14,316 matches
-
tangibil, ci mai degrabă ca rezultatul cumulat al interacțiunilor dintre profesor, elev și cunoaștere. Procesul activ dintre principalele elemente implicate nu poate fi înlocuit cu un set prestabilit de conținuturi sau de obiective prespecificate, oricât de legitime și de bine definite ar fi ele. Prin curriculum înțelegem în acest context ceea ce se întâmplă efectiv în clasă, precum și ceea ce se face anterior pentru a pregăti experiențele din clasă și, după aceea, pentru a le evalua. În acest proces interacțional profesorii intră cu
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
cf. Shoemaker, 1989, p. 5). 2. Dezvoltarea curriculară va avea ca rezultat, în funcție de opțiunea pentru un model de proiectare sau altul: - unități tematice de studiu (integrate în cadrul unei discipline sau de natură interdisciplinară); - module (centrate pe formarea unor competențe clar definite); - teme transversale (care corelează deprinderi și cunoștințe dintr-un ansamblu de domenii și/sau discipline la nivelul proiectării procesului de instruire). Dezvoltarea curriculară în cadrul acestei abordări trebuie să ia în considerare, de asemenea, și locul pe care respectivul „produs curricular
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
interesate. Modelul instrucțional derivat din instruirea centrată pe probleme este tot unul de sorginte constructivistă, în cadrul căruia elevii construiesc propria cunoaștere și înțelegere, corelând experiențele de învățare prin care trec cu achizițiile precedente. Ei sunt puși în fața unor probleme insuficient definite, care nu au o soluție evidentă și care, de cele mai multe ori, nu trimit la un singur răspuns. În cadrul instruirii bazate pe probleme, cei implicați trec printr-o succesiune de procese descrise de J.M. Savoie și A.S. Hughes (1994): 1. Angajarea
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
evaluarea rezultatelor învățării pe parcursul participării la proiectul integrat. Se efectuează, de regulă, pe toată durata activităților. Se mai numește evaluare continuă sau de proces; - evaluarea sumativă: evaluarea rezultatelor finale ale învățării, a gradului în care s-au atins rezultatele așteptate definite inițial. Se efectuează, de regulă, la finalul activităților. Se mai numește evaluare finală sau de bilanț. Pentru a fi efectivă și autentică, evaluarea trebuie să fie însă un proces continuu, o parte integrantă a învățării, în măsură să le ofere
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
de acțiune și mijloacele necesare vor fi definite și angajate pentru Îndeplinirea obiectivelor naționale, stabilite de către elita politică și birocrația din instituțiile de securitate națională. Definirea obiectivelor reprezintă un prim pas critic În formularea conceptelor strategice. Un obiectiv prea vag definit sau greu de Înțeles reprezintă un obstacol În alocarea de resurse și crește riscul ca strategia să eșueze. C. Stabilirea cursului de acțiune și a misiunilor pentru instituțiile de securitate Pentru realizarea viziunii strategice și a obiectivelor naționale, este necesar
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
securității 1 au Încercat să definească un domeniu, să intre În posesia unei concepții pe care să o poată modela, (Krame, 2006, pp. 21-22), scoțând astfel În evidență faptul că securitatea este, În esență, un concept contestat și greu de definit (Buzan, 191b). Articolul lui Walt avea atât un scop politic, cât și academic și metodologic. Scris În anii imediat următori căderii Cortinei de Fier, urmărea să susțină nevoia de studii despre securitate (scopul politic) și să stabilească o istorie intelectuală
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
drept rezultat al regionalismului, dar și doar ca element corelat acestuia. Această viziune nu era Însă neapărat o noutate. Pentru studiile cu privire la integrarea regională și, mai târziu, pentru cele dedicate relațiilor transnaționale, chestiunea interdependenței era evidentă. Politic, regiunea fusese deja definită ca fiind caracterizată de „un număr limitat de state legate geografic și de un anumit grad de interdependență” (Nye, 1968, p. vii). Totuși, În studiile de securitate această perspectivă este introdusă abia În anii ’80 și nu este acceptată pe
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
organizaționale În vederea câștigării confruntării militare pe câmpul de luptă. Cercul exterior, cel mai cuprinzător, Îl constituie studiile de securitate, care au ca obiectiv studierea fenomenelor legate de securitatea Întregii societăți 1. Între acestea, poziția mediană este ocupată de studiile strategice definite ca interes privind „modurile de interacțiune dintre obiectivele politice și mijloacele militare În contextul și sub presiunea factorilor economici, sociali sau de altă natură” (Betts, 1997, p. 8). Această tipologie nu poate fi Însă absolutizată. Nu doar pentru că liniile de
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
