3,391 matches
-
a deciziilor guvernamentale prealabile constă în faptul că americanii s-au bazat, într-o prea mare măsură, pe propriile forțe. Acestor "date" ale trecutului, președintele le va aduce "amendamente", în contextul, desigur, al expunerii sale a argumentării, ce ia formă demonstrativă, pe de o parte, și refutativă, pe de altă parte. Argumentarea demonstrativă răspunde întrebării "care este cea mai bună cale de a încheia războiul?"230. Răspunsul, consemnează Hill, se structurează într-o partiție analitică ce enumeră patru posibilități logice de
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
într-o prea mare măsură, pe propriile forțe. Acestor "date" ale trecutului, președintele le va aduce "amendamente", în contextul, desigur, al expunerii sale a argumentării, ce ia formă demonstrativă, pe de o parte, și refutativă, pe de altă parte. Argumentarea demonstrativă răspunde întrebării "care este cea mai bună cale de a încheia războiul?"230. Răspunsul, consemnează Hill, se structurează într-o partiție analitică ce enumeră patru posibilități logice de ieșire din impas, argumentând că trei dintre ele sunt false alternative, în timp ce
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
ale americanilor din Vietnam la o dată fixată. Această alternativă, dovedește Nixon, este la fel de puțin realizabilă, din motive pe care, iarăși, le vom preciza la momentul potrivit. Rămâne ca posibilitate "reală", unică de ieșire din impas, posibilitate pe care întreaga construcție demonstrativă a lui Nixon a ales-o deja, în detrimentul, desigur, al tuturor celorlalte opțiuni, calea transferului responsabilității pe umerii populației vietnameze, însoțit de retragerea "forțelor armate ale infanteriei americane"232 - Hill subliniază această precizare a președintelui - la o dată "flexibilă", adică neanunțată
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
a constituit o preocupare, critici total necunoscuți în străinătate) a existat. Nu formidabilă, este drept, dar a existat. Vrând-nevrând, trebuie să vorbesc și despre mine, pus într-un fel indirect (?) în cauză. Totul are o valoare doar de exemplu pur demonstrativ și nu de punere în valoare. Critica ideilor literare încearcă, cel puțin, o creație de idei, o formulă de modelizare a ideilor literare considerate ca sisteme. Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980) este și ea, în felul său, o creație, prima
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Corblin arată că raportul dintre nume și alți designatori în lanțuri (referențiale) permite constituirea a două sisteme: desemnarea rigidă pentru lanțuri constituite exclusiv din ocurențe de nume proprii și pronume, și desemnarea contingentă pentru lanțuri în care designatorii definiți (și demonstrativi) abundă. Romanul lui Zola oferă un exemplu pentru al doilea tip de desemnare: plecând de la lista singurilor designatori, lectorul poate reconstitui istoria Terezei (copilă, tânără, soție etc.) sau povestea uciderii lui Camille (somnorosul, tânăra, soțul ei, amantul ei, ucigașul etc.
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
exclusiv pe escatologie este, în fapt, teoria lui Eliade expusă în tratate, despre "creatorul care devine deus otiosus și se îndepărtează treptat de creația sa"43. Despre Nouăsprezece trandafiri Eugen Simion a spus că este "mai lent și mai migălos demonstrativ decât altele. Miturile sunt aduse la suprafața textului și îndelung explicate". Impresia este "de la un punct, că faptele de existență sunt chemate să ilustreze teoriile mitografului, și nu invers", că "teoriile asfixiază într-o oarecare măsură viața personajelor și încetinește
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
textului și îndelung explicate". Impresia este "de la un punct, că faptele de existență sunt chemate să ilustreze teoriile mitografului, și nu invers", că "teoriile asfixiază într-o oarecare măsură viața personajelor și încetinește intriga mitologică a narațiunii", proza este "prea demonstrativă" dând senzația unui "eseu erudit recitat de actori-teoreticieni, tobă de carte"44. Despre aceeași proză, Marta Petreu consideră că este redevabilă în mare măsură unor opere ca Mitul eternei reîntoarceri, Aspecte ale mitului, și unor capitole din Istoria credințelor și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
recuperarea identității presupun pierderea servietei cu partituri, semnul servituții sale de biet profesor de pian (Orfeu demitizat), pentru a putea redeveni artistul de dinainte de cădere 298. Alegerea deliberată a individului ratat, logoreic - Gavrilescu este un Iancu Gore mai cult299 - este demonstrativă pentru o anumită tipologie umană, ca și gesturile excesiv de politicoase, locvacitatea față de necunoscuți, cu tendința spre confesiune, faptul că se recunoaște a fi un veleitar ratat, compensat de reverie 300. În acest sens, Onofrei din Podul spune: "Uneori la anumiți
