3,586 matches
-
astfel un puternic spirit de competiție, făcând să fie distrusă corectitudinea sau spiritul de echipă. O astfel de persoană preferă să muncească singură și nu în grup, vrea să se afle în fruntea celorlalți, să câștige confruntările. În forma supracompensată, defensivă, subiectul adoptă a atitudine de supraprotecție sau de bunăvoință exagerată pentru cel care ar putea să-i fie rival, în tentativa ca acesta să nu dorească să acționeze ca un rival sau în tentativa de a schimba atitudinea persoanei care
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
așa cum sunt, nu idealiza ceea ce este sordid, nici nu considera sordid ceea ce este normal, să nu crezi în mijloace magice și să știi că totul este relativ. 7. Depășește dificultățile! - nu fugi de ele, nu le nega într-un mod defensiv automat și orb. Unii subiecți dau înapoi în fața luptei declarând că „nu-i interesează”, „că-s mai presus de aceste nimicuri”, etc. * A doua cale: Subiectul trebuie să-și analizeze comportamentul în anumite situații critice. El trebuie să știe că
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
în trecut, dar în prezent pericolul este imaginar, nu real; * dorințele de care a fugit sau pe care le-a evitat pentru că le-a considerat anormale din cauza complexului nu sunt mai puțin normale de cât altele; * nu sunt justificate mecanismele defensive; subiectul trebuie să iasă din cercul vicios al complexului, să fie spontan, original, să regăsească realitatea prezentului. * A treia cale: Subiectul să-și restabilească puterea voinței Cele mai multe complexe au ca efect diminuarea forței voinței, sentimentul că subiectul este neputincios în fața
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
politicii externe, ea este și o teorie a politicii externe, deci poate fi criticată și comparată cu alte teorii din domeniu. Problema capacității neorealismului de a genera teorii în domeniul politicii externe a fost reluată în cursul dezbaterilor dintre realiștii defensivi și cei ofensivi, în cadrul Studiilor de Securitate. John Mearsheimer și realismul ofensiv Teoria structurală avansată de John Mearsheimer (2003) nu se limitează la nivelul sistemului, ci își propune să fie și o teorie a politicii externe. Și în acest caz
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
Cumulate, aceste ipoteze stimulează statele să se comporte ofensiv unele față de celelalte, conturându-se trei modele generale de comportament: teama, autoajutorarea și maximizarea puterii. Raportarea teoriei lui Mearsheimer la cea a lui Waltz sugerează că realismul lui Waltz este unul defensiv, în sensul că anarhia internațională încurajează statele să urmărească menținerea echilibrului balanței de putere. Mearsheimer (după exemplul lui Morgenthau) avansează un realism ofensiv: în condițiile anarhiei și dilemei securității, marile puteri caută să-și maximizeze puterea relativă în raport cu competitorii, având
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
la nivel de sistem, toate predicțiile teoriei realismului ofensiv au fost, în mare, confirmate pe intervalul studiat, iar epocile de multipolarism neechilibrat (1793 1815, 1903-1918 și 1939-1945) sunt marcate de războaie majore: războaiele napoleoniene și cele două războaie mondiale. Realismul defensiv Realismul defensiv combină perspectiva structurală cu un set de asumpții despre stimulentele conflictului sau ale cooperării interstatale. În primul rând, interpretând dilema securității, realiștii defensivi arată că încheierea de alianțe sau înarmarea, în scopul atingerii obiectivelor de securitate ale statului
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
de sistem, toate predicțiile teoriei realismului ofensiv au fost, în mare, confirmate pe intervalul studiat, iar epocile de multipolarism neechilibrat (1793 1815, 1903-1918 și 1939-1945) sunt marcate de războaie majore: războaiele napoleoniene și cele două războaie mondiale. Realismul defensiv Realismul defensiv combină perspectiva structurală cu un set de asumpții despre stimulentele conflictului sau ale cooperării interstatale. În primul rând, interpretând dilema securității, realiștii defensivi arată că încheierea de alianțe sau înarmarea, în scopul atingerii obiectivelor de securitate ale statului, pot conduce
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
și 1939-1945) sunt marcate de războaie majore: războaiele napoleoniene și cele două războaie mondiale. Realismul defensiv Realismul defensiv combină perspectiva structurală cu un set de asumpții despre stimulentele conflictului sau ale cooperării interstatale. În primul rând, interpretând dilema securității, realiștii defensivi arată că încheierea de alianțe sau înarmarea, în scopul atingerii obiectivelor de securitate ale statului, pot conduce la o diminuare a securității, prin aceea că un potențial rival ar putea judeca greșit intențiile statului respectiv, suspectându-l de agresivitate. Realiștii
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
