8,280 matches
-
său romantic de frumusețe veșnică: dorința de a muri înainte să se stingă floarea tinereții. În relatarea lui Hadrian: De teama degradării, adică, de a îmbătrâni, trebuie să-și fi promis cu mult înainte de a muri la primul semn de decădere, sau chiar înainte 59. Acesta a fost darul lui Antinous către împăratul lui; moartea sa din 130 învăluită într-un asemenea camunflaj încât nu se poate susține vina nimănui. Aceasta avea să-l susțină pe Hadrian pe parcursul celor opt ani
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
parodierea conflictului clasic, poate spune răspunde acestei întrebări. Așa că naratorul se angajează să propună un nou final, dublat de o nouă perspectivă asupra "caracterelor" și de o atmosferă ce trece în zona comicului: "drama lui Stamate", constând în "seducerea și decăderea lui", cum avea să noteze Nicolae Balotă, oferă prilejul perfect pentru introducerea în text a surprizei, a invenției epice. Care diferențiază acest text de altele similare. Stamate "evadează", face un salt în și prin fantastic către o existență livrească. Își
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
țin de un manierism controlat, efectul e întotdeauna spectaculos. Rezultă colorate îmbinații de fantastic și grotesc, dar și note substanțial tributare realismului balcanic, ducându-ne cu gândul la periferia bucureșteană suculente în istorii de alcov, de putere, de mărire și decădere prin (și pentru) avere. Și (aproape) toate niște "poeme în proză sau niște comprimate parodice ale unor mai vaste, mai nobile specii literare: romane, poeme eroice, epopei, tragedii etc."296. Venind dintr-o literatură care nu are tradiția parodică specifică
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ușor de abordat teribila experiență trăită. Șirul de interogații retorice din fragmentul următor comunică zbuciumul scriitorului, cauzat de presiunea celor trăite de el în detenție. Acel repetat "cum" din interogații reprezintă forma artistică, necesară oricărei reprezentări: Cum să zugrăvești legea decăderii? Cum să zugrăvești legea rezistenței la decădere? Cum să povestești despre faptul că doar credincioșii erau un grup dârz? Că membrii de partid și intelectualii se demoralizau mai devreme decât alții? În ce anume consta regula? În forța fizică? În
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de interogații retorice din fragmentul următor comunică zbuciumul scriitorului, cauzat de presiunea celor trăite de el în detenție. Acel repetat "cum" din interogații reprezintă forma artistică, necesară oricărei reprezentări: Cum să zugrăvești legea decăderii? Cum să zugrăvești legea rezistenței la decădere? Cum să povestești despre faptul că doar credincioșii erau un grup dârz? Că membrii de partid și intelectualii se demoralizau mai devreme decât alții? În ce anume consta regula? În forța fizică? În vreo idee anume? Cine piere mai devreme
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
imediat, cu o înghițitură din tonicul său preferat. În propria imaginație, Stalin a urcat treptat spre culmea amețitoare a stăpânirii absolute, ca "Împărat al Pământului", ca să se prăbușească apoi în abisul deznădejdii. Tabloul deznădejdii sale este corelat cu cel al decăderii mentale, conturat cu sarcasm de Soljenițîn. Fiorul de a asista la deznădejdea unui om este anulat prin sugestia alterării minții acestui personaj. Sub aspect intelectual, Stalin lasă impresia de structură dezarticulată, fiind lipsit de judecată și de echilibru. De mai
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
claritate misiunea pe care a primit-o creștinismul în momentul în care s-a silit să atragă, într-o primă etapă, spre propriile idealuri lumea greco-romană, pentru ca mai apoi să se extindă și spre limesul nordic al Imperiului. 2.1. Decăderea religiilor antice greco-romane O primă caracteristică a situației religioase în ansamblu, din lumea elenistică de la sfârșitul secolului I a.Chr., a fost devalorizarea politeismului grecesc și a religiei Romei antice pornită chiar din interiorul acestora. Cauzele acestui proces au fost
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
religios. Prin adaptările latinești ale comediei grecești și a altor texte poetice, teatrul a ajutat poporul să cunoască mitologia și lumea divinităților grecești. În fața acestei invazii masive, divinitățile antice cu sărbătorile lor au trecut pe plan secund ducând la o decădere de nestăvilit a sacerdoțiului, ce susținea vechiul cult roman. Când, spre sfârșitul celui de-al doilea război punic, Cărțile Sibiline ceruseră introducerea din Asia Mică a cultului zeiței Cybela au început să pătrundă în Roma și divinitățile orientale, contribuind la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acum decât un surogat meschin, deoarece legătura acestora cu funcțiunea religioasă dispăruse de multă vreme din conștiințe. După ce și-a atins scopul de a prelua toate puterile, Augustus (27 a.Chr.-14 p.Chr.) a căutat să împiedice agravarea amenințătoarei decăderi religioase și morale a poporului roman, începând o amplă operă de reactivare a religiei de stat și a unei convingeri care să o sprijine, eșuând tocmai din această cauză. În ciuda reorganizării vechilor colegii sacerdotale, restaurării sanctuarelor, reluării sărbătorilor religioase căzute
