2,684 matches
-
a doua continuări: "Iarnă bobocilor" (1977) și "" (1987), mai slab primite de public. În primele două cuplul Varvară - Toderaș a fost interpretat de Dragă Olteanu-Matei și Marin Moraru, în timp ce în ultima dintre ele a fost interpretat de Tamara Buciuceanu-Botez și Dem Rădulescu. Scenaristul a intenționat să scrie și scenariul unui al patrulea film intitulat "Vară bobocilor", dar acesta a rămas la stadiul de intenție. Filmul "Primăvară bobocilor" a avut parte de un mare succes la public, fiind vizionat de 1.796
Primăvara bobocilor () [Corola-website/Science/328379_a_329708]
-
autoritara. Cel de-al treilea și ultim volet de boboci, urmând toamnei și iernii, schimbă fără avertizări „castingul” serialului: nu numai că locul Dragai Olteanu și al lui Marin Moraru e luat de „diriga” din Liceenii, Tamara Buciuceanu și de Dem Rădulescu, dar întreaga populație a satului capătă noi identități, desconsiderând, ca și în serialul Haiducii, dreptul la cutuma al spectatorului. Mohorâtă primăvară, care s-ar vrea și ea comedie, reda un anotimp cu „nopți de farmec pline” în care părinții
Primăvara bobocilor () [Corola-website/Science/328379_a_329708]
-
plonjez, apoi, În tumultul eliberator al exilului. Exilul dinaintea exilului stătuse sub sceptrul socialist al Despotului care reprezenta Legea și Calendarul și al Tovarășei Sale, care purta zilnic alt „colier cu inimioare proaspete”, cum ne amintește poemul lui Michael, Aus dem alten Rumänien (Din vechea Românie). Limba Însăși ajunsese În grea suferință, poeții Își pierdeau vocea, iar poporul făcea (n-am uitat acest amănunt ne-marxist, pe care nici Michael Krüger nu-l uită) ceea ce poporul este, dintotdeauna, silit să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
line a taberei, zile și nopți în șir. M-am întors din tabără mai mult mort decât viu. Abia reintrat în torpoarea orașului cu asfaltul topit, am primit un telefon vesel și fericit de la Rodica. Abia aștepta să ne reve dem. Și ne-am și revăzut a doua zi, prin Ciș migiul năpădit de frunziș gras, cu iarba proaspăt cosită. Ne plimbam de mână, când - nu mă-ntre bați de ce - am început să-i povestesc toată aventura mea din tabără, în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sufletului lîngă* N 76 Convenția cu ea, scrisoarea pe care am să i-o scriu. Leda, sunt fiu de boier din Moldova, sunt moșier, vreau să te auz *, să te văz*, să te crez *. Cabala mea proprie din portofoliu mit dem Schein * v[on] Michel Angelo Meine Leda [IUNIE 1883] 2257 Pe Leda o iau pozitiv de nevastă prea e draguță. Pentru Leda am 20 de carte de abonament la baie. Ne *** în baie. Ne *** la Vila Regală. Ne *** la Ferăstrău
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Karnabatt, N. Davidescu, D. Iacobescu, Emil Isac, Claudia Millian, Adrian Gr. Maniu (care debutează și el aici cu o suită de poeme în proză), Eugeniu Ștefănescu-Est, M. Săulescu, Eug. Speranția, Th. Solacolu, Al. Vițianu, Nae Ionescu (viitorul filozof interbelic!) și Dem. Theodorescu, cărora li se adaugă sămănătoristul „disident” I. Dragoslav (portretizat de Iser) și Constantin Beldie, omul de legătură de la Noua revistă română... A fost, pe drept cuvînt, remarcată exigența estetică în selecția textelor: intrat în etapa revoltată, simbolismul românesc se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decadent” are conotații patologizante: „boală”, „degenerescență”, „sminteală”; polemic, Davidescu transferă accepțiile negative asupra literaturii adversarilor. Tonul insurgent, „purificator” al manifestului se prelungește în două interviuri imaginare cu caracter pamfletar semnate Nae&Mitică (corespunzînd celor mai tineri insulari: Nae Ionescu și Dem. Theodorescu): „Interview cu statuia lui Ovidiu“ (despre Victor Eftimiu) și „Interview cu boul lui Grigorescu“ (despre Al. Vlahuță și E. Lovinescu); o altă rubrică polemică - „Obsesii contemporane“ - îi ia în colimator pe E. Lovinescu (autor: I. Minulescu, sub semnătura „X