predictibil este legat de existența unui factor determinant. Un factor determinant apare În acele momente În care o singură variabilă dominantă capătă o importanță crucială. Când avem prezent un factor determinant, numărul dezvoltărilor posibile este mai degrabă limitat și clar definit. Diferența dintre aceste efecte și cele induse de variabila constrângătoare este una de grad. Predictibilitatea depinde mai mult de detalii decât de patternuri generalizabile sau secvențe. Factori precum schimbările politice, alianțele, bugetul apărării, capabilitățile militare operează În cadrul unui set de
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
probabilitățile nu sunt cunoscute precis, dar decidenții Își pot face o părere mai mult sau mai puțin vagă despre probabilități. Dacă decidenții nu Își pot face nici o părere despre probabilități, atunci sunt În situația de ignoranță completă. Termenul de incertitudine, definit mai sus, corespunde noțiunii mai larg utilizate de ambiguitate 1. Prognozele liniare simple sunt foarte ușor de realizat În timpul perioadelor de stabilitate și când avem de-a face cu procese sau sisteme ce prezintă regularități structurale. Însă previziunea se transformă
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
viitoare ale programelor cu o acuratețe satisfăcătoare, planificarea multianuală nu Își atinge obiectivul principal, acela de a permite o alocare optimă a resurselor În funcție de obiectivele de Îndeplinit. Costurile programelor, În primul an al perioadei de planificare, sunt În general bine definite, dar există un anumit grad de aproximare În estimarea costurilor programelor În următorii ani de dezvoltare În cazul obiectivelor multianuale. Se poate pune firesc Întrebarea: Cât de precis putem estima unele costuri viitoare În situația În care există Întotdeauna aspecte
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
a drepturilor omului și cetățeanilor acelui stat. În schimb, securitatea regimului are legătură mai degrabă cu protecția unui regim (semi-)autoritar față de propria populație (Consiliul Europei: Comisia de la Veneția, 1998). Deoarece funcționarea serviciilor de informații este bazată pe un mandat definit legal, iar organizația este subordonată liderilor politici civili, este important ca lumea serviciilor de informații și a politicilor publice să rămână apropiate, dar distincte pentru a evita politizarea serviciilor de informații. 11.1.1. Politizarea serviciilor de informații Informația strategică
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
actori ar trebui să fie implicați În acest proces? Cu toate că secretizarea este o condiție necesară a muncii serviciilor de informații, Într-un stat liberal și democratic ele trebuie să acționeze În limita legii, echilibrului puterilor și să aibă responsabilități bine definite. Așadar, responsabilizarea democratică identifică proprietățile și determină eficacitatea serviciilor de informații În acești parametri. Pe baza unor cercetări anterioare, o clasificare În cinci categorii a actorilor guvernamentali și non-guvernamentali implicați În supraveghere surprinde cel mai bine diferitele niveluri de supraveghere
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
un fel de telescopări alternative în timp sau pur și simplu amestecând planurile temporale, astfel că impresia generală este a unor recurențe obsesive în timpul personal al fiecărui personaj. Există totuși în formula ostentativ aleatorie a narațiunii intervale de timp bine definite. De la 7 iulie 1869 până la 30 septembrie 1946, răstimp expus în trei secvențe, personajele (re)trăiesc secretele tenebroase ale familiilor din care fac parte, printr-o repetată proiecție retroactivă într-o a patra secvență: a strămoșilor. Precum s-a observat
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
lăbărțări nepermise față de miza pusă în joc descentrează ireversibil lectura. Este posibil ca totul să fi preexistat în stadiul de fragmente, parțial cizelate, iar articularea să fi eșuat tocmai din excesiva conturare (până la autonomie deplină) a părților. Prea sunt bine definite unele episoade (cele patru bagaje literate, în linia antropomorfizării obiectuale din suprarealism, cuplul aproape shakespearian Bruță-Chiose, bufoni, boschetari, gropari fără craniul sărmanului Yorick, apoi scena de amor în trei - Genel, Gabriela plus spectrul lui Mircea Eliade, în prelunga intertextuare cu
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
ale unei anumite categorii de obiecte la care ne referim; că desemnează individul, persoana, reală sau imaginară, constituind un exemplu particular al unui tip ideal sau real. În psihologia generală, tipul este considerat ca reprezentând „un stil de comportament particular, definit fie printr-un ansamblu de moduri de reacție particulare, fie prin structura specifică a personalității sale” (J. Delay, P. Pichotă. În același sens, P. Sivadon afirmă că „tipurile desemnează grupări de trăsături Întâlnite cu o frecvență particulară”, punându-se În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de condițiile de viață exterioare sau interioare ei. Caracteristicile persoanei-limită sunt: starea de neliniște și tensiune interioară, o mare Încărcătură emoțional-afectivă, dificil de suportat, situații conflictuale sau complexe de culpabilitate, inferioritate etc., sentimentul unui pericol, mai mult sau mai puțin definit, insecuritate, impresia de incapacitate de a se putea apăra, centrarea atenției și activității asupra unei singure „teme” legate de nesiguranța și pericolul care amenință individul, dificultăți de adaptare, de angajare Într-o competiție, atitudine de retragere. Existența nevrotică este un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