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
orice parte a Imperiului. Prin urmare, sinteza culturală a elenismului s-a datorat comunicării negustorilor cu popoarele aflate în calea comerțului lor și soldaților în timpul staționări lor în zonele orientale. Extinderea creștinismului poate fi înțeleasă prin istoria religioasă a antichității: decăderea cultelor naționale și răspândirea celor aparținând misterelor, eterogenitatea popoarelor, dizolvarea politeismului și necesitatea stringentă pe care o percepea Imperiul despre o religie universală și mult mai profundă decât cultul Geniului imperial, cu valorile sale labile. Varietatea sincretismului religios, promovat de către
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ajungând până la curtea imperială. Dirijarea vieții creștine a fost asumată de anumite persoane, aparținând unor categorii economice mult mai înstărite, care adesea urmăreau să păstreze anumite raporturi cu păgânii, riscând să ajungă la compromisuri. De aici a început și o decădere morală și spirituală a societății creștine pe care Ciprian (210-258), în De lapsi (Despre cei căzuți), 5-6, nu va ezita să o denunțe. Episcopul cartaginez ne spune că laicizarea ecleziastică ar fi oferit până și pretextul unor reacții persecutoare din partea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au trăit după domnia lui Dioclețian (284-305), când încetaseră persecuțiile și se risipiseră temerile unui stat armat față de Biserica vremii; între timp apăruseră alte pricini care au răsturnat situația internă a Imperiului roman, din primele trei secole, în favoarea creștinismului. În timpul decăderii lente și inexorabile a Imperiului roman, Biserica și-a asumat treptat, cu sprijin imperial, conducerea religioasă, politică și civilă a popoarelor. Între secolele IV-VIII au apărut două probleme deosebite: apărarea împotriva barbarilor, care pătrundeau în Imperiu din toate părțile și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu asprime, ba chiar făcându-i negustori, necinstiți și extorcatori ai văduvelor. Atrași de avariție și privind mai mult pământul decât cerul, aceștia erau invadați de setea banului și nu mai căutau să-l obțină cinstit. Din acest motiv, al decăderii lor morale, sfântul Maxim nu s-a putut abține să nu-i mustre pe un ton cu totul dur, ton ce îi denunță întreaga preocupare de păstor de suflete și de interes pentru soarta morală a diocezei sale, spunând că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a creștinismului și ostilitatea maniheismului, credințe contrare cultului împăratului, au devenit suspecte împăratului Dioclețian și cezarului său, Galerius, care, printr-o serie de edicte, au restabilit obligația sacrificiilor neglijate chiar de soldații lor. Acest aspect ridica anumite suspiciuni referitoare la decăderea cultului oficial și la consecința acestuia: regresul spiritului războinic al soldaților era privit ca un semn al moleșelii provocate de doctrina pacifistă a creștinismului. Ba mai mult chiar, apariția unor cazuri de dezertare în Africa romană, unde refuzurile înrolării lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
țară. Prin „abile” decizii, chiar de la instaurarea pe tron, Carol reușește să anihileze și să îi pună la respect pe toți oponenții săi, obținând victorie după victorie contra lor. Inconsecvențele și slăbiciunile politicienilor români au fost probate în regresul și decăderea regimului democratic. Însuși monarhul alimenta aceste slăbiciuni. Iuliu Maniu apreciat drept politicianul inflexibil și cu coloană vertebrală în politica românească, campion și apărător al democrației, a „pertratat” destul de copios la revenirea lui Carol Caraiman pe tronul țării. A participat la
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
din partea regelui Carol, verticalitatea morală a generalului i-a adus domiciliul forțat la Mănăstirea Bistrița, dar i-a atras atenția și simpatia opiniei publice. Acuze serioase erau aduse unor ofițeri superiori, cadre importante în oștire, cu privire la comportamentului ce a produs „decăderea oștirii” și „acte grave prin pierderea granițelor”, iar înlăturarea lor constituia „exemplul datoriei și al răspunderii prin sancționarea celor care s-au făcut vinovați de abateri”. Generalii înlăturați erau: Constantin Ilasievici, Gheorghe Argeșanu, Florea Țenescu, Ion Ilcuș, Gheorghe Mihail, Grigore
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
al oamenilor cu privire la religie și la apartenența religioasă. El spunea că: "Influența religiei a scăzut în fiecare dintre cele trei dimensiuni ale laicizării. Ar trebui să conchidem că autorii din secolul al XIX-lea aveau în fond dreptate? Probabil că decăderea religiei a durat mai mult decât anticipaseră ei? O asemenea concluzie ar putea fi discutabilă. Chemarea religiei, atât în formele ei tradiționale, cât și în cele noi, este probabil să fie încă durabilă. Gândirea raționalistă modernă și perspectiva religioasă coexistă
