8,208 matches
-
făcut la fel. —Catherine, unde ești? se auzi vocea lui Clifford Hammond din hol. — Sunt aici, i-a răspuns ea, dar... Și-a făcut apariția în dreptul ușii, deja posomorât. Când m-a văzut, stând în fața soției lui, evident ieșită din decorul livingului său dichisit, în blugi și geaca mea de piele, cu cizmele de piele pe taburet, starea i s-a adâncit și mai mult, trasând urme adânci pe frunte și de-o parte și de alta a gurii. Sprâncenele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a spus Tom sigur pe el. Am să insist. Sunt sigură că dacă ți-ai folosi la maxim șarmul tău masculin... —Ți-aș putea face cunoștință cu celălalt tip de pe posterele ENO, ăla musculos, a spus Tom cu generozitate. Face decoruri pentru scenă sau ceva de genul ăsta. Am putea să ne întâlnim toți patru - eu și Lesley, tu și Mr. Mușchi. Tom avea o idee bună despre gusturile mele sexuale. Apropo de întâlniri, am început eu, dar el m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Dar într-un fel curios, chiar și mulțumit. Zaharel a cerut azil politic în Suedia, în 1977, puțin după cutremurul de pământ din România. Locuise cu soția lui la București, într-un apartament vechi care s-a prăbușit ca un decor de teatru după zguduitura pământului. Zaharel s-a salvat miraculos - o parte a bibliotecii s-a înțepenit între doi pereți căzuți. Dar a văzut-o pe soția lui cum a fost strivită de o bucată de beton. După cutremur, Zaharel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
e, cum ne învață Dicționarul, o "ființă fabuloasă din mitologia românească, de aspect feminin, umblând la miezul nopții pe coame de dealuri, considerată curent un duh nefast multiplicabil". Dan Tomorug își construiește edificiul epic pe acest raport tensional între un "decor" realist, cu repere foarte precise Baia de Sus e un "micuț orășel de munte, undeva, aproape de Deva", la 770 de kilometri de Iași -, un peisaj social cunoscut (o zonă cu mineri șomeri din cauza minelor închise după 1990 și cu polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a altarului. Nu se mai poate admira forma rotunjită, cioplită în bârne a „colacilor”, cu mult meșteșug, de către lemnarii timpului, deoarece interiorul și exteriorul au fost acoperite cu scândură. De o deosebită valoare artistică este catapeteasma, care are un minunat decor sculptat în lemn de tei. Pictura, executată de un meșter necunoscut, de la începutul 240 secolului trecut, se subordonează bogatei decorații sculpturale ce împodobește registrele icoanelor dispuse în scară și bombate la mijloc. Executat în unul din centrele specializate ale Moldovei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
l-au cunoscut ca profesor și director, ca un om al satului, să-l perceapă pe Gh. Vraciu și ca poet sensibil și îndrăgostit de locurile natale, redăm două poezii: în grădina visurilor în grădina visurilor mele, Unde curcubee facă decor; între mii de flori și floricele, Mândra mea, tu ești regina lor. i în minunata mea grădină, Mândră ca un colț de elizeu, ezi ca doamna gândului, senină, Tu regina sufletului meu. Când lipsești, mi-i inima pustie; Când apari
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de rafie (opinci - n.a.) sau sandale. O altă imagine, de același autor, ne prezintă un tablou grăitor: țăranca cu broboada, cu o căma cusută la gât, umeri, în față și jos, la mâneci, cu lână roșie și albastră, într-un decor în benzi, umplut cu model „ferăstrău”, țăcurit, care se vede clar și pe catrință. Broboada nu are niciun fel de înflorituri, iar la brâul care prezintă încrețituri, ranca ține o furcă sub braț și toarce, trăgând firul din caier, răsucindu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o groapă comună, fără nume și fără ceremonial, refuza să-mi intre În cap. Tot sucind acest gînd, mi s-a năzărit că, poate, universul acela de mucava pe care eu Îl luam drept bun nu era altceva decît un decor. În anii aceia furați, sfîrșitul copilăriei, aidoma unui tren de pe liniile iberice, sosea cînd sosea. Am Împărțit supa aceea din zeamă de resturi cu pîine, Înconjurați de murmurul lipicios al serialelor de la radio ce se prelingeau prin ferestrele deschise către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
