3,596 matches
-
mai uite să vadă ce este înăuntru. Zbură iute către pământ, spre cămăruța de spital unde dormea Fabian. Răsuflă ușurat că a reușit să ajungă înainte să răsară soarele. Puse toate darurile pe noptiera lui și îl privea cum dormea cufundat în lumea viselor. La un moment dat, băiețelul se văită. Zâmbetul dispăruse. În schimbul lui apăru o grimasă de durere. Îngerașul sări repede și îi puse aripa lui pe frunte. Fabian se liniști, zâmbi din nou și se trezi. Pe noptiera
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
la fel... și așa mai multe zile. Mama nu mai știa cum să ajungă la inimioara ei ca să vadă motivul tristeții. Căuta în fel și chip să o înveselească. Și Angelica zâmbea, chiar râdea în hohote, dar apoi iar se cufunda în tristețe. Mama era tristă și ea, fiindcă nimic nu e mai trist decât o mamă care își vede copilul mâhnit, cu umbre în privire. Se hotărî să aștepte. Și așteptarea nu a fost în zadar, căci, într-una din
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
mult, că au desene cu îngerași. Rostește rugăciunea îngenuncheat la marginea patului, apoi se ascunde sub plapuma moale. Grozav îi place plăpumioara aceasta albastră, mai ales că are desene cu lună și stele... Stând pitulat sub căldura ei, cu năsucul cufundat în pernă, simți o mireasmă îmbătătoare. Imediat îl descoperă mămica lui, și după ce se mai hârjonesc un pic, Andrei o întrebă pe mama lui ce balsam a folosit la spălat, că mirosul e atât de frumos. Mama îi spune zâmbind
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Părinte, dacă proorocul ți-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atît mai mult trebuie să faci ce ți-a spus: "Scaldă-te și vei fi curat." 14. S-a coborît atunci și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, după cuvîntul omului lui Dumnezeu; și carnea lui s-a făcut iarăși cum este carnea unui copilaș, și s-a curățit. 15. Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
zburau spre alte momente când, în postura de director, în care m-am aflat timp de 4 ani, în acea perioadă am fost denigrat, ponegrit și înnoroiat din tălpi până în creștetul capului. Raportând situația actuală - de a mă afla aproape cufundat în mulțimea buchetelor de flori - la trecutul meu când persoana și demnitatea mea umană mi-au fost înjosite, fără să vreau - mi-am zis că, ceea ce mi se întâmplă azi e ca o dreaptă lege a compensației morale care-mi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
fi executați. Mă aflam atunci la București și am sosit seara la Priponești, foarte îngrijorat de situația nou creată. Atunci a dispărut și ultima speranță de bine pentru poporul nostru, rămânând la discreția rău voitoare a Moscovei. Atunci ne-am cufundat și mai mult în Cea mai neagră noapte a istoriei noastre naționale! Ce a urmat după aceea... se știe! Am citit ultima sută de pagini din „Utopia zidurilor”, a doctorului Iorgu Gălățeanu, și am aflat de împrejurarea în care a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de pildă, cum procedez, eu, cu florile, cu care-mi înfrumusețez vremea pe care o mai am de trăit. Și, a mai zis, atunci: laudă, ție, SINGURELE! Da. Slavă ție, și, cât mai multe asemenea zile și nopți, și patimi, cufundate în parfumul propriei tale strădanii! LA COCOSTÂRCUL PESTRIȚ Miez negru de noapte. Furtuna rupea arborii, scotea copacii din pământ, lua înainte tot ce întâlnea în cale: vegetații, rupturi de pădure, tinichele, acoperișuri de construcții rurale. La Cocostârcul Pestriț se afla
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în iarbă. Beat, tăietorul râdea gros. Căpitanul scoase un sunet răgușit : - Ne ! Simțindu-l pe bătrân în puterea sa, Voicea făcu treaba cu temei. Cu hotărârea pătimașă care da trăsăturilor lui groase energie, țiganul ținu găleata până când, ca un șoarec cufundat în apă, bătrânul se liniști. Bine dispus, tăietorul încă mai hohotea când un fior zvâcni în Voicea : deși îl slăbise din strânsoare, moșul rămânea nemișcat. Aproape mângâietor, țiganul puse mâna pe el. - Haide, moșule, scoală... Cu orgoliul rănit de împotrivire
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
