113,833 matches
-
nuanțele din definiție referitoare la scopul comun care, deși ar fi de dorit, în realitate nu este asumat de toți membrii unei organizații (mai ales în cazul organizațiilor mari). Zlate (2004, p. 35) îl citează pe G. Lapassade (1967) care definește foarte inspirat organizațiile drept „grupuri de grupuri”, o imagine foarte relevantă a divizării și chiar a divergenței uneori a scopurilor reale individuale în cadrul aceleiași organizații. Pentru a fi clară opțiunea mea voi alege două exemple: A.) O situație frecventă în cadrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Autoritatea de a da ordine și responsabilitatea pentru consecințele ordinelor; Remunerarea corectă a personalului; Stabilitatea personalului drept garanție a eficienței; Încurajarea inițiativei subordonaților; Spiritul de echipă sau unitatea personalului (evitarea divizării acestuia). Birocrația Max Weber, unul dintre clasicii sociologiei, a definit organizația birocratică drept forma ideală de organizare. Considerând autoritatea ca fiind de trei tipuri, charismatică, tradițională și rațional-legală, Weber afirma că cel din urmă tip este cel care poate produce cea mai eficientă formă de organizare: birocrația. Birocrația este, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
etică formală inclusă în fișa postului. Există program de training privind probleme de etică pentru nivelurile de conducere sau management financiar. Există un ombudsman (avocat al poporului), linie directă și audit pentru problemele/aspectele etice. Există un mecanism intern bine definit în legătură cu consecințele problemelor de etică la nivel de conducere sau contabilitate. Există un cod etic. Exerciții: Răspundeți la următoarele întrebări care pot deveni dileme etice: Primiți flori de la clienții organizației? Organizația voastră oferă cadouri de Revelion colaboratorilor? Ați folosit vreodată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
aspecte esențiale ale celor doi termeni și mai ales să subliniez relația de interdependență dintre ei, relație neglijată adesea în practica managementului. Termenul de „autoritate” este în mod uzual folosit cu diferite semnificații. Oxford Advanced Learners Dictionary (1993, p. 67) definește autoritatea astfel: „capacitatea/puterea de a da ordine și de a-i face pe alții să se supună: «Liderul trebuie să fie o persoană cu autoritate...»; dreptul de a acționa într-un anumit mod: «Numai trezorierul are autoritatea de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Rezultatele presupozițiilor lor sau ale adaptării la contextul situațional sunt stilurile sau modelele de conducere, adică modalitățile prin care managerii abordează problemele în organizații. Zlate, de exemplu, prezintă definiții ale unor specialiști care consideră că stilul de conducere poate fi definit, pe de-o parte, în manieră behavioristă drept „multitudinea de caracteristici ale comportamentului conducătorului” (2004b, p. 95) și fiind vorba de comportament poate fi schimbat, îmbunătățit; pe de altă parte, Zlate arată că alți autori, începând cu Fielder, disociază comportamentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Sunt o formă de măsurare a atingerii scopurilor Exercițiu: Pentru a face față șocului legat de intrarea în Uniunea Europeană pentru următoarii 3-5 ani, o companie românească dorește să-și construiască un plan strategic. Dumneavoastră, în calitate de consultant, sunteți contractat pentru a defini parametrii acestei strategii. Presupunând că ați făcut documentarea corespunzătoare: i. Formulați scopul și obiectivele companiei. ii. Stabiliți indicatorii asociați fiecărui obiectiv. iii. Stabiliți țintele (variațiile anumitor indicatori într-un interval de timp). Scopul Obiectivele Țintele Indicatori de intrare Indicatori de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
numit studiu de fezabilitate) a fost aprobat, începe ciclul unui proiect care va fi implemetat. Proiectul are un ciclu de viață, ca și ființele umane care se nasc, sunt socializate sau pregătite pentru anumite scopuri (în anumite meserii, profesii), își definesc apoi propriile obiective, se maturizează apoi, având o perioadă de viață productivă, cu realizări și consecințe pentru mediul în care se află, consumă și produc resurse (au costuri și beneficii) și, în final, încetează să existe. (Heiyer și Reden, 2004
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
necesități funcționale complexe. Odată rezolvată problema măsurării sau estimării eficacității, apare problema costurilor. Nu este indiferent pentru o organizație care au fost costurile îndeplinirii unor obiective. Termenul care caracterizează mai bine performanța organizației este în cazul acesta eficiența. Eficiența este definită, în general, ca raportul dintre eficacitate și costuri. Jones (2004, p. 17) consideră că există trei abordări privind măsurarea eficienței organizațiilor: Eficiență în obținerea, managementul și controlul resurselor externe. Scopurile de realizat în această abordare sunt: creșterea cotei de piață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
