2,672 matches
-
în sus): Iaca, numai pozna asta n-o mai văzusem! Intră iute-n casă, dragu' mamei, să nu te vateme cumva... Și stăpânește-i înăuntru și pe ceilalți. VASILICĂ: Alei, iaca vine-ncoace! (fuge în casă. Efect descendent) DĂNILĂ (din culise): Nu vă temeți, dragii tatei! Nu te speria, Smarandă, că eu îs! Intră urmat de Codârlic, acesta pune sacul jos.) SMARANDA: Da' ce plocon se mai cheamă ș-aista, Dănilă? De unde-ai agonisit dihania asta? DĂNILĂ: N-am acuma vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ca să-i placă și dumnisale. Cu nădejde, ați priceput? (larmă mare în casă, chiote, se aud strigătele înspăimântate ale lui Codârlic și vocea lui Dănilă care-i îndeamnă pe copii. Ușa este izbită dinăuntru, Codârlic iese total răvășit. Fuge spre culise, dă, din fugă, peste Smaranda, gest galant de scuză, efect ascendent, se pierde. Dănilă apare în ușă) Aha, ca din pușcă s-a dus pe urlați, la cei de-o samă cu dânsul! Din ușă, către cei din casă) Florică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că ți-oi spune eu altădată cu amănuntul. Acuma umblă de adă niște banițe să cărăm în casă bănișorii pe care i-am dobândit cu capul ista prost al meu. (desface sacul la gură, vântură un pumn de monede. Din culise, vocile lui Ispas și Anisiei) ANISIA: Ba eu îți spun, barbate, că l-am văzut pe Dănilă călărind prin văzduh un balaur! ISPAS: Taci, Anisie, că te-a râde lumea! (intră amândoi) Iaca, Dănilă îi ici, de față. DĂNILĂ: E-he-he
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai credincioși; nu ne-ar mai putea nimeni lipi capetele la loc. PRICINĂ: Bine, atunci să nu vă taie capetele, deocamdată. De ce nu-s aici jâlțurile mele? Dacă n-am jâlțurile, eu pe ce să mă așez? LINGUȘITORUL (strigă spre culise): Jâlțurile Măriei Sale! Măria Sa n-are pe ce să se așeze! În clipă să fiți cu toate trei aici! POSACUL (aparte): Jâlțurile... Unul nu-i ajunge! Lui îi trebuie tot câte trei... (Slujitorii aduc cele trei jâlțuri negru, albastru și alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
drum lung. Rămâi cu bine și nu mă uita! POSACUL: Umblă sănătoasă! Și când ne-om revedea, să-ți fie ochii senini și sufletul plin de soare. (Liana iese pe ușa din dreapta. Posacul o urmărește cu privirea.) CRAINICUL CURȚII (din culise): Măria Sa binevoiește să prânzească. Restul împărăției să steie pe loc și să nu crâcnească! (Cortină de lumină. Fond muzical.) Tabloul 2 La curtea lui Gând-Împărat. La chelăreasa Ilinca. Încăpere modestă, curată, cu două paturi, o masă cu o condică groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Baba Luța Baba Fira Popa Niță Dascălul Pitac Șeful de post Dumitraș Prolog Gong, semnal de începere a spectacolului. Se ridică cortina. Scena, cu decorul viitorului Tablou 1, rămâne, pe cât se poate, în întuneric. Lumină slabă la rampă. REGIZORUL (din culise): Nu-i gata! Jos cortina! DRACUL (intră, urmărit de un spot, face semn cu mâna spre culise): Lăsați-o ridicată! (spre public) Degeaba mai acoperi ce-ai dezvelit odată... (la rampă) Frumoase cuconițe și domnilor... vă rog Să suportați, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a spectacolului. Se ridică cortina. Scena, cu decorul viitorului Tablou 1, rămâne, pe cât se poate, în întuneric. Lumină slabă la rampă. REGIZORUL (din culise): Nu-i gata! Jos cortina! DRACUL (intră, urmărit de un spot, face semn cu mâna spre culise): Lăsați-o ridicată! (spre public) Degeaba mai acoperi ce-ai dezvelit odată... (la rampă) Frumoase cuconițe și domnilor... vă rog Să suportați, din treacăt, un inocent prolog. De obicei, prologul e spus de-un domn în frac. Ce-ați zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vin au finii dumitale! Acuma-mi pare bine că i-am cununat... DUMITRAȘ: Apoi am știut eu la cine m-am prins naș... (strigă) Fină Ilincă, oare s-ar mai găsi pe undeva o oală nouă și plină? ILINCA (din culise): Îndată, nănașule, se poate?! (vine din dreapta cu o oală, toarnă celor doi.) NIȚĂ: Lasă oala aici... ILINCA: O las, părinte. Când mai aveți trebuință de ceva, chemați-mă. Îndată-i gata și mâncarea. (iese grăbită) NIȚĂ: Sanatate, dom' șef! DUMITRAȘ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și labile. Spațiul e strâmt, pereții acoperiți de biblioteci; o bibliotecă, neavând de ce să fie sprijinită, stă în mijlocul camerei, segmentându-i spațiul redus, așa încât biroul profesorului și scaunul pe