2,392 matches
-
a demonstra efectele negative ale laptelui pasteurizat, aveți în vedere faptul că vițeii nou-născuți hrăniți cu lapte pasteurizat luat chiar de la mamele lor mor, de obicei, în mai puțin de șase luni, realitate pe care industria comercială de produse lactate detestă să o admită. În ciuda unor astfel de dovezi științifice în favoarea laptelui crud și împotriva laptelui pasteurizat și în ciuda faptului că până la începutul secolului XX specia umană prospera hrănindu-se cu lapte crud, vânzarea laptelui crud consumatorilor este ilegală în Statele Unite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
stările interne de toxemie, mai ales ca urmare a obiceiurilor alimentare incorecte. Aceasta înseamnă că pacientul este responsabil pentru propria sa stare de sănătate și că trebuie să și-o corecteze, în principal, prin autodisciplină - fapt pe care oamenii moderni detestă să-l accepte și cu atât mai puțin să-l pună în practică. În îngrijirea medicală tradițională chineză, cea mai mare parte a tratamentului are loc la domiciliu, și nu în clinici sau spitale. Cunoștințele generale despre terapia nutrițională sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Îndreptă spre magazie cu fața spre el, gata să se oprească la cel mai mic semn. Dispăru după o perdea de pluș care masca ușa depozitului de unde se Întoarse cu un minunat cort cenușiu. O culoare pe care Petru o detesta. Singura bucată de două persoane. Toate celelante sunt de patru. Dar cel din vitrină? Întrebă el fals dezamăgit de Întorsătura pe care o luau lucrurile. Se vedea din nou În tren, printre tineri mai mult sau mai puțin cunoscuți, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se va pensiona și va muri. Tot ea aranja și vitrina magazinului „Viața de apoi” al lui Otto Wellmann. De ce să nu beneficieze și el de exigențele bunului gust? Avea dreptate patronul. Așa că, o dată pe lună, trecea și pe acolo. Detesta coroanele de hârtie. Ca să n-o supere, patronul a amenajat În curtea din dos o seră În care creșteau garoafe și cale. „Vă oferim sicrie și coroane la orice oră”. În ce o privea, va lăsa prin testament să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a lui Janis J. și umbrele altor tipi și tipe, adunați ca o confrerie bolnavă Într-un lazaret. Era nedrept cu Iolanda, dar se temea că, odată cu lumina zilei, ea se va Întoarce Într-un loc pe care el Îl detesta. Acolo, ea nu se mai dezbrăca cu firescu-i știut, ci se lăsa dezbrăcată fără să consimtă și fără să se apere, docilă, indiferentă, supusă, vinovată, știindu-se parcă supravegheată de o privire mustrătoare și Îndepărtată. O putea manipula după plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
constructivă), și este alcătuită dintr-o complexitate de trăsături, amintiri de odinioară și percepții de moment, timpuri și locuri, istorie personală și publică, aflate dincolo de puterea de analiză a științei. Este esențialmente „sălbatică“, În sensul pe care tatăl meu Îl detesta atât de mult: nefilosofică, irațională, de necontrolat, de necalculat. De fapt, ea corespunde foarte Îndeaproape naturii sălbatice - În ciuda eforturilor noastre nesfârșite de a „grădinari“, de a inventa sisteme de disciplinare socială și intelectuală. Aproape Întreaga bogăție a existenței noastre personale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
rând ai Europei și Americii Încă Își mai cultivă grădinile, sau În industria de proporții care le satisface nevoile În privința pesticidelor și erbicidelor. Singurul loc - amenințător de apropiat de noi, atât fizic cât și psihologic - În care natura sălbatică este detestată și de unde este izgonită rămâne grădina personală; și asta În ciuda popularității ei crescânde, judecând după numărul de cărți și emisiuni TV și toate strădaniile conservaționiștilor. Îmi amintesc de un eveniment ciudat, petrecut pe acea stradă din suburbia noastră din Essex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
vedere legal, aveați tot dreptul să acționați și cred că ați fost al naibii de norocoși că n-a săpat nimeni mai adânc în toată afacerea. E singurul lucru pe care nu pot să i-l iert, singurul lucru pe care mă detest că l-am tolerat. Ei, mai ești sentimental, pistolarule? N-am putut să-i răspund. A răspuns Kay pentru mine: — Mi-am închipuit eu. Acum o să termin și după aia să-mi spui dacă mai ai chef de răzbunare. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