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
colimator pe E. Lovinescu (autor: I. Minulescu, sub semnătura „X” - se pare, o replică la articolul defavorabil pe care criticul i-l dedicase: „cameleon de profesie, corect ca o pagină copiată de un maestru de caligrafie”), Victor Eftimiu (taxat de Dem. Theodorescu, alias „Teo”) și Cincinat Pavelescu (autor: Nae Ionescu, alias „A”), ca și rubrica „Note, informațiuni, inserții și reclame literare“. În fine, un „sotissier” simbolist - „Serviciul de ecarisaj literar“ - etalează fragmente literare „compromițătoare”, fapt ce va fi atras, desigur, antipatia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar nu pretinde să o nimicească, nici nu neagă valorile picturale de pînă la el. Se abține numai de a le imita. Își urmează calea lui creatoare”. Atracția lui Vinea față de romanul social, „de medii”, ilustrat de Vasile Demetrius sau Dem Theodorescu, de Gorki sau Panait Istrati, exprimă latura angajată, antiburgheză a gazetarului social. Accentul cade însă, și aici, asupra originalității moderne: descoperirea de teritorii literare noi, pictura de medii sociale neexplorate. În 1913, tînărul Vinea face o apologie vibrantă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
resentimente — în paginile Contimporanului. Primul număr al revistei apare pe 3 iunie 1922. Ca redactor - deocamdată - este menționat doar Ion Vinea, iar printre colaboratori îi întîlnim pe dr. Nicolae Lupu (reprezentant al aripii de stînga din Partidul Țărănesc), H. Streitmann, Dem. Theodorescu (o apărare a socialiștilor care aderaseră la Internaționala a III-a: „Rușinea de a fi român“), Camil Petrescu (prezent cu un pamflet despre comerțul românesc: „Vrem s’avem faliții noștri!“), Tudor Arghezi („Inginerul redactor“, tabletă antitehnocratică), Eugen Filotti („Canibalism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui N.D. Cocea („Artă veche-artă nouă“), recitări din poeme de A. Breton, H. Walden, I. Vinea, I. Barbu, Tr. Tzara, Philippe Soupault (performate de actorii Lily Popovici, G. Ciprian, Felix Florian), spectacole de dans „pur” (dansatori și componiști — Makeeva și Dem. Constant), muzică interpretată la pian de Corina Sfetea (Danse Noire și Danse des élephants de Cyril Scott, Dandy Schimmy de O. Lutting ș.a.). În ultima parte a programului a avut loc o reprezentație de teatru „nou” cu piesa Moartea veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din Născut în ’02, același Sașa Pană își amintește că „Între 16 și 20 octombrie (1932, n.n.) s-a desfășurat la București al XII-lea Congres al Societății române de neurologie, psihiatrie, psihologie și endocrinologie. Chiar în prima zi, dr. Dem. Em. Paulian, agregat, medic primar, și Const. Emilian (...) au prezentat raportul „Dadaismul în literatură și psihiatrie” sau, cum au scris ziarele, „Psihoza literară modernă”. Textul a apărut apoi în Buletinul medico-terapeutic, o revistă pseudomedicală editată de farmacistul Iteanu (...) Autorii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tare, că „Psihiatrii au datoria să denunțe marelui public originea maladivă a acestor curente de artă ultramodernistă, împiedicînd procesul de dizolvare a societății contimporane și dînd directive de viață spirituală normală și sănătoasă”. Tot aici, Emilian menționa faptul că medicul Dem. Paulian publicase un studiu intitulat Un aspect al psihozei literare moderne, pornind de la fișa clinică (malarie) a poetului suprarealist Constantin Nissipeanu și „demonstrînd” determinismul maladiv al poeziei sale... Reținem totuși din comunicarea celor doi o nuanță semnificativă, datorată probabil lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