la decizie 4. Liderul prezintă intenția sa de decizie și acceptă propuneri de soluții 5. Liderul prezintă problema, acceptă propuneri de soluții și ia decizia înalt scăzut Rolul liderului în procesul de decizie înalt 6. Liderul fixează limitele 7. Total: definește parametrii și ia decizia scăzut 2.Înțelege Rolul echipei (grupului) în luarea deciziei 7. Nul 1. Nul 6. Ia decizia în cadrul limitelor 3. Formulează întrebări 5. Face propuneri de soluții și sugestii privind decizia 4. Face propuneri de soluții 1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
împăcării cu această situație, riscul închiderii într-o imagine, într-un șablon. Riscam identificarea cu eticheta pe care o aveam. Odată cu acestea, simțeam că încep să mor încet, încet. Probabil că așa arată moartea esențială: devii imobil, fix, poți fi definit în mod exact pentru tot restul vieții, pentru ceilalți, dar în special pentru tine; ai senzația că te-ai descoperit complet, că te-ai epuizat. Nu mai ai nimic să spui și să-ți spui. Nu mai poți fi altfel
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
un sat din Luxemburg: nimeni nu mânca semințe pe banca din fața casei, nu mă simțeam nici admirat nici bârfit, ceea ce mă făcea să mă întreb dacă exist. Am simțit ca dispărute reperele unei existența în funcție de care eram obișnuit să mă definesc. De ce ajunge să ne plictisească celălalt? Așteptăm de la cei pe care îi cunoaștem să reprezinte o continuă aventură? Nu ne place modul de-a fi al celui care ne plictisește (dar nu chiar atât de mult pentru a-l urî
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
prin chiar existența sa, altele: celălalt este incorect politic, este retrograd, este majoritar și deci opresiv etc. Setea de un celălalt în care ne proiectăm temerile nu dispare, fiind satisfăcută de noi forme. Și asta deoarece în mod curent ne definim propria existență în funcție de ceilalți; iar un mod al acestei definiri îl constituie diferența. Depinde de fiecare pe ce zonă pune accentul definirii existenței proprii: pe asemănare (contează cu cine), pe diferență în sensul de altfel (de mai bine sau doar
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
nevăzute la o reconstrucție a umanului, la o re-centrare pe propria existență! ٭ Progresul?! De unde și către ce? A progresa înseamnă a parcurge o cât mai mare parte dintr-un drum către ceva. Care este acest ceva către care progresăm? Dacă definim drept progres orice modificare față de o stare inițială atunci progresul nu reprezintă decât o fugă de ceva. În această variantă de ce fugim? De condiția umană? Progresul este bazat pe o cât mai bună organizare socială, pe o tot mai accentuată
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de strictă necesitate. Funcționarul lucrează în câte două locuri având la bază aceeași motivație (se spune că își ia două job-uri, formula având rostul de a crea o distanță între el și munca sa, distanță iluzorie de altfel). Dacă definim esența propriei existențe prin intermediul proiectelor personale o să descoperim supărător de multe proiecte legate de munca noastră. A munci pentru a câștiga, a câștiga pentru a cheltui și a cheltui pentru a avea constituie valori ale timpurilor noastre. Dacă privim silogismul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
-l dictează. Binele reprezintă un meta-sens ce-și are rădăcinile în acest dialog pe care-l avem cu Străinul din noi; el se conturează în spațiul ce ia naștere "între" noi, în vidul pe care-l creează disputa noastră. Dacă definim esența unui om ca fiind gândirea, cum gândirea nu se naște decât cu ajutorul limbajului, iar limbajul își datorează existența faptului-de-a-fi-cu, societății, dialogului dintre oameni, atunci putem spune că a fi împreună cu Celălalt, fie și numai în dialog, ține de esența
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de raportare cred că au făcut-o sfinții. Gândirea prin definiții este departe de modul cotidian de-a fi; deși pare că acesta implică definiția. Problema se ivește atunci când simți nevoia să așezi lucrurile, să le fixezi, adică să le definești; dar sesizezi că tot efortul stă sub semnul provizoriului. Prin intermediul științelor am spart unitatea lumii; introducem interdisciplinaritatea din dorința de a o reface (de fapt, acesta fiind rostul filozofiei). Normalitatea suportă și un sens slab din punct de vedere axiologic
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
arta. Primul este mai aproape de praxis în timp ce al doilea stă în vecinătatea metafizicii. Calitățile personale sunt relații, raportări; ele sunt ceva adăugat subiectului prin raportare la... Sunt atribute, adică ceva ce ne este atribuit fără a ne fi propriu, însă definindu-ne. ٭ Limbajul se transcende în sensul său. El poartă un sens ce îl depășește, care e mai mult decât el. Stă mărturie gradul de inefabil pe care-l duce cu sine; acesta este o semnificare indirectă. A da chip aleatorului