polițist adevărat. Thad Green dădu aprobator din cap în timp ce-mi pledam cauza: sunt de șapte ani în LAPD, tevatura cu cei doi Vogel a avut loc în urmă cu mai bine de doi ani și e aproape uitată, detest munca pe care o fac în laboratorul de criminalistică și vreau să mă întorc la uniformă - preferabil în tura de noapte. Învățam pentru examenul de sergent, iar Divizia Criminalistică mi-a prins bine ca domeniu de instruire pentru țelul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ieșea din cortul ei, iar el strălucea de bucurie, de parcă l-ar fi lăudat până la cer. Ceea ce nu făcea niciodată. Bunica nu vorbea niciodată rău de Esau, dar nici de bine nu spunea nimic. Pe soțiile lui, în schimb, le detesta în cele mai mici amănunte. Deși ele erau îndatoritoare și, din când în când, îi trimiteau daruri în speranța că-i vor intra în voie, ea le alunga pe toate și le făcea proaste și șleampete. Ani de zile râsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Rezultatul a fost că ne îndepărtam unul de altul și că amestecam în relațiile dintre noi din ce în ce mai multe resentimente care m-au împins, ori m-au ajutat, să vreau să fac totul pe dos. Îi plăceau lui romanțele? Eu le detestam. Se lăuda că muncise din greu ca să-și întemeieze un rost? Cu atât mai mult m-am simțit îndemnat să-mi pierd timpul hoinărind prin cartier unde mă înhăitasem, cum zicea el, „cu toate gunoaiele”. Desigur, pentru firea autoritară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe măsură ce relațiile noastre erau mai rele intram amândoi mai bine, mai adânc, în rolurile noastre. Conflictul a izbucnit până la urmă cu toată puterea. Întreaga iubire de care aș fi fost capabil s-a mutat în dorința ca tata să mă deteste. Nu trecea o zi fără să-i înveninez viața și fără să-l exasperez. Cred că am fost pentru el mai mult decât o povară. Bănuiesc că am fost tragedia lui. Mai ales că-mi făceam treaba metodic, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu afișe mari. Tata m-a privit de fiecare dată de sus: „Eu la circ? Ce să caut eu la circ?” Și apăsa pe „eu” pentru a sublinia ce incompatibilitate profundă exista între persoana lui și circul pe care-l detesta din toată inima. Din ranchiună, ca să mă răzbun pentru acest refuz, mi-am umplut camera cu fotografii de lei, tigri și pantere și am făcut o adevărată pasiune pentru junglă și pentru deșerturi; pasiune pe care tata mi-a impus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
serviciu, își urăște colegii mai buni și îi vorbește de rău, ia cuvântul în întruniri, de preferință primul, negând azi ceea ce a afirmat ieri, fără să tresară, își lingușește superiorii, iar când nu mai depinde de ei îi bârfește, îi detestă, între timp face copii, are chiar o mică aventură, până îmbătrânește și moare. Pe când unul ca mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul care înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu ei. Îi privesc, gelos, cum umblă ca niște animale sănătoase și nepăsătoare. Nu se tem să respire. Nu se culcă seara cu spaima că nu mai există a doua zi. Se trântesc în pat ca niște nesimțiți sănătoși, îi detest și îi invidiez. Ei de ce au dreptul la asta, iar eu nu? Nu mai am chef să fiu tratat cu menajamente. Se poartă cu mine cum ar umbla cu un pahar de cristal care se poate sparge. Aș da orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi siliți să mă vâre și pe mine în cămașa de forță. Nu, nu trebuia să mă fac doctor. Blestem ziua în care am părăsit iluzia muzicii pentru mirosul de acid fenic. Ceea ce e cel mai rău: am ajuns să detest și suferința. Când văd un om care suferă întorc capul. Încerc să mă conving în fiecare dimineață că nu sunt într-o seră, sunt într-un spital și încă într-un spital de nebuni, că am o profesie nobilă, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atunci. De ce i-ar fi rezistat tocmai Laura? Am presupus, desigur, că Aristide vroia să-și refacă blazonul feștelit și să se răzbune pentru insucces, dar insinuarea a prins. N-am priceput niciodată dragostea dintre femei. Nu zic că o detest. N-o pricep. De aceea mă uitam la Laura ca la o femeie de care unul ca mine nu se putea apropia. Aparținea unei categorii de neînțeles. Eram convins că n-aș fi știut ce să discut cu ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la el. — Și de ce, mă rog? Sunt chiar atât de compromițătoare? Te temi că vor fi citite vreodată Într-un tribunal? El zâmbi stânjenit. — Nu fi absurdă, Fenimore, sigur că nu. Nu sunt câtuși de puțin compromițătoare. Dar sunt... intime. Detest gândul că lumea le-ar putea citi după moartea noastră. — După moarte! Ce gând morbid. — Și nu doar că le-ar putea citi, ci le-ar putea publica și scoate bani de pe urma lor. Așa merg lucrurile În această epocă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