traseul de creastă” al exegezei, ci va încerca să ofere - mergînd pînă la date extraestetice - și o bază de date, suficient de cuprinzătoare, în vederea unei eventuale abordări sociologice. Potrivit mai multor evocări ale cunoscuților autorului, primele texte ale lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău (n.17 martie 1883, Curtea de Argeș - m. prin sinucidere, 23 noiembrie 1923, București) au fost elaborate prin 1907-1909 pentru amuzamentul mamei și al surorilor; în amintirile sale, fostul său coleg și prieten G. Ciprian citează un fragment „bizar”, încă naiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avangardiști români (Tzara, A. Maniu, Ion Vinea) este, ca și influența lui Laforgue, evidentă. Aspecte ale mitului Urmuz — profetul misterios și izolat al apocalipsei formelor tradiționale de expresie, ctitor și „herald al unui nou ev”. „Artistul maudit” Urmuz vs „burghezul” Dem. Demetrescu-Buzău. Urmuz — (anti)eroul luciferic, revoltatul prometeic, ascetul, damnatul, omul din subterană, victimă a societății, puristul absolutist, inadaptatul metafizic și tragic, purtător de hybris, cvasianonim, cu o biografie exemplară, chintesențializată abstract în mica-i operă. Urmuz — unic, original și originar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tudor Arghezi. Acesta acuzase, într-un „medalion” din Bilete de papagal, I, nr. 16, 19 februarie 1928, un presupus plagiat după Urmuz în cazul piesei Omul cu mîrțoaga de George Ciprian. Avizat, dramaturgul îi va răspunde cu umor, semnînd... Demetru Dem. Demetrescu-Buzău... „Scandalul” - foarte probabil regizat de cei doi, cu secret amuzament - se încheie așadar fericit: scopul fusese atins. Merită atenție și regia mitizantă: în articolul menționat, Arghezi rememora botezul „călugăresc” al lui Urmuz, creionîndu-i un portret de om sfios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
urmuziană” a maestrului (amintind flaubertianul Bouvard et Pécuchet). Este suficient să ne gîndim la Sinuciderea din Grădina Botanică a lui Radu Petrescu (titlu de două ori semnificativ, trimițînd atît la textul „Sinuciderea” al „mizantropului”, cît și la sinuciderea lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău). În anii ’50, autorul lui „Algazy & Grümmer” este pus la index. Atîtea cîte sînt, referirile mai serioase la Urmuz apar abia în perioada de incipientă destalinizare din preajma lui 1956. Reacționînd — în cadrul unei campanii comandate de regim — la publicarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
I (1800-1945), elaborată în anii ’60, (Ed. Minerva, București, 1991, pp. 213-207), Ion Negoițescu discută însă dintr-o altă perspectivă - estetico-psihologică - afinitățile dintre Urmuz și folclorul popular românesc. Invocînd în sprijinul demonstrației sale mostre de „folclor absurd” culese de G.Dem Teodorescu, criticul vede în autorul Paginilor bizare o variantă cultă și modernă a „nebunului satului”. O opinie la fel de interesantă este cea a lui Gelu Ionescu din Romanul lecturii, Ed. Cartea Românească, București, 1976 („Urmuz, amăgitorul”, pp. 63-73. Titlul parodiază titlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