doi indivizi. În cadrul acestei relații, persoanele implicate au statuturi și roluri bine definite prin acțiunile lor. Semnificația acestei relații speciale decurge din următoarele caracteristici ale sale: aă orice prejudiciu, ca acțiune negativă, are la baza sa niște intenții ostile, bine definite, cu un determinism precis; bă natura prejudiciului sau a conflictelor este În relație directă cu intențiile ostile care l-au produs; că anularea intențiilor agresive sau Împiedicarea descărcării acestora previne sau anulează efectele prejudiciului; dă reparația prejudiciului este posibilă prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
agresor/victimă” Raportul dintre agresor și victima acestuia este un aspect foarte important În explicarea și Înțelegerea conflictului dintre cele două persoane, care are ca efect prejudiciul. În relația agresor/victimă, fiecare dintre cele două persoane are un rol bine definit. Agresorul este o persoană dominantă, inductoare și victimizantă, prin acțiunile pe care le exercită asupra victimei. Victima este o persoană dominată, indusă și victimizată de acțiunile pe care le exercită asupra ei persoana agresorului. Practic, ea opune o foarte slabă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În acțiune, tehnicile utilizate și nivelurile sau țintele acțiunii. aă Persoanele angajate În scenariul psihologic sunt reprezentate prin persoana aflată În suferință și persoana terapeutului, alături de motivul suferinței. Fiecare dintre persoanele angajate În acest scenariu au statuturi și roluri bine definite. Acestea se referă, În primul rând, la conștiința morală. Persoana aflată În suferință este cea a cărei conștiință este Încărcată și care așteaptă o soluție de la persoana terapeutului, a cărei conștiință vine În Întâmpinarea celui pe care luptă să-l
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
țările sudice (Spania, Italia, Portugalia) au ales să creeze departamente și instituții conexe cu multiple funcții. Un alt aspect interesant este că țările care înregistrează cele mai bune performanțe pe piața forței de muncă (Austria, Marea Britanie) au concepte strategice bine definite care vizează atât politica în domeniul respectiv (ocupare și formare), cât și performanța instituțională (de exemplu, relația cu clienții/beneficiarii). Politica de formare profesională țintește, în general, tinerii (prin programe de grup speciale, de genul - Prima slujbă, ori prin promovarea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
noi cei respinși, dimpotrivă să fim puși în situația de a respinge. Aceasta nu este decât una dintre intențiile și totodată tendințele fundamentale ale omului, aceea de a exclude și de a nu fi exclus, de a nu fi cel definit, ci cel ce definește, destinatarul tuturor întâmplărilor pe care le inițiază în limitele raționalității și posibilităților de control pe care le are, de a nu fi obiect al lumii și realității în care trăiește, ci subiect dominator. Pe de altă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
o pseudoartă, o gândire prelogică. Luând în considerare unele științe pozitive și umaniste, ca fizica, astronomia, biologia și psihologia, care oferă „o bună motivație ontologică și gnoseologică gândirii magice tradiționale”, autorul are de examinat un fenomen vast, deloc ușor de definit și interpretat, ale cărui limite „se pierd între faldurile înșelătoare ale unui cosmos necunoscut și, deopotrivă, în adâncurile întunecoase ale eului”. Cu o impresionantă bibliografie, străină și românească, el realizează un studiu larg antropologic, preocupat să descopere mecanismul unor credințe
AVRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285504_a_286833]
-
Perspectiva cărții este și aici larg antropologică, studiul hermeneutic fiind unul pluridisciplinar. A. susține că în spațiul românesc este foarte viu un creștinism cosmic, care și-a menținut prezența în pofida unor potrivnicii ideologice. Norme, valențe mitice bine articulate, chiar superstițiile, definite ca „jaloane ale unui comportament ritmat după respirația cosmosului, după presentimentele lăuntrice, după experiența dobândită de-a lungul a secole și milenii de practică a vieții”, toate acestea sunt caracteristice creștinismului cosmic. Cartea nu rămâne o prezentare a creștinismului popular
AVRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285504_a_286833]
-
surréaliste international (1945) de Gherasim Luca și D. Trost, Spectrul longevității. 122 de cadavre (1946), aparținând lui Gellu Naum și Virgil Teodorescu. La acești poeți, discursul teoretic nu se mai axează pe conceptul de dicteu, ci pe cel de suprarealitate, definită ca „punct al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și prezentul, comunicabilul și incomunicabilul, ceea ce este sus și ceea ce este jos încetează să mai fie percepute contradictoriu.” Sunt puse în discuție condiția creatorului și existența poeziei
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]