l-a primit. Cred că l-ar fi făcut și hindus, dacă asta i-ar fi Îmbunătățit perspectivele (Du Maurier râse puțin rușinat de propria glumă). Nu, nu e drept - erau creștini, Într-un fel, dar nu habotnici. Tata Îi detesta pe preoți și pe pastori - „les corbeaux“, le spunea, din cauza sutanelor negre. El și Maman se duceau rareori la biserică. M-au Învățat să-mi fac rugăciunile, dar nici măcar În copilărie n-am priceput care era sensul lor. Dacă Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zi dimineață și au văzut pretutindeni afișele astea, În timp ce se duceau la lucru. Bineînțeles că au fost curioși să afle mai multe. A mers ca pe roate. În cazul meu nu cred că ar merge, spuse Henry James. Și, oricum, detest ideea de a vinde cărți ca pe niște mărci de săpun. — Desigur, nu-ți propuneam ceva atât de vulgar... zise Du Maurier. — Dar, dacă domnul Gladstone ar scrie o cronică despre Muza tragică, asta s-ar putea să aibă efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe Bob pe motiv că se căsătorise cu o femeie dintr-o familie bogată și avea mai puține nevoi decât frații lui. Henry prevăzu probleme legate de această excludere - pe bună dreptate, după cum avea să se dovedească. Bob, care Își detesta dependența financiară de socrul său, protestă viguros, Împăcat abia când Henry se oferi să Îi cedeze 5 000 dolari din partea care Îi revenea. — Ești foarte generos, Îi spuse Katharine, auzind de gestul lui. — Nu știu de ce, dar cei din familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care o privea ca fiind păgână, hiperestetizantă și prea tolerantă față de imoralitate. Henry reținu această donnée și, mai târziu, o Întrețesu Într-o scurtă povestire sumbră, Autorul lui Beltraffio, una dintre primele despre viața literară, În care soția unui romancier detestă atât de tare cartea la care lucrează acesta, Încât preferă să Își lase fiul să moară, decât să crească și să o citească. (Din nou apă la moara lui Fenimore, trebui să recunoască, amintindu-și povestirea.) Acțiunea se petrecea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Fenimore, așa un... așa un gest de politețe banală nu merită atâta... atâta... — Nu mă refeream doar la bagaje. Ai fost tare drăguț, tare atent În zilele acestea din urmă. Îți sunt recunoscătoare. Am făcut-o cu plăcere, Fenimore dragă. — Detest despărțirile, zise ea. Gara era plină de abur, fum și lumină difuză, ca unul din tablourile impresioniste pe care le văzuseră cu o zi Înainte. În lipsa altui subiect de discuție, făcu un comentariu pe această temă; dar peronul răsuna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
locul nenorocirii și care relatase că Fenimore formulase de curând instrucțiuni ca, În cazul morții ei, apartamentul să fie sigilat de consulul american, În așteptarea rudelor, și Își exprimase dorința de a fi Înmormântată În cimitirul protestant de la Roma, pentru că detesta cimitirul trist, insular, de la Veneția. Aparent, exagerase mult gravitatea bolii, sau cel puțin așa consideraseră doctorul și asistenta ei personală, căzând pradă unui obicei pe care ei Îl considerau morbid, acela de a zăbovi prea mult asupra ideii de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Cred că da. Tu? — Da. Oribile petreceri dau, nu-i așa? — Oribil de plictisitoare. N-am să Înțeleg niciodată de ce mă duc. N-am să Înțeleg de ce mă duc, indiferent unde. — Eu vin aici ca să-mi fac educația. Ah, cât detest să-mi fac educația! — Și eu. Te simți pus pe același plan cu clasele comerciale, nu-i așa?“ Încă de la primele replici ale Soțului ideal, Înțelesese că venirea aici fusese o greșeală. Nu era În stare să intre În atmosfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]