arată că încheierea de alianțe sau înarmarea, în scopul atingerii obiectivelor de securitate ale statului, pot conduce la o diminuare a securității, prin aceea că un potențial rival ar putea judeca greșit intențiile statului respectiv, suspectându-l de agresivitate. Realiștii defensivi accentuează importanța modificatorilor structurali, care se referă la distribuții relative ale capacităților la nivel de sistem, care să permită statelor să îndeplinească anumite strategii diplomatice sau militare. Un exemplu important în acest sens îl reprezintă așa-numita balanță ofensivă-defensivă în
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
tehnologie. Predicția cea mai generală a teoriei este aceea că probabilitatea conflictului internațional crește atunci când balanța se înclină către ofensivă: tehnologia va face mai puțin costisitoare ofensiva, iar ca răspuns, statele vor adopta strategii ofensive. Tehnologic însă, în viziunea realiștilor defensivi, balanța a fost în general înclinată în favoarea defensivei, iar armele nucleare au avut un impact decisiv în acest sens, pentru că deținerea unei capacități de contralovitură nucleară face ca prețul plătit de agresor să fie enorm. Teoriile balanței ofensivă-defensivă (încorporate în
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
capacități de contralovitură nucleară face ca prețul plătit de agresor să fie enorm. Teoriile balanței ofensivă-defensivă (încorporate în realismul structural waltzian) pot ajuta la explicarea și predicția unui anumit război, precum și a condițiilor în care pacea devine mai probabilă. Realiștii defensivi sunt mai optimiști decât Waltz în privința șanselor de cooperare între state, inclusiv în domeniul securității. De exemplu, Charles Glaser consideră că realismul structural waltzian pune în mod nejustificat semnul de egalitate între autoajutorare și adoptarea unor comportamente competitive, trecând cu
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
poată dezvolta capacitățile militare pentru a efectua anumite misiuni și, totodată, să-și interzică alte misiuni, ceea ce va oferi mai multă securitate potențialilor rivali, atenuând dilema securității. Pentru aceasta, teoria structurală ar trebui să încorporeze considerații legate de balanța ofensivă defensivă și de distinctibilitatea ofensivă defensivă (o altă temă fundamentală în dilema securității). În mod similar, și teoriile realiștilor neoclasici (vezi secțiunea următoare) pot fi îmbogățite prin încorporarea balanței ofensivă-defensivă, un concept care la realiștii neoclasici nu mai este unul pur
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
a efectua anumite misiuni și, totodată, să-și interzică alte misiuni, ceea ce va oferi mai multă securitate potențialilor rivali, atenuând dilema securității. Pentru aceasta, teoria structurală ar trebui să încorporeze considerații legate de balanța ofensivă defensivă și de distinctibilitatea ofensivă defensivă (o altă temă fundamentală în dilema securității). În mod similar, și teoriile realiștilor neoclasici (vezi secțiunea următoare) pot fi îmbogățite prin încorporarea balanței ofensivă-defensivă, un concept care la realiștii neoclasici nu mai este unul pur structural, ci include și factori
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
sau să sugereze existența unei tabere comune raționaliste, opusă reflectivismului. Subdisciplina Studiilor de Securitate a produs o tipologie bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare la anarhie (care fundamentează mai vechea separare între realismul ofensiv și cel defensiv) și fenomenele ce trebuie explicate de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale de exemplu, probabilitatea războiului între marile puteri, durabilitatea alianțelor sau probabilitatea cooperării internaționale. Pot fi
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
trebuie explicate de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale de exemplu, probabilitatea războiului între marile puteri, durabilitatea alianțelor sau probabilitatea cooperării internaționale. Pot fi delimitate două cadrane: defensiv și ofensiv. Primul cuprinde teorii bazate pe asumpția că sistemul internațional oferă statelor stimulente pentru expansiune doar în anumite condiții. Aici se regăsesc, printre altele, teoria waltziană a balanței de putere sau teoriile preponderent structurale în privința dilemei securității. În cadrul celui
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
În cadrul celui de-al doilea, o poziție proeminentă este deținută de teoria lui Mearsheimer. Realismul neoclasic reunește teorii despre comportamentul statelor de exemplu, doctrina militară, preferințele în domeniul alianțelor, tipul de diplomație promovat. Și aici există două cadrane: în cel defensiv se află teoria balanței amenințărilor sau teoriile (orientate spre agent) asupra balanței ofensivă-defensivă. De partea cealaltă, în zona ofensivă, întâlnim teoria hegemonică a politicii externe (William Wohlforth) sau realismul centrat pe stat al lui Fareed Zakaria. Tabloul se bazează însă
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
