4,078 matches
-
dat peste tipul ăla. L-am omorât. Începuse să se dedubleze. Poate că acest bărbat-copil ar putea face lumină asupra conștiinței. Se întoarseră pe câmp până la River Run și Homestar. Se așezară unul lângă altul pe treptele de beton, Mark depărtându-și prea tare picioarele. Câinele, Blackie-doi, ieși legat cu lanțul lui și-și vârî botul în mâinile lui Mark. Mark îl mângâia și îl ignora, la nimereală. Câinele scheuna, incapabil să decodifice capriciile omului. Nici Weber nu putea face asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Când te-am cunoscut Soției mele Demult am cunoscut o fată în mașină Ce-a coborât în stația de la Grădină. Am urmărit-o cum se depărta în zare Cu ochi sclipind ca razele de soare. În trupul meu eu am simțit o liniște adâncă Și-n taină am trimis iubirea mea spre luncă, Pe aripile unui vânt răscolitor Și pe o pasăre ce a trecut în
C?nd te-am cunoscut by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83181_a_84506]
-
-mă! — Ei, știi bine cum stau lucrurile! spuse tînărul. A fost un tip grozav cît a trăit. GÎlgîitul țîșni abundent din gîtlejul său moale. Vino! spuse el. Hai să mergem. Încă un pic și chiar o să-l convingi! și se depărtară vorbind și rîzÎnd cu glasurile lor tinere și indecente. Internistul se ridică imediat, Își scoase din urechi capetele stetoscopului și-i spuse cîteva cuvinte polițistului pe un ton calm și firesc, iar polițistul mîzgăli ceva Într-un carnețel. Internistul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întrebare cu glas scăzut, iar cele mai multe Întrebări rămîneau fără răspuns, căci persoana căreia i se adresa Întrebarea se foia, Îl privea stînjenit pe cel care-l Întrebase, apoi, cu ochi șovăitori, șoptea: „Nu știu“ și, ridicînd ușor din umeri se depărta pe furiș, cu pași tîrșîiți. Din cînd În cînd, polițiștii, ai căror număr ajunsese la patru și care stăteau În jurul mortului Într-o așteptare pasivă și indiferentă, tresăreau brusc, În chip ciudat și aproape comic, devenind deodată activi și violenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se transformaseră incredibil proprietățile luminii și dimensiunile lățimii, lungimii și adîncimii spațiului ce-l Înconjura. Și mi se părea că transformarea dimensiunilor spațiului se petrecea În mod vizibil, sub ochii mei, și, În timp ce trupul omului parcă se micșora și se depărta, platforma cenușie de ciment din jurul lui se lărgea la nesfîrșit. Suprafața rămasă Între el și polițiști, suprafața cenușie rămasă Între noi și polițiști, distanța pînă la zidul din spate, placat cu ceramică, ce ducea spre metrou, toate acestea deveniră sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acestui muribund rămase să mai privească pe fereastra trenului spre acoperișul arcuit al gării, aparent urmărind grupul de prieteni ce plecau de pe peron fără a vedea Însă, de fapt, nimic altceva decît silueta Înaltă și frumoasă a femeii ce se depărta Încet, cu capul plecat, cu mersul unduitor, cu pași mari și măsurați, de o grație și o voluptate fără egal. Se opri pentru a mai privi o dată Înapoi, apoi se Întoarse și plecă mai departe la fel de Încet. Deodată, femeia stătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vedem, de Încăperea, de ușa prin care vrem să intrăm, de parcă le-am privi de la distanțe astronomice al căror gol nu se poate măsura sau umple. Într-adevăr, această lume pe care o vedem și o dorim este chiar mai depărtată de noi decît Marte, căci este aproape a noastră În fiece clipă, incredibil de apropiată și de caldă și de palpabilă, și incredibil de depărtată, tocmai pentru că este atît de apropiată - la distanță de numai un pas, dacă am reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe aia, că te-ai suit pe-o ladă sau cam așa ceva, nu m-am putut abține... cum a zis-o!... S-o fi suit pe-o ladă sau cam așa ceva... asta-i bună! Ha! Ha! Ha! Ha! (Și se depărtează cu pași greoi, cutremurat de hohote nocturne, dînd din cap Încet, doar pentru sine.) Iar acum, pe cînd oaspetele stă și bea de unul singur, fluturii de noapte se adună la capătul celălalt, prinși Într-o dispută aprinsă, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mi-e frică de nimeni“ - a zis - „bărbat ori femeie“ „Îmi dau seama că nu ți-e frică“ - am zis. „După cîte spune lumea, de John Burgin nu ți-a fost frică să-l Împuști pe la spate, cînd s-a depărtat de tine, și cine-a ucis atîția oameni cîți ai ucis tu“ - am zis - „nu se teme de-o femeie singură și lipsită de apărare. SÎnt sigură de asta, sînt sigură că nu te temi de mine“ - am zis. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se vedea nici un fel de podium. Numai că, atunci când el și gărzile lui se aflau pe la jumătatea distanței față de peretele din fund al camerei, spre care se îndreptau acum, podeaua începu să se miște sub picioarele lor. Se ridica. Se depărtă cam cu două picioare de podea. Tot atunci, pe porțiunea care se ridicase începură o serie de alte mișcări. Porțiuni din podeaua "podiumului" se desfăceau ca niște capace de carton. Pe neașteptate, apăru o masă, cu scaune în spatele ei. Scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pe care le-au surprins din cunoștințele sale din Semantică Generală? Iar această întâlnire era menită să profite de o slăbiciune pe care i-o suspectau? Deveni conștient de o slăbiciune care se năștea în el. Pur și simplu își depărtă picioarele ca pentru a avea mai multă stabilitate și un mers mai sigur. Avu brusc senzația că s-ar putea să stea aici, mai mult decât prima dată când ființele Troog îi controlaseră mișcările. Dar nu puse această întrebare, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mai cu atenție putem spune că sigur nu e stema României, asta e clar pentru oricine. Așa spun, și nenea tehnicianul se holbează la mine, se holbează la halbă: "chiar așa", zice, "să știi că ai dreptate", zice, după ce o depărtează în așa fel încât să poată cuprinde bine cu privirea stema aceea pe care, iacătă, cât am stat noi la masă nici n-a băgat-o în seamă. La o masă din locanda pe nume Petit Grillon Nu știu dacă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cartilaj articular și fără sinovială. Rolul ligamentelor este de a menține în contact cele două extremnități ale oaselor gambei în mișcările piciorului și în statică. Ligamentele peroneo-tibiale trebuie să fie suficient de rezistente pentru a învinge forțele care tind să depărteze cele două extremități inferioare ale oaselor gambei, atunci când greutatea corpului apasă pe astragal, prin pensa tibioperonieră. Ele trebuie să fie, de asemenea, suficient de elastice pentru a permite o extensie de 1-2 mm, și revenirea la normal, deci pentru a
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
plantară în loc de extensia labei piciorului, așa cum se observă și în figura 2.24. Mișcările care au axa în planul sagital sunt abducția și adducția, în funcție de mișcarea pe care segmentul o execută în raport cu planul sagital, respectiv dacă se apropie sau se depărtează de acesta; aceste mișcări sunt reprezentate în figura 2.25. În particular, pentru picior, mișcarea de ducere a labei piciorului înăuntru, față de planul mediosagital, poartă denumirea de adducție, iar cea prin care piciorul este dus în afară, față de același plan
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
revenire cu 2 bătăi din palme. * Din stînd: 1-2. fandare lateral cu piciorul stîng și ducerea brațelor în lateral 3-4. revenire și ducerea brațelor înainte 5-6. fandare laterală cu piciorul drept și ducerea brațelor în lateral 7-8. revenire * Din stînd depărtat cu mîinile pe șolduri: 1. răsucirea trunchiului spre stînga 2. arcuire cu ridicarea brațelor deasupra capului 3. răsucirea trunchiului spre dreapta cu ridicarea brațelor deasupra capului 4. revenire 5. extensia trunchiului cu brațele în lateral 6. arcuire cu ducerea brațelor
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
spate, ritmul de execuție va fi crescut progresiv. * Metode și mijloace pentru dezvoltarea vitezei de reacție. schimbarea pozițiilor spațiale ale corpului, poziția membrelor superioare, din stînd ducerea brațelor spre înainte, sus, lateral, jos, etc. poziția trunchiului, îndoiri, răsuciri. sărituri în depărtat, în foarfece, încrucișat. Toate aceste exerciții se execută la semnal auditiv, vizual, etc. Valoroase sînt exercițiile în care răspunsul la stimuli este evident atît pentru cadrele didactice cît și pentru subiecți. Putem constata acest aspect folosind un exercițiu în care
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
