139,341 matches
-
rațional, de trăirea "irațională" decât de "doctrină" și exigențele "etice": "în spatele statului comunist (se află) un întreg corp de doctrine infinit respectabile, însă care, născute dintr-o exigență etică, operează o confuzie ucigătoare între valorile etice și valorile estetice și culturale", eticul fiind limbajul rațiunii, esteticul - al iraționalității lirice. Incompatibilitatea dintre "etic"- în înțelesul specific de "doctrinar" și "rațional", "abstract", vehiculat nu cu suficiente nuanțări de eseistul-filosof Fondane, și "estetic", iese în relief în chip decis aici. Și ea îi apare
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
cronicii literare, care a avut pe meridianul nostru un rol "cu totul special" și căreia ar merita să i se consacre "o carte întreagă", al cărei producător s-ar afla cu siguranță "într-unul din punctele fierbinți ale analizei spațiului cultural autohton, a evoluției lui și a mentalităților care-l definesc", Ion Bogdan Lefter nu ezită a întoarce foaia. Ne asigură că a găsit calapodul cronicii "constrîngător", "prea îngust", aservit (de ce oare?) "clișeelor obligatorii ale evaluării". Suspiciunea ia o savuroasă turnură
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
gen și - pe de altă parte - repere de autoritate, utile și frecvent invocate ca probe de Ťvechimeť, deci de Ťmaturitateť a celor care se revendicau din Ťclasiciiť Lovinescu, Călinescu, Vianu și ceilalți, cît și ca argumente justificatoare în fața ideologilor (pseudo) culturali oficiali, care aveau ordin Ťde susť să joace pe cartea sacralizării trecutului (Ťepuratť în prealabil, după cum se știe)". Rostul cronicii a sporit pe seama rolului său de "exercitare publică a spiritului critic", spirit ce depășea obiectul literar strict, pe măsură ce autoritarismul dictatorial
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
doar dezirabil, ci chiar posibil. Ceea ce constată, în alt context, însuși Ion Bogdan Lefter: "Nicolae Manolescu a depășit canoanele genului și l-a renovat, l-a elasticizat, l-a echivalat cu eseul deschis virtualmente spre toată gama disciplinelor literare și culturale. Vom putea spune - atunci - că el rămîne Ťcronicar literarť în măsura în care vedem în chiar specia cronicii un fel de loc geometric al criticii de toate felurile". Și atunci? Acest "loc geometric" e oare unic, ilustrat (epuizat) într-un singur caz istoric
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
lor, atunci cînd se manifestă la acest mod înghețat, anistoric, riscă a fi exclusiv formală: "Ce au spus ei cîndva continuă să fie luat drept literă de lege, judecată definitivă, atotvalabilă, deși, între timp, s-au mai schimbat și reperele culturale, și gusturile, și tehnicile de analiză". Din care motiv criticul disjunge o "actualitate" de gradul unu, "pur literală", a venerației mecanice care presupune o aprobare sută la sută a aserțiunilor izvorîte din pana maeștrilor, și o "actualitate" de gradul doi
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
a după 1989, o bizară "transformare", ci o etapă a unui traiect îndeajuns de...unitar, în ciuda unor inaparențe): "Unora Ťcazulť li se pare clar și simplu. în ce mă privește, îl cred unul dintre Ťmistereleť cele mai uimitoare ale postcomunismului cultural românesc. îl vom înțelege cu adevărat, oare?". Despre oscilațiile lui Mircea Iorgulescu nimic. Revizuiri de catifea? N-am putea generaliza, întrucît Ion Bogdan Lefter se arată în alte situații suficient de explicit în sublinierea unor derapaje sub egida nefastă a
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
rețetele colecționate și comentate (celebrate) cu binecunoscutul sau talent literar de scriitorul român: Savoureuse Românie, 358 recettes culinaires et leur histoire, traduit du romain par Marily Le Nir, Leș Éditions Noir sur Blanc. Apariția are în Franța ecoul unui eveniment cultural (după cum ne-a relatat, de la fața locului, si Dinu Flamand, în numărul anterior al revistei, în cadrul interviului pe care ni l-a acordat). Traducerea este făcută cu multă inventivitate (traducătoarea forțând limba franceză să reproducă pitorescul terminologiei gastronomice românești), cartea
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12344_a_13669]
-
să vorbim la telefon cu toate persoanele care ne trimit ceva spre publicare. Textul urma să apară în numărul proxim și aceasta era confirmarea. Atât că, în preziua apariției, am constatat că articolul d-lui Andreescu apăruse deja în Observatorul cultural. L-am scos din pagină, ce era să facem?, înlocuindu-l cu altceva, operație care ne-a creat destule dificultăți. în numărul următor, Cronicarul a relatat pățania la "Ochiul magic", considerând că procedeul trimiterii unui text simultan la două reviste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