componentă importantă a studiilor realiste în domeniul Economiei Politice Internaționale, efectuate mai ales de exponenți ai realismului alegerii raționale, precum Steven Krasner sau Joseph Grieco. Dacă facem abstracție de această omisiune și de apariția distincției între curentul ofensiv și cel defensiv, ale cărei rădăcini țin așa cum s-a discutat în secțiunile anterioare de interpretarea implicațiilor anarhiei, delimitarea realismului neoclasic față de neorealism poate fi interpretată tot prin prisma relaxării asumpțiilor naturaliste și holiste găsite în versiunea structurală a lui Waltz. De asemenea
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
a discutat în secțiunile anterioare de interpretarea implicațiilor anarhiei, delimitarea realismului neoclasic față de neorealism poate fi interpretată tot prin prisma relaxării asumpțiilor naturaliste și holiste găsite în versiunea structurală a lui Waltz. De asemenea, prin plasarea împreună, în cadranul neorealismului defensiv, a teoriei structurale waltziene și a versiunilor realist-defensive axate pe teoria jocurilor, se observă că și această tipologie reflectă ideea continuității între orientări. Și în Studiile de Securitate, neorealismul waltzian a constituit o bază de elaborare a unor demersuri mai
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
și în plan extern, România dobândindu-și securitatea necesară desfășurării unei munci pașnice constructive prin aderarea -- impusă de împrejurări - la Tripla Alianță, în 1883, printr-un tratat secret încheiat cu Germania și Austro-Ungaria, tratat ale cărui principale clauze erau strict defensive. Guvernarea liberală de 12 ani (1876-1888), cea mai lungă din istoria României moderne - nu lipsită de înfăptuiri reale - a sfârșit înt r-o atmosferă de nemulțumire generală, ca urmare a uzurii în timp a echipei guvernamentale, deseori modificată, ca și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
că unul dintre studenți fiind ruda unui fruntaș liberal, avusese însărcinarea să recruteze câțiva studenți cari să stea de gardă benevolă; unele zvonuri spunând că poliția ar avea de gând să atace noaptea urna cu bătăușii, opoziția își lua măsurile defensive. Când am ajuns la Primărie, am găsit sus petrecere. În sala urnei, biroul era în păr, apoi încă câțiva liberali hotărâți să apere urna, printre care ziaristul umorist N.T. Orășanu. Priveliștea era pitorească. Într-un colț stătea soldatul de sentinelă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Or, A. e - fapt observat -, nu o dată, exploziv, imprevizibil și foarte tenace în antipatiile sale: ieri față de tine, de Genaru, Savin, Cimpoeșu, azi față de Carmen, mîine, poate, din nou, față de mine. Paradoxal, însă manifestările sale agresive au, majoritatea, un resort defensiv. A. e un bun „tovarăș de drum”, dacă drumul e cel ales de el. *Biroul meu e așezat între cel al lui Sporici și cel al lui Carmen. Cînd ei încep să vorbească, mă simt ca sub un foc încrucișat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au tras focuri de armă. Arzând, mașina a ajuns la schele. Focul s-a întins la scânduri, încingându-se o vâtvătaie creatoare de panică. în fața Palatului a fost postat Aurel Călin. El, din fața porții principale, a aruncat o puternică grenadă defensivă. Ea a explodat în apropierea scărilor din fund, făcând un zgomot asurzitor A mai tras câteva focuri de revolver și s-a retras și el. Postul de radio de la București a fost și el atacat și ocupat de o echipă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de diverși agenți provocatori, care să-i facă a acționa contrar intereselor generale ale Mișcării Legionare, care erau în acel moment de pacificare (declarația din 28 octombrie 1948 ora 16.35 din F.P. 14.900 vol. 3). Având un scop defensiv sau ofensiv, ceea ce este sigur în acest an (1947) s-a reînceput reorganizarea Mișcării Legionare. În mod cert de la venirea sa în țara, organizarea în mod acoperit și lent începuse, oamenii și în special studenții fiind gata de luptă. Perioada
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
homosexuale). și În cazul lui Guibert, preferința pentru zone fetide ale imaginarului - exploatate Însă cu mai multă relativizare, cu umor și, la final, cu cinism - ne face să ajungem la concluzia lui Simone de Beauvoir: homosexualul provoacă dintr-o reacție defensivă, știindu-se mereu În centrul atenției. El nu se poate pretinde normal atîta vreme cît nimeni nu-l percepe ca atare, ceea ce-i rămîne de făcut fiind să-și minimalizeze ironic/cinic anormalitatea, fie să o investească estetic pînă la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unei lumi de jucărie (animale exotice, insecte, piramide), vor contribui la Îmbogățirea butaforiilor sale romanești cu recuzite ce țin de zoologie, de fantastic, de SF, dar și de transcendențe zădărnicite de nimicuri cotidiene. Umorul debordant (“singura adevărată forță ofensivă și defensivă a omului” care “destabilizează pentru o clipă realitatea”), fantezia adesea cinică și seriozitatea de adâncime sunt principalele caracteristici ale romnelor sale. Debutează devreme, la 23 de ani, cu Mourir m’enrhume (Când mor fac guturai, 1987), povestea unui personaj parabolic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]