gimnastică (picioarele în afara acesteia) cu brațele în prelungirea corpului apucînd cu mîinile marginile acesteia; deplasarea corpului pe bancă prin tracțiuni simultane cu ambele brațe; se înregistrează distanța parcursă; * Săritura în lungime de pe loc: din poziția stînd înapoia unei linii, tălpile depărtate la nivelul umerilor, avîntare prin îndoirea și extensia picioarelor simultan cu balansarea brațelor; impulsie energică, săritură în lungime și aterizare pe ambele picioare; se măsoară lungimea săriturii de la linie pînă la călcîie; * Structura complexă de forță: poziția inițială stînd; trecere
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
se termina. Servitorii începură să strângă masa. Enro se ridică în picioare și zise cu vioiciune: - Nici o veste de pe Venus? Secoh și Gosseyn se ridicară. Al doilea cu dificultate. Șocul produs de acest nume familiar într-un loc atât de depărtat de sistemul solar era numai personal, așadar controlat. Fragilul sistem nervos al lui Ashargin nu reacționă la cuvântul "Venus". Figura îngustă a preotului era liniștită. - Avem câteva amănunte în plus. Nimic important. Enro se concentră. - Trebuie să facem ceva pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
neagră a venit din balcon și a văzut că nu era nimeni în afară de chelner și de Sludden, care stătea, ca de obicei, pe canapea. Bărbatul și-a agățat haina într-un cuier și a comandat o cafea. Cînd s-a depărtat de tejghea, și-a dat seama că Sludden îl urmărește amuzat. — L-ai găsit, Lanark? îl întrebă Sludden. — Ce să găsesc? Ce vrei să zici? Ai găsit ce căutai în balcon? Sau te duci acolo doar ca să ne eviți? Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
forțat. Mă tem că te-am jignit, zise Sludden. Nu, nu. Dar aș fi preferat să citești cu atenție înainte de a judeca. — Nu-i cazul. Două pagini mi-au demonstrat că stilul prozei tale este absolut plat, că nu se depărtează cîtuși de puțin de experiențele tale mărginite. Dacă scriitorul nu gustă cuvintele de dragul lor, cum vrei ca cititorul să le guste? — Dar eu gust cuvintele - unele dintre ele - de dragul lor! Cuvinte cum ar fi rîu, zori, lumina zilei și timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pantofii, apoi zise: — Ai venit cu o fată. Avea părul negru și era îmbrăcată într-un pulover negru și o fustă... Am uitat culoarea. — Neagră. — întocmai. Știi pe unde e? — Nu. Lordul se holbă la el o vreme, apoi se depărtă spunînd apăsat: — Oricum, nu contează. Nu contează. Lanark plecă în grabă trîntind ușa în urma lui. CAPITOLUL 5. Rima Afară era ceață. Lumina de la ferestre o satura în asemenea măsură încît conacul părea învăluit într-un cocon de lumină lăptoasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
învăluindu-l, și ușa se trînti din nou. Trase obiectul și-și dădu seama că era o haină din piele de oaie cu blana pe dos. O atîrnă de mînerul interior al ușii de la intrare, ieși pe alee și se depărtă. După o vreme, ceața deasă și rece, creierul și corpul înghețat se contopiră. Mergea învăluit de ele pe străzi, un miez amorțit de suflet, pierdut undeva înăuntru și ținut în mișcare de picioarele lui. Singurul lucru de care era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vreodată din prăpastie, zise omul, sper c-o să ni te alături. N-o să ai nevoie de noi atunci, dar noi o să avem, cu siguranță, nevoie de tine. — Nu știu la ce vă referiți, îi zise Lanark cu năduf, și se depărtă. Traversă piața și se îndreptă spre Elite, pentru că era singurul loc care-i venea în minte, și Rima putea fi acolo. Clipele ei de tandrețe radiau în frigul pe care-l străbătea, și era și ea bolnavă de dragonită, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și observă că umbra luă forma unei o guri de nouăzeci de centimetri, cu buzele lipite într-o linie lină. Inima îi bătea cu o emoție care nu avea nici urmă de frică. Cînd buzele prinseră pe deplin formă, se depărtară și vorbiră, și așa cum o singură rază poate orbi ochiul fără să lumineze încăperea, și vocea sfredelea urechea, fără să răsune zgomotos. Atît de dureroasă era sfredelirea aceasta, că nu putea înțelege silabele în clipa cînd erau rostite, ci trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atingerea trupul ei puternic și feminin, Lanark murmură: — Haide să oprim liftul între etaje. — Ar fi o prostie. — Zîmbește-mi în stilul ălă disprețuitor la care ești atît de bună. Ea se execută și el o sărută cu patimă. Ea își depărtă gura și zise: — Deschide ochii, trebuie să mă privești cînd ne sărutăm. — De ce? O să fac tot ce-mi ceri, dar trebuie să te uiți tot timpul la mine. Ușa se deschise și ea îl conduse de mînă într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]