urcare cu liftul ca să-l armez. Taxiul se opri, Am ajuns, spuse șoferul, și exact în acel moment comisarul văzu, lipită de parbriz, o fotocopie a articolului. În ciuda fricii, neliniștile și temerile sale meritaseră. Atriul clădirii era pustiu, portarul absent, decorul era perfect pentru crima perfectă, lovitura de pumnal direct în inimă, bufnitura surdă a corpului căzând pe lespezi, ușa care se închide, automobilul cu numere false care se apropie și pleacă luându-l pe asasin, nimic mai simplu decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
părăsit, ca de casă mobilată oferită de mult spre închiriere, pe care-l observasem la prima mea vizită după declanșarea catastrofei). Dar acum, după ce-l văzusem pe Strickland la Paris, era greu să mi-l mai imaginez într-un asemenea decor. M-am gândit că era imposibil ca familia aceasta să nu fi observat la el ceva ieșit din comun. — Bine, dar dacă voia să se facă artist plastic, de ce n-a spus-o? întrebă în cele din urmă dna Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lor splendid. Te puteai plimba de-a lungul canalului până ajungeai la lanurile întinse și verzi unde se zărea ici-colo de câte o moară de vânt și pe care pășteau alene vaci negre și albe. M-am gândit că în decorul acela, cu amintirile copilăriei lui, Dirk Stroeve și-ar putea uita nefericirea. Dar refuza să plece. — Trebuie să fiu aici când o să aibă nevoie de mine, repeta el. Ar fi groaznic dacă s-ar întâmpla ceva cumplit și eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
plămânii, cu mâinile la spate, sărind pe loc. Era așteptat Victor Desharet, medicul din V. Dar judecătorul nu se mai grăbea. Savura momentul și locul. Încerca să-l rețină cât mai adânc în memoria sa, în care erau deja destule decoruri de crime și peisaje ale asasinatelor. Era muzeul lui personal, și sunt sigur că, atunci când îl vizita, îi dădea fiori cu nimic mai prejos decât cei ai ucigașilor. Este atât de subțire granița dintre fiară și vânător. Medicul sosește: ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ridicau deodată pe cer, apoi cădeau din nou într-un zgomot de explozii ratate. Războiul își desfășura micul său carnaval viril pe kilometri întregi, iar de acolo de unde stăteam ai fi putut crede că e un simulacru organizat într-un decor pentru pitici de circ. Totul era atât de mic. Moartea nu rezista acestei micimi, își lua tălpășița, și odată cu ea, și bagajul ei de suferințe, de trupuri mutilate și țipete pierdute, de foame și frică, de tragedie. Lysia Verhareine privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
țărmuri. Câteodată, Gachentard imita dansurile femeilor, grațioasele mișcări ale mâinilor, cu degetele arcuite, rotirea ochilor și muzica fluierelor, pe care o recompunea șuierând, în timp ce se prefăcea că ar cânta la coada unei măturici. Îl vedeam adesea pe preot în acest decor, cu brațele pline de flori necunoscute, cu o pălărie colonială și o sutană deschisă la culoare, tivită în partea inferioară cu o broderie de noroi uscat, ocupat să privească ploaia caldă căzând peste pădurile lucitoare. Îl vedeam surâzând. Surâzând tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu eu... se jură cu o voce stinsă, ca într-o plângere. Toată curtea era cufundată în beznă. Pe cer erau zeci de stele, iar în fața noastră se afla fereastra de la biroul primarului, luminată și, la fereastra aceasta, ca în decorul unui teatru de marionete, vedeam o scenă ireală, în care doi bărbați cu fețele aprinse mâncau și beau la o masă îmbelșugată, fără să le pese de nimic. M-am întors în birou, iar colonelul mi-a zis să aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
trei fete ale mele. Nașa lui Belle a vrut-o și ea a plătit-o. Le dusese pe fete la Isidore Kopieck, știți, rusul din strada Statelor. El le-a făcut poza, cele două mari așezate pe jos, într-un decor cu ierburi și flori, iar Belle la mijloc, în picioare, surâzând, plină de grație, o adevărată Sfântă Fecioară. Aveam trei exemplare ale acelei fotografii, câte una pentru fiecare fată. I-am dat-o procurorului pe cea a lui Belle. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu vin), se mai găseau pe taburet două săbii „de-adevăratelea”, împrumutate de la o sală de sport, cartea cu Hamlet rămăsese pe un colț al mesei. Acuma, stătea la intrarea spre încăperea palatului. Măsura din nou totul. Moartea, într-un decor roșu. Fără nici o fixare în timp. Nu vreau să explic nimic, vreau să esențializez și să sugerez numai, sper ca Octavă să înțeleagă, vreau să curgă doar povestea. Ar mai trebui muzică, lumini. Și personajele, lipseau personajele, Hamlet și Laertes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu un craniu roșu, făcut din cămașa ta, care se va transforma în cămașa morții, otrava în pahar și astea-s săbiile, le-am împrumutat pentru câteva zile, apoi trebuie să le duc înapoi. Te-ai prins? Ăsta-i tot decorul. Lipseai tu, Hamlet. — Du-te la mănăstire!* - actorul se transformă deodată, urcă în el o putere pe care o știa foarte bine, vanitatea îi spune la ureche: doar tu contezi!, intră în sala palatului și o împinge ușor lângă peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
îl întreabă Anita. — Capul ți s-a tăiat de mult, apleacă-te puțin și ai să vezi, are să cadă... Vraja a fost perfectă. Timpul și dansul morții au trecut, cei doi au ieșit din sala palatului, dar au lăsat acolo decorul Anitei pentru o altă repetiție, acuma, lui îi era foame, ea nu prea știa ce să-i facă de mâncare, mai bine hai să mâncăm la restaurant, îi spune el, oftând, bine că știi să regizezi Shakespeare și nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
actor nu zice nimic, nu răspunde, e liniște din nou. Brațele lui atârnă în jos, drepte și inutile, lasă ochii în farfurie, apoi îi închide. În secunda aia, vrea să scape de privirile grele ale Anitei, de regia ei, de decorurile ei, de cărțile ei, e prea mult. Nu știe cum să iasă din situație și cum s-o ajute. Nu știe. Minute lungi de tăcere... Se vede pe un cal, la Bobotează sau ca la Bobotează, se găsește în altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am însurat cu Rita. Reflectorul se stinge. Și Maestrul se ridică de la masa joasă, de pe covor, trage jaluzelele, ceva dispare, o vrajă pe care, cu talentul lui, o regizase perfect. Ea se întoarce cu fața spre el, e roșie ca decorul din primăvara lui 1973, ca pânzele alea purpurii din sala palatului... * — Vedeți, Frumoasă Neli, am plecat în sfârșit, pe 15 august anul ăsta, la mare, îmi promisese Maestrul că mă duce în Danemarca - el credea că toată viața lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o caută mereu, Anita - dragostea lui, probabil că Dumnezeu își pune mâna pe capul lui și-i spune: ție n-am ce să-ți fac, tu ești artist, tu ai să te chinui mereu! Zicea înainte de premieră, în culise, printre decoruri și cortine, că aia nu era Tina... Eu nu înțeleg nimic, cred că înnebunise, spune tu la un om normal asta și-o să vezi ce spune ăla, oricine ar crede că ai înnebunit, morții care știu, morții care se întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e grozav! Au urcat scările, parcă plutind, și Myra l-a condus În micuțul bârlog al visurilor sale, unde ardea un foc plăcut, În fața unei canapele pe care te cufundai până la pământ. Peste câțiva ani acesta avea să fie marele decor al lui Amory, leagănul multor crize emoționale. Acum, au discutat o vreme despre partidele de săniuș. Întotdeauna există un grup de timizi, a comentat el, care șed la coada saniei, legănându-se, șușotind și Împingându-se unul pe altul jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bată din palme și din picior și să indice ritmul cu vocea, au Încropit un dans. Clubul Triangle era un mușuroi uriaș, fierbând de activitate. Prezenta anual câte o comedie muzicală, plecând În turneu cu toată distribuția, corul, orchestra și decorurile. Turneul dura toată vacanța de Crăciun. Libretul și muzica erau opera studenților; cât despre club, era instituția cea mai influentă, căci peste trei sute de studenți Își disputau anual calitatea de membru. După o victorie lejeră În prima competiție pentru premiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
treji cu o cafea neagră și tare și dormind la cursuri, În pauze. Loc special, Cazinoul: un amfiteatru mare cât o șură, presărat cu băieți În roluri de fete, băieți În roluri de pirați, băieți În roluri de bebeluși; cu decorurile În curs de a fi ridicate violent pe scenă; cu omul de la lumini făcând probe de funcționare și proiectând fascicule nescontate de raze În ochi furioși; iar deasupra tuturor zgomotelor, zdrăngănitul constant al orchestrei, care-și acorda instrumentele, sau veselul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]