că a trecut Dănilă Prepeleac. Deodată viermele ce ne scosese din oraș se încovoie în valea îngustă. Înconjurat de păduri ruginite, din chelia unui pisc golaș îl pândea un foișor scheletic. Cu pași de uriaș, foișorul se întoarse și se cufundă sub pământ. M-a trecut un fior. În zare tăcerea era desăvârșită. Pâlpâiră sub un pâlc de salcâmi case albe. Ca o claie înmiresmată, le acoperea liniștea. Pufăind, niște bărboși se lățeau pe acoperișe. Parcă țineau sfat, în vreme ce câteva lămpașe
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mi s-a cățărat pe genunchi. Am susținuto, ca un prelat potirul cu darurile sfinte. Indescriptibil, fluidul a pătruns-o și pe dânsa, căci, sub frăgezimea obrajilor, s-a rumenit. Își apropiase tâmpla de fruntea mea și amândoi am rămas cufundați într-un extaz care ar fi trebuit să fie veșnic. Când în acea seară fatală am destupat vrana valurilor ce-mi spărgeau pieptul, ea a tăcut, a ascultat, apoi atât de nevinovat mi-a mărturisit că îl iubește pe cel
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și mă găseam în vacanță. Mai era până seara. Soarele ardea deasupra turlelor celor două biserici din Lisa. Când am intrat în curte, tata m-a luat de mînă: "Hai cu mine să-ți arăt ceva". Camera din față era cufundată în întuneric și mirosea a busuioc. Tata a deschis oblonul de la fereastra dinspre curte, ca să pătrundă lumina, apoi a ridicat capacul laviței, scoțând de sub valurile de pânză un teanc mare de hârtii, legat cu sfoară, pe care mi l-a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
doamnei Susan, mama lui Julius, pe care servitorii o cam criticau În ultima vreme, fiindcă pleca mereu nopțile și nu se Întorcea decît tîrziu, În zori. Îl deștepta de fiecare dată. Pe el, care adormea mult după ce Vilma Îl credea cufundat În somn: de fapt, se prefăcea că doarme și, de cum pleca, deschidea ochii mari și Începea să se gîndească la tot felul de lucruri. Se gîndea cît de mult Îl iubește Vilma, bunăoară, se gîndea și iar se gîndea, ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Susan merge alături de el. Afară Îi așteaptă o mulțime de copii care au avut grijă de mașină, ei nu-și dau seama bine ce se Întîmplă În jur, parcă a murit ceva În sufletul lor pentru totdeauna. Palatul s-a cufundat În Întuneric. Nu ridicau jaluzelele, nu dădeau la o parte perdelele În nici o cameră. Bobby și Santiaguito se duceau În fiecare zi la biserică Împreună cu mama lor, Înainte de a merge la școală. I-au pus să Învețe pe rupte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu mama și cu unchiul Juan Lucas. Julius avea să rămînă să Învețe cu domnișoara Julia ca să-l poată Înscrie la anul Într-o clasă specială, de pregătire pentru clasa Întîi. Se luau o mulțime de hotărîri rapide. Palatul era cufundat În Întuneric, dar Înăuntru toți se agitau dînd semne de nerăbdare și Încercînd să uite cele Întîmplate. Susan lua prea multe calmante și unchiul Juan Lucas o sfătuia să joace golf, Îmbrăcată În gri, pînă În ziua plecării. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să plece. Străbătură aproape Întreg palatul, de la bucătărie pînă la intrarea principală. Aici se bătură din nou pe umăr cu palma deschisă, emoționați, cu gesturi largi de sinceră Încurajare și Își vorbiră cu multă politețe. Julius lua parte la ceremonie cufundat Într-o tăcere totală, Vilma se urcă În Mercedes În timp ce Nilda pronunța o frază demnă de Lope de Vega, dar prost spusă și nepotrivită cu atmosfera din zilele noastre, ceva În genul: cinstea săracului a rămas nepătată În casa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ei peste tot, uneori se rătăceau prin grădinile hotelului și atunci nimereau peste cîte un băiețandru din cartierul Marconi sărutîndu-se cu iubita lui și se Întorceau nedumeriți la bazin, unde, Într-o apă mai cristalină decît apa de izvor, se cufundau cu un cuțit ca al lui Tarzan, repede că se apropie crocodilul, care era cel mai gras dintre toți, pînă ce reușea să prindă pe unul din ei și atunci Îl lăsau să facă și el pe Tarzan, chiar dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cartierul Marconi se uitau uneori la ele, le măsurau din ochi, cine știe dacă Într-o bună zi n-o să fie bune pentru ei, după ce vor mai trece două, trei veri, sau pentru un frate de unsprezece ani care se cufunda ca un prost, fugind de crocodil și pe care acum, la ieșire, ca să devină bărbat, ei o să-l pună să se Încaiere cu