2,278 matches
-
de către vrednica sa bunică, Ochenoaia: Doriță, Didiță, aveți grjă ca de icoană! Ochii șă băiatu’ că vă belește Victor iar eu ... vă omor, ați Înțeles, toantelor? Aveți grijă să aibă de toate că acolo Îi sărăcie și trăiește nefericit, gol, desculț și flămând! Of, unde-i Viorița să vadă, ar muri a doua oară, odată de durere ș-apoi de rușine, da cu credință că s-ar ocupa de el și l-ar purta curat și Împopoțonat ca pe un prințișor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
soarele urmărea cu interes cum „Va-mamicaaa!” număra din cinci În cinci minute cei patruzecișipatru de boi ce pășteau liniștiți și preocupați doar ca să-și refacă puterile pentru munca grea de peste zi, cum arar Își sufleca pantalonii de materie și alerga desculț prin iarba rece și udă pentru a lua măsuri urgente cu câte un bou mai Îndărătnic și mai ales cum venea de repede pentru a pescui. Se forța să ridice din apa limpede crâsnicul prea greu pentru el, urmărea cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Am luat-o la fugă după el, dar a traversat În goană dîmbul de lîngă porți, și-a Îndreptat smochingul cu o mișcare din umeri și a dispărut În noapte. Femeia ședea pe locul din dreapta al Porsche-ului, cu picioarele afară, desculță, cu fusta adunată În jurul taliei. În părul blond Îi strălucea saliva atacatorului, iar rujul Întins În jurul gurii o făcea să semene cu un borcan de bomboane mozolite de un copil pofticios. Își trase În sus pe coapse lenjeria sfîșiată, vomită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
toate ușile separeurilor, apoi am pornit pe dibuite printre mesele din restaurantul cufundat În beznă, Încercînd să descopăr pe undeva parfumul de heliotrop pe care Îl lăsase femeia În urma ei. În cele din urmă am văzut-o lîngă piscină, dansînd desculță pe iarba inundată; era plină de ruj pe dosul mîinilor și mi-a zîmbit cu subînțeles cînd m-am apropiat de ea și am Încercat s-o apuc de braț. 5 Adunare de clan Înmormîntările celebrează o altă trecere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
iar la Yazd. Desprinse tabloul din cuiul în care îl mutase, mai jos, ca să-l poată vedea stând în pat, și-l ținu sub bărbie, ca pe-o oglindă, atunci când se bărbierea. O secundă îl zări pe împărat cu picioarele desculțe în cer și, lângă el, pe amant, pe adoratul Hefestion: lumea e doar o poveste de dragoste, de moarte ori de atac. Îndreptă tabloul la loc și își ținu respirația ca atunci când nu îi plăcea un miros. Se uită la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-o în dormitor? — Da, ea stătea mai mereu acolo. Mulțumesc lui Allah, era fără copii, nu știu unde îi dusese pe gemeni. Sharoudi continuă: — Doamnă Jahed, amintește-ți, dacă mai poți, stăpâna casei avea pantofi când ai descoperit-o înjunghiată sau era desculță? — Știu precis, era cu picioarele goale, fiindcă m-am îngrozit că era tăiată până jos, înspre glezne... — Înțelegi? zise avocatul către Ghazal. Dacă o femeie îmbracă o altă femeie, chiar când e moartă, o încalță și cu pantofi, dacă tot
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
crezi, o, Doamne al veacurilor“, zise ea și înălță pleoapele. Chiar atunci îl simți pe Omar arătându-i-se, cu spinarea teșită și cu tâmplele înspicate. Nu îi mai părea, dar era chiar el, Shahriarul ei, împăratul de rouă. Sultanul desculț al împătimirii, al nopților arse și al uitării. Presimți cum că freamătă el însuși văzând-o, dar era o închipuire. — Omar, ce e cu ochii tăi? întrebă. — Am orbit, zise el în șoaptă. — Ai orbit? repetă întristându-se. — Da, dar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
neamuri. Trăiau cu muieri fără căpătâi ca și ei. Acestea le lepădau copiii prin șanțurile Cuțaridei. Altfel, băieți veseli. Soseau dimineața la rampă, fluierând și înghiontindu-se, împingînd tumbăraiele grele, pline de gunoaie. Pe umeri, purtau mături lungi de nuiele. Desculți și flămânzi, bețivi și răi, trebuia să țipi la ei ca să te asculte, că și el avea o socoteală aici, lua leafă de la stat, păzea lucruri. Când se mai îmbătau, haidamacii fi spuneau printre dinți: - Vătaf puturos, de ne mănânci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