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
întrebare pe care metafizica uită uneori să o pună: Este bine pentru om să cunoască principiile? Dar asta pare că sună a Etică. Însă nu cumva la unul din "capetele" ei metafizica devine o etică? Prin însuși faptul de a defini un lucru îl clasificăm ca important, îl facem un "centru" la care vom raporta alte lucruri, arătând legăturile pe care le au cu acest "centru", ele devenind cumva fundalul pe care acesta va apărea ulterior. Într-un fel, putem să
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
le au cu acest "centru", ele devenind cumva fundalul pe care acesta va apărea ulterior. Într-un fel, putem să ne dăm seama ce lucruri sunt importante pentru noi încercând să vedem pe care din ele simțim nevoia să le definim. Trebuie să ne imaginăm Grecia antică drept locul (și timpul) în care gânditori au trudit câteva sute de ani pentru a deschide spațiul mental ce a făcut posibilă apariția a ceea ce este caracteristic modernității: știința, în înțelesul ei extins care
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
intre și cele mai personale trăsături ale noastre, creând astfel o puternică presiune asupra individualității. Suntem împinși (sau ne împingem reciproc) în tot mai multe clase comune și altora, fapt ce sfârșește prin a ne modifica identitate: începem să ne definim pornind de la grupurile de apartenență, sau de la clasele cu care avem ceva în comun, centrul identității personale "căzând" în societate. Constat însă o lipsă a umbrei, a unui colț în care să mă regăsesc, a unui loc ce poate face
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să optăm, să alegem, față de angoasa pe care libertatea ne-o stârnește; ea indică o fugă de povara libertății. Atracția pe care o exercită ideologiile e dată de asemănarea lor cu sistemele metafizice, ambele încercând să explice Totul. Deseori ne definim pe noi înșine mai curând în sfera a ceea ce am vrea să fim decât în cea a ceea ce suntem; asta deoarece orice act reflexiv intră în constituția Eu-lui, fiind deci egoist. Aceeași tendință de a asigura creșterea Ego-ului intervine și
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
vine parcă de dinainte de libertatea noastră. Putem compara organizarea unei armate cu logica: amândouă sunt rezultatul unei acțiuni de cosmotizare a ceea ce altfel ar sta sub semnul anarhiei. Organizarea servește în special comandanților pentru a ști și a coordona. Dacă definim existența unei reguli de drept prin probabilitatea sancționării în cazul nerespectării ei (această situație dând seama de consistența legilor), atunci putem spune că sistemul juridic românesc are, în sens tare, foarte puține legi. Ceea ce juriștii consideră a fi spațiul juridic
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
-l scriem cu cea mai mică literă posibilă. ٭ Istoria filosofiei (ce coincide cu istoria mentalităților) a conceput esența omului în variate forme; poate că cele de creatură și făptură rațională (ori irațională) sunt cele mai importante. Întrebare e cum putem defini esența omului contemporan? Ca lipsă (de esență), așa cum au propus unii? Chiar acceptându-i caracterul procesualist, de devenire, tot trebuie s-o descoperim, cel puțin în proiectele avute în vedere. Creditul constituie în societatea contemporană un instrument de control social
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
prezentăm, succint, punctele de vedere ale diferiților autori. Gunther Lüschen, preocupat de interdependența dintre sport și cultură în cadrul unei societăți, și-a pus problema “în ce măsură influențează sportul sistemul socio cultural”. Pentru a schița funcțiile de bază ale sportului, el a definit structura acestuia: disciplina în jocurile sportive și exercitarea puterii sunt “orientările valorice de bază”. Conform autorului funcțiile sunt: de menținere a exemplului (sportul implicând valori culturale de bază, are posibilitatea de a le transmite mai departe); de integrare (sportul se
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
II. 1. Delimitări conceptuale „Instituția socială reprezintă un complex de relații organizaționale de tip formal, cu un caracter relativ stabil, care facilitează conexiunea și dinamica relațiilor interindividuale, intergrupale, intercomunitare, funcție de năzuințe, aspirații, interese sociale și personale ale oamenilor.” N. Goodman definește societatea modernă ca fiind o societate de organizații formale. Acestea sunt considerate grupuri secundare, constituite în mod voluntar, în baza unor obiective precise și cu o structură formală de statute, roluri și grupuri mai mici. Indiferent de tipul organizațiilor, acestea
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]