pușlamaua care are pretenția să păzească automobilele de la intrare și asta chiar aici, cînd o să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făceau nevăzuți, ascunzîndu-se de chelneri, de maître și mai ales de domnul ăla care trebuie să fie administratorul, suiau pe o scară pe care o descoperiseră Într-o după-amiază și ajungeau la un coridor lung, destul de Întunecos și mai ales cufundat Într-o liniște deplină, unde ei, Dumnezeu știe de ce, credeau că nu locuiește nimeni. Și poate că le trecuse frica Îngrozitoare dar frumoasă din primele zile, plăcuta spaimă pe care o simțeau numai la gîndul că dezlipindu-și buzele crispate dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bine zis Într-un ostrov, Înconjurată cum era din toate părțile de valize. Valetul dispăru și Susan se Întoarse ca să-și termine paharul de Jerez și să vadă ce se mai Întîmplă acum, era extrem de nervoasă văzîndu-l pe Juan Lucas cufundat În revista lui pe care de fapt nu o citea. Stropul de Jerez de pe fundul paharului o ajută să găsească soluția: frumoasă ca Întotdeauna, puse păhărelul pe masă, se așeză pe sofa și, nervoasă la culme, o răsplăti pe Arminda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grupurile erau formate definitiv, acel patio fermecat stil secolul XX se umpluse de eleganță și veselie, oferindu-le protecția zidurilor de cristal ale acelei case minunate, scăldate În lumină, care-i Învăluia și-i izola de noaptea În care se cufundase Lima, undeva departe, uitată. Printre acordurile muzicii se auzi un olé!, probabil scos de suedeză, fiindcă arhitectul la modă se Întoarse să se uite și o văzu că-și Înfigea un deget ca un corn În piept și că Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În apă cu toate celelalte, era singurul mod de a-i face să-și dea seama că-i iubeau, dar atît și nimic mai mult. Își puseră caschetele și intrară Împreună În apă, Înotau Încet, se uitau la ei, se cufundau, stînd sub apă Își dădeau seama cît de mult Îi iubesc. Ei fumau din ce În ce mai mult. Străinul dispăruse de o bună bucată de vreme și itinerariul său bazin-trambulină era plin de mucuri fumegînde. Dar uite că-și făcu deodată apariția venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sînt mai multe case? camere? clădire?, ce ciudat era totul... Ultima ușă era gura lupului: Academia de muzică. De trei săptămîni de cînd el pătrunsese În acest imens auditorium cu cele patru bănci Întotdeauna lipite de peretele din fund, totul cufundat În Întuneric și În partea cealaltă estrada la fel de Întunecoasă, numai cele două piane erau inundate de lumină și la cel din stînga Frau Proserpina Îl aștepta de trei ori pe săptămînă și pe scaunul desfundat Își pusese toate șalurile, bună ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius, orarele sînt făcute pentru a fi respectate. CÎnd ajunse la jumătatea coridorului, Julius Își dădu seama că-și uitase caietul de solfegii și se Întoarse la Academia de muzică să și-l ia. Intră În tăcere și găsi totul cufundat În Întuneric, „ce să fac? se gîndi: trebuie să vină alt elev și Frau Proserpina a plecat, ce ciudat“. Stătea descumpănit lîngă ușă, cînd deodată o scîndură din podea scîrțîi sub picioarele lui și pianele se luminară din nou brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cano vru s-o acopere cu mîinile și-și dădu seama că avea manșetele murdare și roase, din fericire Roșcova se Îndepărta, plecase de lîngă el, dar În locul ei văzu Întreaga clasă Întoarsă spre el și privind scena; odată Îl cufundaseră așa În mare, el voia să vadă cabinele de pe plajă, el voia să vadă fereastra clasei și curtea, trebuia să scoată capul și să respire și Cano reuși pînă la urmă, reuși făcînd pentru prima dată acel gest ciudat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și umerii nu i se mai zguduiau de sughițuri, dar care stătea tot ca Înainte, cu capul Îngropat Între brațe. Fernandito Își puse mănușa și-l strigă. „Cano“, Îi spuse și Cano se ridica acum Încet, cînd mîna Înmănușată Îl cufundă din nou În plînsul lui dintr-o singură lovitură. „Nu se lovește pe la spate!“, spuse Julius nemaiputîndu-se stăpîni. „Să te văd dacă știi să dai tot așa și de față...“ Fernandito se ridică În picioare și clasa amuți. „Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]