauge ceva convingător, încearcă „te ador“, pentru variație. Apoi adaugă „cu adevărat“, dar i se pare cam lipsit de convingere. Se oprește. Apucându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]