șterseseră. Gunoiul luneca tăcut, surd, așezuidu-se mai jos în straturi. Hoții se adunară. Erau cinci. Patru caiafe și ucenicul. Tunși, cu chipuri negre, tăiați în obraz. Gheorghe aprinse un foc de vreascuri. Flăcările se târâră o clipă la picioarele lor desculțe și pâlpâiră. - Tu ești Paraschiv? fl întrebă pe cel tânăr Bozoncea. - Eu, se băgă el mai în sufletul pungașilor. Hubăhil îl măsură dintr-o ochire. Ucenicul avea un trup subțire de fată mare și o privire ascuțită, ageră. - De zulit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ei! Cel tânăr se aruncă și șuieră o dată năpraznic: - Haida, hi, gloabelor! Iepele o luară la goană speriate, peste maidanele pustii. Nu mergeau în același pas. Ucenicul le îmboldea harnic: - Nii, uscăturilor! Hai, hai, hopa... Și le lovea cu picioarele desculțe pe cele mai apropiate, în burțile pline. În urmă, mai apucă să audă un zvon surd de glasuri amestecate, de strigăte și lovituri repezi. Luna tocită se lăsase într-o parte spre câmpul Cuțaridei. Era răcoare și noaptea de septembrie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
timp, se tocmeau tare, câte doi-trei, se băteau aproape pentru o vită în timp ce ăilalți râdeau nepăsători și plecau deoparte, târând după ei boii supuși, cu ochii mari și blânzi, neadăpați de cu dimineața. Mai erau și curioși căscând gura, copii desculți, hoți de armăsari, cu cuțite lungi la carâmbi, mirosind a drojdie, cu ochii-n patru, stăpâni de herghelii și polițai cu șepci înalte, băuți, cu obrajii ca para focului, gata dup-un bacșiș, ce se plimbau fără scop, prefăcîndu-se că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ioane, vezi c-a venit muierea după tine. Oamenii se supărau. Se apucau să înjure. Le goneau acasă la copii și se unbătau de dudă. Altele învățaseră. Ca să scape de palmele bărbaților, trimiteau fetele de școală sau plozii. Copiii erau desculți și tremurau la ușă. Îi băga vreunul înăuntru. - Al cui ești tu, pută? - Al lui Vasile. Tatăl ieșea din fundul cârciumii, lua odrasla de mină și apuca iar țoiul. In prăvălie era cald. Fumul de tutun înnegrea pereții. Mirosea a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i-a strâns școala. Era ordin să nu mai rămână unul acasă, umblaseră învățătorii din poartă în poartă, îi scriseseră pe toți după vârstă, într-o condică. Ceferiștii nu prea aveau cu ce să le cumpere ghete și șorțuri, și desculți nu se făcea să-i trimeată să învețe. Chirică de unde să scoată bani pentru ale lui? Pe lângă casă le ținea cum putea. Nu trebuia șorț și încălțăminte. - Le dăm noi! făgăduiseră învățătorii. Numai să vină la școală. Acarul clătina din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
boierilor carne să mănânce și mi s-a făcut lehamite... - Oi fi ostenit. - Nu-i asta. Trebuie să fie altceva, c-am avut și o arătare pe drum. Se făcea case dăduse Cristos jos din cer. Umbla prin Cuțarida noastră desculț... -Ei? - Cum îți spun. Umbla înaintea amărîtilor și m-a întrebat: "Tu ce-ai vrea, Pisică?..." "Ce să vreau, Doamne? Să fie bine!" - Și el ți-a spus cum să faci? - Nu mai mi-aduc aminte... Chișcă râse cu gura
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
O dată a ciulit Stăpânul urechea. - Șase! a strigat scurt. 227 Companiile erau departe. Jandarmii trebuiau să treacă balta, și tot nu-i găseau. Gheorghe a răsturnat un ceaun cu apă peste focul mic și a împrăștiat cenușa cu piciorul lui desculț. Mînă-mică piti pirostriile și păturile în buruiana tânără. Au apucat potecile acoperite cu iarbă și s-au furișat la buza apei. Soldații atinseseră fundul. Se uitau. Întuneric beznă. Pungașii au intrat în apa rece, care le pișcă pielea. Abia dase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mina pe ei. În zori, hoții au auzit motoarele mașinilor păcănind pe drumul Cuțaridei. - Scăparăm! a oftat Sandu ușurat. Toată primăvara au bătut Grantul și rampa de mărfuri. Gheorghe înainte, cu mâinile în nădragi, Sandu, pestriț și bocciu, trențăros și desculț, scuipând cu râvnă într-o parte, pe urmă ucenicul, golaș și ușchit, numai într-o cămașă, ținîndu-și din când în când pantalonii legați cu o sfoară și, la urmă, starostele, șiștirit, abia scăpat din brațele Didinei, ca după o moarte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Sergentul își potrivi mai bine chipiul. Lumina de afară crescuse. Se auzeau muștele lovindu-se de geamuri. - Ia spune, mă, tu, ălălalt! Ce-i cu caii? - Nu știu nimic, să trăiți, dom' comisar! se repezi toț Treanță, lipindu-și picioarele desculțe unul de altul, ca la militărie. - Taci! strigă, ridicîndu-se și răsturnând scaunul omul statului. Se proptise cu palmele pe masă. - Unde-s, mă, caii? urlă de zuruiră ferestrele. Caii, mă, caii căruțașilor, ăi de i-ați furat voi! Sergentul își
