2,257 matches
-
Dar acum? Acum, când nu mai suntem niște copii, ce putem face în acest sens? - Pur și simplu, profităm de fiecare prilej și luăm contact direct cu MamaPământ! E suficient! - Extraordinar! Păi eu ies mereu la iarbă verde sâmbăta! Umblu desculț de-acuma, nene! - Vezi?! Și când mergi la mare sau în drumeție la munte... Asigurând un contact direct al corpului cu pământul, permiți scurgerea a ceea ce este balast energetic în tine. Corpul nostru joacă atunci rolul unui paratrăsnet ce permite
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cum autori‑ tatea scârțâie. Nu mai era sustenabil regimul, în Dobrogea, la cules de porumb mai eram doar noi, studenții în anul cinci la Medicină, aproape doctori, aveam pacienții mei, pușcăriașii (eram cazați în pușcăria din Nazarcea) și sol‑ dații desculți, care nu mai erau „băgați“ la ardei, că îi mâncau pe toți. Auzeam apoi de Gorbaciov, de peres‑ troika, de glasnost, de ceea ce se întâmpla în celelalte țări. Iar deși părea că la noi nu se întâmplă nimic, Iașul devenise
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
să zicem Glasul lui Iulian Vesper, ideea de conținut nou capătă un sens atît de vag încît nu e greu să fie uitată pe drum". Există astfel pericolul de a "nu se mai face nici o distincție de ordin principial între Desculț, de pildă, și Groapa". Al treilea și ultimul capitol al volumului ne povestește "ce a dat partidul scriitorilor noștri". Ne putem imagina, și fără a mai cita diverse fragmente, că, pe lîngă înarmarea cu ideologia marxistă, i-a asigurat scriitorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cărților "este că avem în față o proză epică născută dintr-o transformare revoluționară a societății românești". Realizările epice "sînt ale unor scriitori care iau atitudine alături de masele populare, condamnînd societatea veche și contribuind la crearea societății noi". Cărți precum Desculț de Zaharia Stancu, Moromeții de Marin Preda, Negura de Eusebiu Camilar, Lanțuri de Ion Pas etc., sînt toate împreună un rechizitoriu împotriva României burghezo-moșierești, un rechizitoriu de multe mii de pagini. În acest tribunal, sîntem atenționați: Procurorul au fost scriitorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la Străinul, de Marin Preda de la nuvela Calul la Moromeții, de Petru Dumitriu de la Euridice la Cronica de familie și Pasărea furtunii, ca și faptul că Mihail Sadoveanu a scris Mitrea Cocor și Nicoară Potcoavă, că Zaharia Stancu a scris Desculț, Camil Petrescu, Un om între oameni, Mihai Beniuc, Ură personală toate acestea dovedesc că îndrumarea de către partid a fost bună și că ea trebuie să continue". Optimist, încrezător în vremurile care vin, atenționează: cărțile acestea rămîn un mare succes al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
muncitoare un singur prilej să ne arate nu numai încrederea pe care o au în noi, dar și dragostea pe care ne-o poartă nouă ca oameni, și dragostea pe care o au pentru izbutirile noastre în literatură". Autorul lui Desculț nu poate să nu preamărească libera înrobire și bunăvoința partidului: "Noi, scriitorii, de mulți ani tînjim după acest Congres. Noi am cerut partidului să aprobe acest Congres. Partidul a satisfăcut cererea noastră. Acest Congres trebuie deci să fie pentru noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai legau de pușcărie zăceau azvîrlite pe fundul gropii. Dîrdîiam de frig, dar nu-mi păsa. Luam apă în pumni, mi-o aruncam pe față, pe corp, mă plesneam cu palmele peste pielea învinețită, împroșcam stropii în toate părțile, țopăiam desculț pe pămîntul înghețat, eram în culmea fericirii. Parcă ar fi zburat în jurul meu fluturi și păsări cîntătoare și albine încărcate de polen, într-atît de neverosimilă îmi era bucuria. Nostalgia după penitenciarul Jilava, unde jetul de apă rece alterna cu jetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la alegerea noastră - hălci dintr-un porc fript. O femeie plinuță, cu mâni albe și pufoase, ca două pernuțe, ne îndeamnă, în flamandă, să luăm și legume. Taraful cântă muzică de petrecere. Adrian Popescu spune: „Niciodată n-am mai mâncat desculț în Belgia...”. VITALIE CIOBANU: Seara, aglomerație teribilă în Piața Charles de Gaulle. Din ce cotloane a mai ieșit și mulțimea asta? Adolescenți de 14-18 ani, atrași, din toate cartierele orașului, de concertul rock susținut de David Holliday - fiul lui Johnny
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