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
până acolo este peste tot numai o apă, este inundat șesul de nu se vede decât parapetul podului. „Omul trebuie să aibă sufletul curat ca la facerea lumii, un fond în care să se reflecte realitatea în toată măreția sau decăderea ei”. Omul cel ciudat de pe scaun se trezise din nou vorbind, tocmai acum când toți uitaseră de el. Bătrânul râcâia mai departe cu unghia marginea teracotei. Muribundul tresări violent, apucând cu degetele descărnate marginea băncii, schiță un efort de parcă ar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
celor trei valuri ale exilului, completate cu generațiile care apar în memoriile diaristei. Se recompune, astfel, un profil, o condiție generic-temporală în tematica exilului: menținerea legăturii cu trecutul și păstrarea vie a memoriei familiale, identitatea națională, alcătuirea grupurilor, neajunsurilor materiale, decăderea psihică, bilingvismul, dificultatea integrării, implicațiile stilistice, afinitățile și controversele dintre exilați. Referindu-se la maladiile spiritului contemporan identificate de Constantin Noica, maladii de ordin superior care reflectă carența sau refuzul generalului ori a individualului, lucrarea împarte exilul din punct de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
să se redea starea de fapt a societății. Scriitorii profită de pe urma confuziei ideologice și se îndreaptă spre trăirile și zbuciumările individului, spre bizareriile vieții, spre hazard. Deși în această perioadă literatura se reînoiește, teama reînghețului persistă. Prigoana literaților, procesele publice, decăderea civică pot oricând reveni. Pentru a putea scrie clar, autorii trebuie să fie convinși că "liberalizarea va fi un proces mereu deschis. Că revenirea spre real nu ascunde o capcană pusă de vremile ce se pot întoarce. Că, de-abia
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
neverosimile și hazard. Anii '60-'70 înseamnă confuzie politică, reînnoirea prozei și a formelor literare, relaxare ideologică. Un mediu propice literaturii, s-ar putea spune. Însă persistă teama de retractare a proaspetelor libertăți. Prigoana literaților din anii '50, procesele publice, decăderea civică pot oricând reveni. Ca să renunțe la evazionism, scriitorii trebuie să fie siguri de permanența liberalizării. "Tezele din iulie" schimbă total peisagistica din cultura românească: ideologia ia, din nou, locul competenței, literatura redevine spațiu al propagandei, cărțile, spectacolele, programele de
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
a fost pierderea darului dumnezeiesc supranatural al nemuririi, după Ioan Cassian. Urmând ideilor enunțate de însuși Sfântul Apostol Pavel, Cassian compară pe Adam cu Hristos: ,,Și din această cauză, atât primul e numit Adam, cât și ultimul. Unul este pentru decădere și moarte și celălalt pentru învierea la viață. Prin cel dintâi întreaga omenire este osândită, prin ultimul întreaga omenire este eliberată”. Omenirea are o înclinație mai mult spre rău decât spre bine după cădere și deci, natura umană nu mai
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Moro, chiar înaintea investiturii de către Brigăzile Roșii, fiind găsit mort 55 de zile mai târziu. DCI a fost dominat din acel moment de Giulio Andreotti, însă " balena albă" cum mai era numit partidul și-a continuat drumul inexorabil spre o decădere morală de care era responsabil trioul Craxi-Andreotti-Forlani (CAF) în care primul era liderul socialist, iar ultimul era secretarul DCI. După ce partidul și-a pierdut electoratul, la alegerile din 1994 obținând doar 11%, operațiunea "Mâini Curate" începută în 1992 a reușit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care se situa un inventar vechi, fapt nepetrecut anterior. Însuși epitropul Liteanu, pe marginea referatului înaintat Epitropiei, menționa: "Rog a se dispune trimiterea unor veșminte din celea vechi la monastirea Neamtzu"68. Acest gen de solicitare exprimă însă nu numai decăderea instituției care în ochii Epitropiei nu se mai bucura de considerația de odinioară, dar și mentalitatea unor reprezentanți ai Epitropiei. De altfel, Liteanu, reprezentantul generoasei Epitropii, s-a autocaracterizat scriind cu mâna sa următoarele rânduri: "În Ospiciul Neamț, am întâmpinat
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în repartiția bolnavilor pe saloane și nici reacția față de o realitate elementară, aceea că singurul de care să asculte subordonații (în speță, portarul) era medicul primar. Nu putem continua cu acest gen de analize, reținând doar semnificația faptelor care relevă decăderea administrativă și medicală la care ajunsese ospiciul de la Neamț, care, abia cu 5 ani înainte, constituia o unitate exemplară. Față de lamentările lui Onicescu, care se bucură de anumite sprijine ("mâine poimâine Ospiciul va putea lua foc și nu se va
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]