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de redare, care le sporesc caracterul inteligibil: linii îngroșate, linii punctate, trasare cu culori diferite etc. * conformarea la exigențele de ordin estetic, ele servind și ca mijloc de realizare a acestei componente de educație. d) Demonstrația combinată Există anumite combinații demonstrative care apar în forme relativ constante, cum sunt: demonstrația prin experiențe și demonstrația prin desen didactic. Demonstrația prin experiențe reprezintă combinația dintre demonstrația cu obiecte și cea cu acțiuni. Ea implică acțiunea de provocare a unui fenomen, concomitent cu explicarea
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
se asigura valoarea formativă a experimentelor, este bine ca în executarea lor să fie antrenați toți elevii. Din punctul de vedere al modului de realizare, formele metodice ale lucrărilor de laborator s- ar putea grupa astfel: a) lucrări de laborator demonstrative - efectuate de profesor, pe care elevii le urmăresc, fiind antrenați să observe și să tragă concluziile necesare; b) lucrări de laborator executate frontal de întreaga clasă, care antrenează întregul colectiv de elevi și prin aceasta, devin mai eficiente. Prin lucrări
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
pentru investigație, exersare și formarea deprinderilor profesionale; * utilizate pentru raționalizarea timpului în orele de curs; * utilizate petru evaluarea rezultatelor școlare. O altă clasificare împarte mijloacele de învățământ în mijloace obiectuale, scrise și audiovizuale, machete, mulaje, tabla magnetică. 1. Mijloace informativ - demonstrative * mijloace logico - intuitive naturale(aparate,instrumente, mașini, colecții de roci); * obiecte confecționate special(materiale,modele,instrumente); * substituenți imagistici sau reprezentări figurate(scheme, planșe, grafice,schițe); * reprezentări proiectabile(diapozitive,diafilme,imagini transmise prin calculator); * mijloace logico raționale sau ideale(scheme pentru
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
poate deveni și lecție de descoperire. Orientarea învățământului spre dezvoltarea funcțiilor de acțiune și de expresie ale elevului, face ca tipologia dominantă de lecțiile de comunicare și verificare să evalueze spre lecții practice (cu caracter practic aplicativ, aplicativ experimental, practic demonstrativ, etc.) spre lecții de creație precum și spre lecții de evaluare a calității și eficienței învățării, de evaluare a modurilor de acțiune etc. În accepția didacticii actuale, o lecție modernă, activ participativă se distinge prin caracterul ei solicitant, ceea ce presupune implicarea
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
subiectul lecției și scopul ei. Predarea noilor cunoștințe la chimie se face folosind diferite metode ca : expunerea sistematică, conversația, demonstrația, lucrările de laborator, vizita în unități industriale sau de cercetare. La lecțiile de chimie se folosește, de obicei, metoda expozitiv - demonstrativă, materialul nou expus clar, devine accesibil elevilor, cu explicații, argumentând afirmațiile și demonstrând proprietățile substanțelor studiate. Pentru o participarea activă la lecție profesorul folosește ca auxiliar și metoda conversației. Transmiterea cunoștințelor prin metoda conversației se folosește numai atunci când conținutul lecției
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
experimentului”. Să apelăm mai mult la activități de investigare și analizare a adevărurilor științifice bazate pe argumentare, elaborare de explicații, comunicare de idei, lucru în echipă. Desigur, în cadrul lecțiilor de chimie, utilizăm strategii ce impun raționamente deductive pornind de la experimentul demonstrativ sau pe grupe și urmărim atent că elevul să facă dovadă acestor abilități. Însă, în condițiile actuale “lumea chimiei” trebuie înțeleasă în sens larg, dincolo de zidurile laboratorului prin “experimentarea” unor situații cât mai reale din viață. Pentru acei elevi care
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
a face referiri. În consonanță cu principiul autorefențialității, are valoarea unui icon în structura unei propoziții-titlu. Sub aspect semantic, maximele, citatele, clișeele așezate între ghilimele nu fac parte dintr-o propoziție". În teoria mea - pe care o putem denumi teoria demonstrativă a citării, inscripția dinăuntru nu se referă la absolut nimic și nu face parte dintr-o expresie care se referă la ceva. Mai degrabă ghilimelele sunt cele care fac toată referirea...". (Davidson, 1984: 90). Considerăm, în tradiția lui Stelian Dumistrăcel
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
De ce cânt partituri,/ Adică: nechez/ De ce repet că un cuc/ Adică: singur/ De ce calchiez că o scoică/ Adică: limitată/ De ce filosofez că vântul/ Adică: În fugă/ De ce luminez ca mine/ Cea mai «nuă dintre toate?” (,,Alte Întrebări”). Nu plac poemele ,,demonstrative” (gen Haiku ori Gerunzii) pentru că se lasă apăsate de o ,,teza” anume sau de meșteșug. ,,Ironiile plecării” poate fi placă turnanta a scrisului Alinei Tăcu; poezia să câștiga aici mult prin glisarea spre metafizic și, În același timp, deschide o
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