literatura română: i-a publicat patru cărți lui Stancu și, astfel, nenea Zaharia s-a văzut pentru prima oară în Vest, în ediții de poche, trăind un succes real după atâtea altele inventate de ambasadele române ce-i publicau cărțile, Desculț, mai ales, la edituri mărunte, contra cost, depozitând stocul de cărți apoi în pivnițele lor, René, care la înmormântarea lui Stancu, în ’74, a plâns cu lacrimi în mașina mea. Iar în ’76 a publicat două volume de versuri, semnate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vreo cincizeci sau o sută de bazine, purtam o mică discuție cu unele doamne sau domnișoare, studente sau soții de farmacist sau de medic din localitate, despre unele romane la modă sau despre ultimul film american, apoi, numai în slip, desculț, făceam de obicei o lungă plimbare pe malul râului în sus, spre „Podul Ungurilor” și mai sus, aproape de „moara Șpăneasa”, ce se afla în plină pădurice. Acolo, tot pe malul unuia din brațele râului, întâlneam alte cunoștințe „intelectuale” și dezbăteam
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
partea evreiască, galerii de artă aspectuoase; dar, mai ales, nu tu pungi de plastic, nu tu recipiente goale de sifon aruncate pe jos (serviciile publice funcționează), nici măgari sau catâri cu coșuri de piele în spate, nici gunoaie, nici copii desculți pe stradă. Trotuare curate, gratii la ferestre, paznici înarmați, firme bilingve (engleză / ivrit), fațade din piatră albă. Senzațiile de belșug și de rece. În cartierele sărace, familii întregi în stradă, ospitalitate și abordări fără fasoane. Strada israeliană este, ca la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe drumurile Europei meșteșugari, țărani și mici funcționari, tot așa cum e clar că nu dorința de a deveni prefecți sau activiști de partid îi însuflețea pe voluntarii cubanezi, peruvieni sau argentinieni din anii 1960. Partizanii în zdrențe din păduri și desculții din Flandra, aceste două armate ale Spiritului, aceste două elanuri de viață culminând în instincte ale morții îi văd de departe întâlnindu-se în această stranie și costisitoare afecțiune care înseamnă sacrificiul de sine, pe care asigurările sociale au încetat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mănăstirii Neamțului ne-au ospătat cu dragă inimă cu lapte, cu brânză, cu smântână și cu niște ouă pe care le cumpărasem de la fratele Costache, niște ouă care nu mai aveau mult până să scoată pui. Egumenul umblă cu picioarele desculțe; cel care ne aduce ouă, fratele, vorbește cu glas miorlăitor, furișându-se parcă, înclinându-se cu smerenie, și parcă tot e gata să râdă, parcă nu mai poate; un ieromonah care pare mare pehlivan, tânăr și frumos, ne arată mândrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pustiu. E adevărat că trecem pe lângă proprietățile cucoanei Roza, dar nici-o ființă nu se zărește pe drum, ori în jurul curților moarte. Dar o ființă mică, un pitic, răsare ca din pământ și deschide o poartă a țarinei. E un băiat desculț, îmbrăcat în zdrențe. Târziu, pe drumul Hârlăului, îl vedem din nou în urma noastră, pășind prin praful drumului, ducând de funie boii moșneagului care duce o parte din calabalâcurile noastre. "Ce-i cu băiatul ăsta? întreb mirat. Ia un drac, zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țineau Ovrei moșia, vecinii intrau și încălcau moșia, acuma intrăm noi pe moșiile lor... Aici nu poți trăi decât așa, banditește..." Vine un om jerpelit, netuns, bărbos, plin de pleavă și de colb. Cere niște parale, "că e dezbrăcat și desculț". Ai să le bei, bre Gheorghe Barbă... Da nu le mai beu, cucoane... Da femeia ce-ți face? Eu știu, cucoane? S-a dus. Eu știu cu cine trăește? I-am spus să vie să trăească cu mine la bordeiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țintirim de cuvinte. Tarnov (ora 4). Acelaș pământ sărac, lucrat în răzoare înguste: secară și iar secară. Ogoare rectiline. Stema Lehiei, pajura încoronată. Trupe. Tarnov firmă: Szaja zsilberfewerg Saia! Locuri mlăștinoase plantate cu pini. Doi băieți balani, curățel îmbrăcați și desculți, țipă amenințători la tren ca să nu fugă așa de tare, să nu facă atâta zgomot... Iar păduri de pini în locuri mlăștinoase și aceleași culturi în răzoare bombate la mijloc tot din pricina apei de la subsol. Fazani! Vous qui avez fait
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