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
erau retezate. Gheorghe oftă domol și crăpă ochii. Lampa ardea încă deasupra lor cu lumina ei murdară. Zbirii ședeau vorbind lângă fereastră. Se trezise și Paraschiv. Sorbi cu limba apa scursă, sărată, și își lipi obrazul lui rănit de tălpile desculțe ale celuilalt. Îl mângâie apoi încet cu barba. - A mișcat! spuse comisarul. Gheorghe râdea bucuros în el. Puteau să-l mai bată. - Treceți la treabă! le porunci șeful. Sergentul se apropie. Scrâșnea din dinți, furios. Aproape îi rugă: - Spuneți, mă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
avut parte nici măcar de un singur an de fericire! „Blestemata aia de Paradă!“ Maică-mea simți că o cuprinde iarăși greața, la fel ca în primele săptămâni de sarcină, iar în mintea ei încețoșată se revăzu fetiță de zece ani, desculță, așezată pe jos în noroi în mijlocul unei ulicioare părăsite pe care trecuse de sute de ori, dar pe care acum nu o mai recunoștea, ridicându-și poalele rochiței roșii mototolite, ude și pătate, pentru a-și ascunde obrazul plâns. — Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
drum, tata și cu mine pe un animal, mama pe un altul, cu grosul bagajelor, iar Warda și cu Mariam pe un al treilea, catârgiul mergând pe jos alături de noi, împreună cu fiul lui, o detestabilă secătură de vreo doisprezece ani, desculț, cu degete murdare și privire piezișă. Nici nu străbătuserăm bine trei mile când doi călăreți înfășurați în văluri albastre năvăliră în fața noastră, ținând în mâini pumnale cu tăiș curbat. Ca și cum n-ar fi așteptat decât un semnal, catârgiul și fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a tăcut brusc și s-a pus și mai tare pe frecat. Fatima s-a întors atunci și m-a văzut. Mi-a adresat un zâmbet plin de beatitudine, de parcă am fi petrecut cea mai minunată noapte de dragoste. Era desculță, purta aceeași rochie ca în ajun, ușor mototolită, avea aceleași sulimanuri, ceva mai șterse. Am arborat în mod fățiș o mutră dezamăgită, apoi m-am dus să mă așez în încăperea cea mare, alături de tata, care m-a strâns mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ARTUR: Nu trebuia. GARDIANUL: Cel mare e ca și mine... gardian! ARTUR (Meditativ.): Cei mari... ăștia știu ce vor... GARDIANUL: Mijlociul e bun de gropar... De mic a avut o chemare... ARTUR: Când eram mic... îmi plăcea să mă plimb desculț pe caldarâmul ud... Era atât de subțire caldarâmul și apa clipocea... GARDIANUL: Uneori îți sapă câte o groapă atât de frumoasă, încât ți-e milă să o umpli... ARTUR: Și când stăteam în casă și se întuneca... Aveam impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la apă... Așa? Știți voi că ziua de mâine nu există? Că din acest punct de vedere e incertă, ca o gaură neagră, dureroasă, care nu dă nimic cert înapoi? Am fi putut fi atât de fericiți, am fi alergat desculți pe câmpuri... CĂLĂUL (Extaziat.): Ce frumos! (Către ARTUR.) N-aveți inimă, domnule! GARDIANUL (Către ARTUR.): De ce-l chinuiți? COLONELUL (Plângăreț-perfid.): Mă chinuie, mă roade... Iată viața mea... (Le întinde o hârtie.) O fâșie din pielea mea... Zdrențuiți-o, ferfenițiți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ceva anume - accidentări, schimbări providențiale de jucători, fenomene meteorologice sau intervenții ale arbitrului -, Începe să se aleagă praful de marșul triumfal al favoriților. Împotriva cursului jocului, ei primesc un gol care, În tribune, strârnește zâmbete condescendente: mare prostie au făcut desculții ăia, numai bine că i-au supărat pe-ai noștri, care or să le mai dea patru, ca să-i Învețe minte! Dar, stupefacție: desculții Înviază miraculos și mai marchează o dată, și Încă o dată, după care, spre consternarea stadionului amuțit, reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cursului jocului, ei primesc un gol care, În tribune, strârnește zâmbete condescendente: mare prostie au făcut desculții ăia, numai bine că i-au supărat pe-ai noștri, care or să le mai dea patru, ca să-i Învețe minte! Dar, stupefacție: desculții Înviază miraculos și mai marchează o dată, și Încă o dată, după care, spre consternarea stadionului amuțit, reușesc să Înscrie golul egalizator. Recuperează Întreg handicapul, În aparență insurmontabil, ba, Într-un final de infarct, cum zic comentatorii de fotbal, Își trec În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]