care trebuie să te așezi sunt separate de un fel de culisă; ca să vă vedeți unul pe altul, trebuie să întindeți gâtul. — Suntem izolați în boxa asta... Universitatea se mărește și noi ne restrângem... Suntem Cenușăreasa limbilor vii... Daca cimeriana mai poate fi considerată o limbă vie... Dar tocmai asta e valoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Sandu dă din cap a Înțelegere... Fugit irreparabile tempus - adică timpul fuge ca iepurele și nu se mai Întoarce, că voi nu le aveți cu latina. Ia mai luați un vin și hai să vă povestesc și alte chestii din culisele politichiei, că am stat azi noapte la Gâdea și la Stan și m-am conversat și cu Badea pe urmă... Da’ rămân la părerea mea și nu mi-o schimb: Crin pupă unde-a scuipat... Mi se face poftă de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să țină un toast. Dragi meseni și prieteni de pahar, minunați concetățeni, oameni cu suflete mari și cu poftă de băut, În aceste momente de largă respirație politică și nu numai recunosc că am fost atras Într-un joc de culise pervers, de culoare portocalie. Uraaaa! Uraaa! Uraaa! Zi-le, domnu` Geo! Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acaaaaasăăăă! Oameni cu suflete pătate, oameni negri În cerul gurii, m au indus În eroare cu multă vreme În urmă și au
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
gîndea, uneori, că are În grijă plodul unui străin. Cu toții deslușeau la fii sau fiice ceva moștenit de la un alt bărbat. Nu existau victime și nici vinovați; o stare de fapt În care Thomas nu avea un rol precis. Din culise, se furișa În scenă În vîrful picioarelor; vroia, neapărat, să ajungă În preajma unora dintre cei cărora le dăruise viață, dar discreția s-ar fi putut să nu fie destulă: ca un duh ar fi vrut să se apropie de ei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pare rău că nu l-am terminat.) Lui Julie, prietena mea cea mai bună și sora bine îmbrăcată pe care n-am avut-o niciodată: - Costumul alb de la Givenchy, cu manșete de dantelă Chantilly, pe care l-am furat din culisele prezentării colecției de primăvară. - Rețeta de Ambien - pentru încă patru tuburi a câte 30 de pastile, că dr. Blum oricum n-o să bage de seamă. - Hainele mele favorite: haină de piele McQueen cu șnururi (1), Blugi Chloé (16); Manolo, perechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
parte, și târându-mă prin sistemul de ventilație. Sau aș putea să iau liftul. Ajungem la bucătăriile atașate zonei de protocol și mă uit în jur mirată. Habar n-am avut că există așa ceva aici. E ca și cum aș intra în culisele unui teatru. Bucătarii șefi se agită de zor la aragazurile profesionale, iar chelnerii mișună în uniforme care-ți sar în ochi, cu dungi albe și verzi. — Uniformele sunt acolo. Jan îmi arată spre un coș de răchită plin cu uniforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
treilea, sunt tot timpul o singură piesă. E adevărat că unele accesorii au fost scoase din scenă, dar lutul din care se vor face accesoriile noi e același ca ieri, iar actorii, mâine, când se vor trezi din somn în culise, își vor pune piciorul drept pe urma piciorului stâng, apoi îl vor pune pe stângul înaintea dreptului, și, orice s-ar întâmpla, nu se vor abate din drum. În ciuda oboselii bărbatului, Marta și Marçal vor repeta, de parcă ar fi prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
avînd atîtea pe cap, nu mai au timp să memoreze rolul, și deci, sunt pierduți fără sufleur...(am cunoscut doi dintr-aceștia : era amuzant să vezi cum respectivele șoptitoare - funcția este ocupată, În proporție de 90%, de femei alergau prin culise, dintr-o parte, Într-alta, să fie mai aproape de director, că să audă acesta textul...mda!). Amuzant mai e și cazul unui teatru de București, În care, o vreme, sufleri erau două unguroaice, actrițe la bază, care șopteau cu accent
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