reflectă chiar stadii diferite ale latinei înseși. Limba sardă, cu aproximativ un milion de vorbitori (în insula Sardinia), este cea mai arhaică dintre limbile romanice, relevînd fenomene caracteristice unei faze vechi a latinei. Articolul hotărît continuă în această limbă pronumele demonstrativ latinesc ipse, ipsa, ipsum, iar nu pe ille ca celelalte limbi din familie. Aspecte conservatoare atestă și dalmata (vorbită în trecut pe coasta Mării Adriatice), atestată în scris în secolul al XIV-lea și dispărută în veacul al XIX-lea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
explicabile prin unitatea politică și administrativă formată de Carol ce Mare în perioada luptei contra maurilor, unitate care întrunea teritoriile celor două limbi. Ca atare, deși are unele trăsături care o apropie de spaniolă și de portugheză (precum existența pronumelui demonstrativ cu trei grade de depărtare: aquest "acesta", aqueix "acesta de lîngă interlocutor", aquell "acela"), catalana are numeroase finale consonantice spre deosebire de celelalte limbi iberice (așa cum prezintă și româna modernă). Catalana are circa 7 milioane de vorbitori pe coasta de est a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
madre ama a la hija = mama iubește pe fiică, dar la madre ama el jardin = mama iubește grădina. Pronumele de politețe este în spaniolă usted (la sg.) și ustedes (la pl.), care provin din sintagma reverențială Vuestra Merced. La pronu-mele demonstrative există trei grade de depărtare (la fel ca în catalană și în portugheză): éste "acesta (de lîngă mine)", ése "acesta (de lîngă tine sau de lîngă noi") și aquél "acela (de acolo)". La fel ca portugheza, spaniola are două verbe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care aveau în componență pe n au evoluat la ăo. În fonetică, portugheza se remarcă printr-un sistem vocalic bogat, alcătuit din vocale orale și nazale, cu mai multe grade de apertură. Există, ca în celelalte limbi romanice iberice, pronume demonstrative pentru a reda trei grade de depărtare: este esse aquele. Portugheza, la fel ca româna, are formule de adresare cu mai multe grade de politețe: tu, você, Senhor(a), Vossa Excelência. Ca în spaniolă, există două verbe pentru semnificația "a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
elementelor originare sau o dezvoltare a unor situații care pentru limba-bază erau nespecifice. Astfel, în flexiunea nominală, se constată reducerea accentuată a cazurilor și dispariția genului neutru (cu excepția românei). A apărut o nouă categorie morfologică, a articolului, dezvoltat din pronumele demonstrativ latinesc ille (în sardă din demonstrativul ipse), cînd este hotărît 41, și din numeralul unus, dacă este nehotărît. Gradele de comparație ale adjectivelor și ale adverbelor (ale celor care cunosc această categorie) se realizează cu ajutorul unor adverbe de comparație (existînd
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unor situații care pentru limba-bază erau nespecifice. Astfel, în flexiunea nominală, se constată reducerea accentuată a cazurilor și dispariția genului neutru (cu excepția românei). A apărut o nouă categorie morfologică, a articolului, dezvoltat din pronumele demonstrativ latinesc ille (în sardă din demonstrativul ipse), cînd este hotărît 41, și din numeralul unus, dacă este nehotărît. Gradele de comparație ale adjectivelor și ale adverbelor (ale celor care cunosc această categorie) se realizează cu ajutorul unor adverbe de comparație (existînd în unele limbi și forme sintetice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care și aceea de a specializa o marcă pentru a indica faptul că obiectul denumit este cunoscut sau determinat în cadrul clasei lui, prin specializarea unor morfeme cu funcție de articol. Se admite, în general, că, începînd cu secolul al IV-lea, demonstrativele ille și ipse au început a fi folosite cu valoare de articol hotărît, atunci cînd determinau un substantiv și aveau valoare adjectivală. Ca atare, în majoritatea limbilor romanice, articolul hotărît s-a dezvoltat din ille, iar, în sardă, în graiurile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
articolului hotărît: unul reprezentat de română și altul reprezentat de celelalte limbi romanice. În limba română, ille a participat și la formarea altor articole, astfel că, din lat. eccum + ille (illa), au rezultat cel și cea, care au și înțeles demonstrativ, dar o construcție precum cei buni este echivalentă semantic cu una care conține articolul hotărît propriu-zis, bunii. De altfel, caracterul de articol definit al lui cel (denumit articol demonstrativ-adjectival în gramatica românească) se relevă și prin echivalentul în traducere din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și selectînd în mod diferit aceste prepoziții: il libro del professore (di < lat. de + il) "cartea profesorului", fr. le livre du professeur (de + le), sp. il libro del profesor (de + el), pg. o livro do professor (de + o)43. De la demonstrativul latinesc ille, illa cu aprotetic din lat. ad provine articolul posesiv-genitival din română (al, a, ai, ale), cu care se formează cazul gentiv și care intră în componența pronumelor posesive și a numeralelor ordinale. În celelalte limbi romanice, structurile în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]