România literară, IV, 47, 22 noiembrie 1973, reluat în volumul Arcadia imaginară, Ed. Cartea Românească, București, 1977), pe marginea cratylienei „adecvări onomastice la un destin” a eroilor urmuzieni ca formă a obsesiei „corectării erorilor realității” de către „judecătorul” Urmuz, alias Demetru Dem. Demetrescu-Buzău. Legitimarea externă Urmuz a fost tradus pentru prima dată într-o limbă de circulație internațională în numărul pe august-septembrie 1931 al revistei expresioniste berlineze Der Sturm (XX, 8), consacrat mișcării de avangardă de la unu. Tălmăcirea în limba germană era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o șapcă de elev cu cozorocul întors la spate. Și mămăliga frige, mă! îi replică un alt student, deșirat și glumeț, care se apucă apoi să-i zică din fundul bojocilor o veche doină de haiducie din colecția lui G. Dem Teodorescu. Nelu Ianolide, care era și el pe-acolo, îl completă, spunând că românii aveau tradiția pandurilor lui Tudor Vladimirescu și a răscoalei de la 1907. Unul dintre vigilenții aflați în apropiere îl fixă atent cu privirea, ca să-și întipărească bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ora 7.00 - 1 ianuarie, ora 7.00. Alte restricții vor fi impuse pe Calea Victoriei între Piața Victoriei și strada I. Câmpineanu, strada Știrbei Vodă, între stradă Luterana și Calea Victoriei, strada George Enescu, strada Episcopiei, strada C-tin Exarcu, strada Dem I. Dobrescu, strada C.A. Rosetti în perioada 31 decembrie oră 20.00 și 1 ianuarie oră 2.00, gradual, în funcție de afluența publicului. O altă petrecere de Revelion este organizată de Centrul Cultural European Sector 6 în Parcul Drumul Tabărei
600 de jandarmi vor asigura paza la Revelionul lui Oprescu. Vezi aici unde se vor ţine petrecerile () [Corola-journal/Journalistic/70875_a_72200]
-
că Simona Sora vorbește aici, ca din senin, despre o regăsire a intimității (e chiar titlul cărții sale de debut, la origine o teză de doctorat). O caută îndeobște la alții (de la Ion Vianu la Alexandru Vona și de la Vasile Dem. Zamfirescu la Ileana Mălăncioiu, dar n-aș exclude ideea că, făcând asta, are în vedere inclusiv propriul destin critic. Cronica literară te îndepărtează, ca cititor, de tine însuți. Te ascunde îndărătul unei măști dincolo de care foarte puțini sunt capabili să
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
Marina Constantinescu Indiscutabil, unul dintre cele mai importante momente a fost sărbătorirea promoției 1961 a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, așa cum se numea atunci. O promoție numeroasă, cu patru grupe. Clasa profesor Ion Finteșteanu, asistenți - Sanda Manu, Dem Rădulescu, Alex. Lungu; clasa prof. George Dem. Loghin, asistenți - Lucian Giurchescu, Horea Popescu, Virgil Popovici; clasa prof. Moni Ghelerter și Sorana Coroamă Stanca, clasa prof. Dina Cocea, asisten Ion Cojar. Orice întîlnire cu colegii promoției după 10 sau 20 de
Despre teatru și timp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16085_a_17410]
-
importante momente a fost sărbătorirea promoției 1961 a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, așa cum se numea atunci. O promoție numeroasă, cu patru grupe. Clasa profesor Ion Finteșteanu, asistenți - Sanda Manu, Dem Rădulescu, Alex. Lungu; clasa prof. George Dem. Loghin, asistenți - Lucian Giurchescu, Horea Popescu, Virgil Popovici; clasa prof. Moni Ghelerter și Sorana Coroamă Stanca, clasa prof. Dina Cocea, asisten Ion Cojar. Orice întîlnire cu colegii promoției după 10 sau 20 de ani este emoționantă. Dar după 40... Această
Despre teatru și timp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16085_a_17410]
-
făcând și analize geopolitice și aprecieri despre diplomați pe care-i cunoaște bine. E vremea când, fie și neoficial, doamnele vor juca un rol. Prea puțin cercetat. La început de secol XX, Regina Elisabeta îi expediază o scrisoare Elsei von dem Busche, baronesă von Arnim, fiica lui Heinrich Alexander von Arnim, diplomat german pe care regina îl cunoscuse. Cele cinci scrisori adresate doamnelor, din finalul cărții, respectă aceeași evoluție - de la treburi gospodărești, hotărâte între soț și soție, la finețuri politice, schimbate
Ăste foi de dânsa scrise... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3923_a_5248]