norii, profesorul deja te-a scris în condică, ești un nimeni, vei pătimi pentru aceasta! Și am văzut cum îi suflam lui Gustav replici dintr-o piesă de teatru în care el interpreta un rol important, după care trecea în culise. Mă-mpingea pe scenă în fața părinților din sala de teatru, alături de surori și strămoși, iar în primele rânduri vibrau nepoți și strănepoți. Gustav îmi sufla, eu priveam cu mâinile paralizate pe lângă corp, mișcându-mă de pe un picior pe celălalt, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cheia pentru cunoaștere și cheia pentru viitor! După ce le spusese ceea ce voiau să audă, părăsi scena în obișnuitele aplauze tumultoase. Numai câțiva observară că șchiopăta puțin și că brațul lui drept nu se mișca prea natural, la plecare. Ajuns în culise, se prinse de brațul unei femei frumoase. Unde naiba e dr. Robbins? Te așteaptă în clinica lui, zise ea. Watson înjură, apoi se sprijini de femeie și ieșiră afară, unde-i aștepta limuzina. Noaptea era rece și puțin umedă. — Doctori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ci aceea cu boturile rotunjite, retro. Sunt mulți studenți, au blugi și tricouri ușchite, bluze albe peste pantalonii strâmți, au dezinvoltura, aplombul, inconștiența, șansa tinereții. Tinerii vin la teatru, în sfârșit, după ’89, lumea vine la spectacole, conferințe, concerte. În culise, Maestrul așteaptă să se ridice cortina. Glasul lui care te farmecă, ochii demonici. Emană căldură, energie, farmec, sex-appeal. Zeul-Moș e lângă el, poate, pe scenă, nu mă va lăsa să-mi bâlbâi replicile, va fi lângă mine până la sfârșit. Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
râzând victorios, de după cortină, îl așteaptă. Dragostea. Zeul lui. Cum iubim? (Ca sarea-n bucate, spunea Anita...) Regele Lear moare. Teatrul ieșise învingător. Dragoste, Teatru, Moarte, cumplită ecuație. Cortina. Aplauze. Maestrul, singur, iese la scenă. Apoi, toți ceilalți actori. În culise, directoarea Teatrului „Cișmeaua Roșie”, colegii, mașiniștii, electricienii, cabinierele îl felicită. Dar el se îmbracă mai iute ca altădată și pleacă, îi lasă acolo pe toți, și pe ei, și pe Loredana, căreia îi spune încet, la ureche: acum știu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe care o caută mereu, Anita - dragostea lui, probabil că Dumnezeu își pune mâna pe capul lui și-i spune: ție n-am ce să-ți fac, tu ești artist, tu ai să te chinui mereu! Zicea înainte de premieră, în culise, printre decoruri și cortine, că aia nu era Tina... Eu nu înțeleg nimic, cred că înnebunise, spune tu la un om normal asta și-o să vezi ce spune ăla, oricine ar crede că ai înnebunit, morții care știu, morții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vorbesc la mobil. — ... clientul nu poate accepta termenii contractului... — ... atenție asupra clauzei numărul patru, virgulă, cu toate acestea... Nimeni dintre cei prezenți nu pare să aibă nici cea mai mică grabă de a intra În sală, așa că mă duc În culise, să-i dau lui Lissy buchetul pe care i l-am luat. (Inițial aveam de gând să i-l arunc pe scenă la final, dar sunt trandafiri, și mi-a fost să nu-i agăț cumva colanții.) Pornesc pe coridoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fi dat În judecată că i-ai zgâriat mașina. Sau că i-ai provocat daune iremediabile În zona genitală. Pufnesc În râs, fără voia mea. Ușa e deschisă violent și tipul cu pene În păr pe care Îl văzusem În culise aruncă o privire Înăuntru. — Lissy ! Aici erai ! Hai, că au adus mâncarea. Și arată super. — OK, spune ea. Mersi, Colin. Vin imediat. Tipul pleacă și Lissy se Întoarce spre mine. — Vrei să mănânci ceva ? — Nu mi-e foame. Dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
indicat sursele dacă și-ar fi editat cursul. E interesant de adăugat, pentru direcția viitoare a discuției, că același număr al revistei Saeculum care găzduia recenzia cu pricina semnala descoperirea unei „importante influențe, nemărturisită de Bergson“. II Dincolo de scenă. Interludiu Culisele tenebroase ale acestei recenzii ne sunt cunoscute prin mărturiile a doi dintre colaboratorii lui Lucian Blaga. Zevedei Barbu (1914-1993) era asistentul său la Universitatea din Cluj și secretar de redacție al revistei Saeculum. Printre cei cărora Blaga le solicită colaborarea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Marta Petreu. Sunt multe motive să ne îndoim de veridicitatea acestui fapt. Mai întâi, Cella Delavrancea a devenit prietena Profesorului cu mulți ani după cursul de metafizică din 1928- 1929. E greu de crezut ca el să-i fi destăinuit culisele unui curs universitar ținut cu opt nouă ani mai devreme. Apoi, credibilitatea Georgetei Cancicov, care l-a caricaturizat pe Nae într-un mod deloc onorabil într-unul din romanele ei, este și ea foarte șubredă. Mutatis mutandis, e ca și cum Saul
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]