în TIMPUL(nr. 10/2004) trimițându-le d-lor N. Manolescu și Alex. Ștefănescu o scrisoare nu doar deschisă ci și foarte inflamată. Acuzele aduse acestora merg foarte departe și nu mai au legătură cu amintitul casus belli: "...superficialitatea experienței dumneavoastră culturale a transformat România literară într-un adăpost al lăutărismului paseist, al refulărilor retrograde (...) perpetuați, conștient sau nu, tarele lumii pe care, în principiu, o repudiați: luați în deriziune regulile, sunteți ineleganți în felul în care tratați adversarii de idei (astfel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
autorităților comuniste dar și cu dușmănia unor confrați și în primul rând a lui Mihai Beniuc, persecutorul cel mai tenace al lui Blaga. Acesta mereu se opunea tentativelor unor factori politici de a-l reintroduce, totuși, pe Blaga în circuitul cultural, în schimbul unor concesii făcute de poet regimului. Una dintre acestea a fost angajarea lui în campania anti-Cioran, pornită de la eseul "Mică teorie a destinului" din La Tentation d'exister, în care "Cioran își împroșca țara de baștină cu insulte". Au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
antologii ca aceasta, care să fie promovată în afară ca un blazon al romanului basarabean, e întotdeauna binevenită. Ea va declanșa interesele de lectură, apetența pentru comparații, care vor determina, în cele din urmă, introducerea cărților importante într-un circuit cultural de promovare. Basarabia nu există în sine, prin sine și pentru sine (iertată să-mi fie prețiozitatea filosofică a formulării unui deziderat); sau, mai bine zis, nu ar trebui să existe în sine, ca simplă mândrie a unei identități naționale
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
decât ca o eroare a istoriei, o eroare a politicii românești, rusești și europene. Drept consecință, romanul basarabean e și el o eroare a istoriei literaturii românești, o curiozitate regională ce are ambiția de a se transforma într-o problemă culturală separată. Atunci vom înțelege corect romanul basarabean când vom accepta că, în fond, el nu există decât ca un capitol ciudat din istoria literaturii române.
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
singuraticul filosof să practice o adaptare în silă la sistem, întâi formală, apoi din ce în ce mai angajantă după ce în 1966 devine redactor, iar din 1971 redactor- șef adjunct la revista "Familia", secondându-l conștiincios pe Alexandru Andrițoiu. Filosoful de mari speranțe devine publicist cultural, unul cu un orizont filosofic de filieră germană pe care puțini îl aveau și încă și mai puțini îl puteau etala. Se vedea din eseurile publicate în revista "Familia", adunate ulterior în volumul Critică și valoare (1973), unde principala miză
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
ca redactor șef adjunct, într-o perioadă când se cerea maximă vigilență ideologică de tip comunist, iar protagonistul venea cu o filosofie din cu totul altă lume. E adevărat că probele de adaptare la noul regim le făcuse în presa culturală clujeană. A doua surpriză era că un proaspăt investit în funcție, după atât de derutantele Teze din iulie 1971, debutase tocmai cu o carte despre Franz Kafka. E iarăși adevărat că pedala marxistă punea acordurile necesare sau, mai precis, anula
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
volume ale sale. După monografia Franz Kafka și volumul Critică și valoare, Radu Enescu a mai publicat Ab urbe condita, în 1985, o culegere de eseuri, și Între două oceane, în 1986, un memorial de călătorie americană, cu un orizont cultural impresionant. Radu Enescu nu a fost un autor prolific și nu a ținut să-și încarce formal și înșelător fișa bibliografică. Ar fi putut-o face, valorificându-și publicistica de la "Tribuna" și din "Familia", compunând cel puțin două volume de
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
Familia" și a alcătuit până acum două volume, cu un profil unitar tematic: Despre arhitectură, apărut în 2003, și Orizonturi speculative, eseuri filosofice, apărut de curând, în 2004, ambele în Biblioteca revistei "Familia". Pe viitor nu ar trebui neglijată presa culturală clujeană pentru a completa imaginea activității criticului literar Radu Enescu. Efortul restituirii e lăudabil ca inițiativă, cu atât mai mult cu cât obținerea mijloacelor materiale și financiare (sponsorizări și subvenții) i se datorează până la capăt lui Marin Chelu. E adevărat
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
Despre abstracționism și abstracționiști", "Despre tehnica picturală", "Despre publicul expozițiilor". Ce vor fi devenit nu știu. Din investigațiile pe care le-am întreprins nu rezultă că ar fi existat un Fond }uculescu la Biblioteca Academiei Române sau la vreo altă instituție culturală. Șerban Țuculescu mi-a comunicat și o listă de subiecte pe care }uculescu nu a apucat să le dicteze, indicându-i însă ce urmau să conțină. Cuprinsul lor se referă la "Anii de universitate", "Viața cu Mery" (soția sa - nota