strămoșilor și a spiritelor protectoare, și are rolul de hotar între nivelurile magice. Trecerea pe care o implică inițierea stă sub protecția dublată a pragului de la lăcașul de cult, și tocmai acolo rămâne simbolul marital al Cenușăresei. Mersul pe jumătate desculț ilustrează statutul fetei, incomplet asimilată la noua etapă ontologică și anunță apropierea unirii nupțiale. Ființele salvate de feciorul milos sunt, cel mai adesea, o știucă (pește), un corb și un tăun. Ele constituie o singură grupă de adjuvanți, fiindcă acoperă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a căzut de pe picioare. Mi-a trecut cu frunze de tei muiat în lapte dulce și deasupra pus mâl de la fântâna Chelsiei. Am năcăjit o jumătate de vară. Și toamna m-am dus la școală în clasa a III-a desculț, că nu mă puteam încălța că încă mai curgea câte o rană! O amintire de samă din copilăria mea. Cred că nu aveam mai mult decât 2-3 ani, când într-o iarnă a venit la noi căpitanul tati, Ionescu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
să se îndrepte spre băi, puține la număr, ceea ce înseamnă multă răbdare. Toți se îmbracă cam la fel, pentru a începe o nouă etapă din camino. Dar înainte să plece cei mai mulți servesc micul dejun în bucătărie. Mulți coboară desculți sau cu șosete sau ciorapi, somnoroși, fără chef de vorbă, servind un sandviș consistent, o cană cu lapte, o cafea sau ceai. Apoi se pregătesc de plecare, trag aer adânc în piept, își urează unii altora ,,buen camino” și pornesc
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
i se acorde premiul, motivând că, datorită revoluției anticomuniste din Ungaria izbucnite chiar în acel an, ar crea probleme României ca țară din blocul celor socialiste. Din delegația română făcea parte și Zaharia Stancu care, ulterior, și-a tradus romanul "Desculț" în nenumărate limbi, în speranța că a găsit rețeta de a intra el în vizorul juriului Nobel. Asta-i versiunea Nobel a poveștii românești cu capra vecinului, anticipând prin gestul lui Zaharia Stancu schimbarea din perioada postdecembristă: să moară vecinul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tuturor facerilor și prefacerilor, spinii apărării dar și al atacului în bătaia vântului, platoșă și sabie. Lasă, rogu-te, pentru cititorii revistei noastre un vers (sau un poem) pe care li-l dedici numai și numai lor...! Qui tacet Umblând desculț printre cioburi de fraze cuvântul îmi taie necuviința literelor călcate desculț. Urlați oameni, urlați! Poeții nu-s născuți cu cizme; își fac opinci din strigătele voastre. Piatra Neamț Boppard, 21 noiembrie 9 decembrie 2012 (Revista "Conta", nr. 12, 2012) Cassian Maria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
bătaia vântului, platoșă și sabie. Lasă, rogu-te, pentru cititorii revistei noastre un vers (sau un poem) pe care li-l dedici numai și numai lor...! Qui tacet Umblând desculț printre cioburi de fraze cuvântul îmi taie necuviința literelor călcate desculț. Urlați oameni, urlați! Poeții nu-s născuți cu cizme; își fac opinci din strigătele voastre. Piatra Neamț Boppard, 21 noiembrie 9 decembrie 2012 (Revista "Conta", nr. 12, 2012) Cassian Maria SPIRIDON Între a vâna cu Enkidu lei în junglă și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
gămălie galbenă Încărcată de nectar puternic mirositor și plăcut. Cât privești, nu te mai saturi. Lângă biserica din această grădină este o stâncă. Ea adăpostește chipul Mântuitorului Iisus Hristos căzut de povara păcatelor noastre. Este din piatră albă. Mântuitorul este desculț, căzut pe mâini În genunchi. Este atât de trist și te privește cu duioșie. Să-L vezi cât suferă pentru noi. Cu un pic de voință și puțină osteneală te poți urca să ajungi la El. Și eu, nevrednica, am
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
frumusețe deosebită. Mănăstirea aparține rușilor și se slujește rusește. Biserica era parțial În reparații interioare. Am văzut multe acolo, dar cel mai mult m-a impresionat icoana cu Maria Magdalena. Este de o frumusețe rară: Îmbrăcată În veșmânt alb și desculță. Icoana ei este Înaltă de aproximativ 1,70 m, de mărimea unei persoane. Cred că ea a făcut păcatul desfrânării mai mult din cauză că era foarte frumoasă și mulți bărbați o doreau. Dar când a aflat că e păcat s-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cineva La ușa mea Am deschis, Și am văzut Un străin Necunoscut M-a privit, Cu ochii senini Și m-a-ntrebat De pot să-l primesc Să-i dau ceva... Că nu are pe nimeni. Am stat și l-am privit, Desculț și Încă tremuram Ochii cu lacrimi avea Și..... l-am poftit El, a dispărut... Și mi-a lăsat, În inima mea Un Duh ce nu-l pot uita. Și m-a cuprins... O jale cu lacrimi amare. De atunci plâng
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]