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
lui Artaud se îndreaptă în direcția contrarie, a regăsirii unității pierdute, "revendicarea de la acea gândire mitică și magică a cărei logică refuză să separe reprezentarea de eficacitate". Cercetând societățile primitive Artaud caută modalitățile de comunicare capabile să treacă dincolo de diferențele culturale și refuză "progresul" care a despărțit cuvântul de acțiune, cuvântul de gândire. Când se îndreaptă spre lumea originilor, el constată că "adevăratele tradiții nu progresează pentru că ele reprezintă punctul de vârf al oricărui adevăr. Unicul progres ce se poate înfăptui
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
și psihanaliza: acolo se "măsoară doar suprafețele sentimentelor și gândirii", el nu va vedea niciodată în psihanaliză calea prin care omul se poate regăsi pe sine. După Artaud inconștientul rămâne, odată cu trupul, prizonierul poverii apăsătoare a societății, a moștenirii ei culturale și nu de pe canapeaua psihanalistului începe calea reîntoarcerii la obârșii. De-a lungul istoriei sale și teatrul a avut epoci când legătura sa cu lumea funcționa organic: în Antichitate și în perioada elisabetană. Povestind un spectacol văzut în Mexic cu
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
Idei în dialog". Lansarea pe piață s-a bucurat de interesul entuziast al publicului (în doar câteva zile s-au vândut douăsprezece mii de exemplare), de o bună reclamă la televiziune - și de saluturile abia schițate ale colegilor din presa culturală scrisă. Deși revista a circulat în mediile intelectuale, au lipsit atât analizele serioase, cât și negările violente. Primele s-au manifestat - când s-au manifestat - printr-un ilustrativism searbăd (s-au inșiruit, în ordine alfabetică sau în ordinea din sumar
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
Fără un dram de provocare, fără ambiția de a fi un "descălecător", de ce te-ai mai înhăma însă la exasperanta, frustranta și plina de rutină meserie de conducător de revistă? Oricine a girat, în acești ultimi cincisprezece ani, o publicație culturală știe la ce mă refer. Cel mai mult m-a surprins cvasi-absența referirilor la cel mai important text al revistei. E vorba de manifestul intitulat Calmul discuției, seninătatea valorilor, datorat lui H.-R. Patapievici însuși. "Iată un lucru de neimaginat
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
H.-R. Patapievici însuși. "Iată un lucru de neimaginat", mi-am spus. "Un program destul de virulent al unui autor care a fost sancționat și pentru articole mai blânde nu primește nici un fel de replică. Oare de ce?" Curios, în patria noastră culturală, unde orice fâs poate trece drept lege săpată în marmură, un text cu adevărat important, cu ambiții normative, nu suscită comentarii. O fi incapacitatea intelectualului român de a comunica altfel decât prin atacuri la persoană? O fi rezultatul a cincizeci
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
în care n-a existat dialog în spațiul public? O fi superficialitatea omului de cultură, care cască plictisit când se vede obligat să se înalțe din bătătura factologică la nivelul agorei teoretice? Inapetența pentru idei a atâtora dintre "practicienii" scenei culturale românești? Se prea poate. Dar mai e, cu siguranță, ceva: "Manifestul" lui H.-R. Patapievici e una dintre cele mai tăioase declarații anti-amatorism, anti-provincialism de gândire, anti-segregație estetică, anti-intoleranță, anti-izolaționism, anti-rea-credință, anti-gregarism, anti-nombrilism scrise în România. Deplângând inexistența unei culturi
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
unele de altele, așa cum un negustor nepriceput așază într-un galantar mărfurile într-o perfectă indiferență față de conținut, culoare, preț sau utilitate. Că la originea acestei construcții mortuare stă sau nu "cultura generală", se poate discuta. Dar că majoritatea produselor culturale românești sunt marfă inertă, pare a fi, în această logică, o axiomă. Ceea ce contestă autorul nu este valoarea culturii de la noi, ci proasta ei plasare în raport cu marile curente de gândire contemporană. Cei proveniți din spațiul științelor pozitive nu scapă nici
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
și cu surprindere - că prozatorul Cristian Teodorescu a fost nevoit să plece de la conducerea săptămânalului "Cultura". Mare păcat. În doar câteva luni, reușise să creeze o revistă consistentă și independentă, departe de eternele aranjamente de culise și cumetrii din lumea culturală românească. Sau te pomenești că admirabilul comandant a fost împins să abandoneze corabia tocmai din acest motiv?!
Să nu ne iluzionăm by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12367_a_13692]