2,118 matches
-
la cămin), după care el se oferea să mă conducă, după care eu mă ofeream să-l conduc, și tot așa, pînă făceam de peste zece ori drumul dintre cele două cămine. Cînd Sally era agitată, mă cuprindea, pur și simplu, deznădejdea. Iubirea m-a determinat să reîncep să scriu, de data aceasta proză, și, în plus, m-a mobilizat să scriu ceva care să le placă celor de care eram îndrăgostit. Era un fel al meu de a le face curte
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu semenii lui. Apoi, cunoașterea înseamnă posesie, stăpânire - chiar dacă simbolică. Când, din fotoliul tău confortabil, ai la degetul mic (al telecomenzii) tot ce mișcă în lumea asta, de la o inundație din China până la nu știu ce naștere de octeți din Mexic, de la deznădejdile la fericirile locuitorilor acestei lumi, când ochiul tău vede tot, de undeva de unde nu poți fi atins, trebuie că ajungi să te consideri, măcar pentru moment, un mic dumnezeu. Partea proastă e că povestea lumii, pe care se ba zează
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
vrut uneori să nu mai existe deloc. De aici o pornire nimicitoare, de a se distruge pe sine și luciditatea care i-a descoperit adevărul. De aici nebunia de a distruge cuvintele cu care și-a aflat moartea. De aici deznădejdea cu care Își acuza rațiunea. De aici surîsul sfincșilor ce stau incoruptibili pe nisip. Și tot de aici pornirea de a mutila zîmbetul acesta inaccesibil. De aici zeii și de aici Faust și contractul său cu Mefisto. De aici emoția
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mare era căsătorit, avea familia lui, o avea pe Victoria, fetița de câțiva anișori și se străduia să trăiască după regulile lui. Alin era un adolescent, un tânăr ce promitea multe și era destul de înțelept. Urmărită de ghearele ascuțite ale deznădejdii, Carlina își propuse să găsească prin cotloanele sufletului sâmburele puterii de a merge mai departe, crezând totodată că Dumnezeu era mult mai aproape decât își putea imagina. Cerul era în acel moment pe alocuri înnourat, iar norii își târau mantia
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca într-un fel de transă, într-o deprimare ucigătoare în care și trupul și sufletul erau concentrate numai la sfârșitul lui. Erorile vieții intrau în acțiune rapid ca un vârtej în mintea lui, devenind o pradă prinsă în ghearele deznădejdii. Ochii îi erau mult mai triști și mult mai tulburi ca de obicei. Într-o zi Carlina îi reproșă: - Leon, e un egoism din partea ta ceea ce faci! Nu ești deloc cooperant! - Știu, știu! Am primit atât de multe din partea ta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
învins. Masa la care jucase acum i se părea o mare întinsă și agitată în care nu exista ceva de care te puteai agăța pentru a te salva. Era cuprins de un acces de furie, umblând de colo-colo. Cuprinzându-l deznădejdea, Alin simți că ar putea fi primejdios. Nu era nimeni în jurul lui care să-i sară în apărare în caz că avea nevoie. Își mușcă buzele și își aminti că la nevoie era și el bărbat. Căută să nu piardă mult timp
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vorbit mult, despre orice. După miezul nopții, așezată pe salteaua patului, întinsă jos și acoperită cu cearșafuri și pătură, cu spatele lipit de calorifer, rotind între degete paharul cu lichior, o aud exclamînd: Doamne!... și cînd te gîndești că între deznădejde și fericire nu-i decît un pas... Da, un pas, murmură ea, privind adînc în pahar, un pas pe care trebuie să ai putere să-l faci... Dar ce rost are să ne cramponăm de asta, Mihai? exclamă ea, întinzîndu-mi mîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
păstra vie și spornică, de a o îmbogăți și mai ales de a o preface în așa fel încât ea să poată face față zguduirilor tragice de mâine“ (articol publicat în Uniunea Ro mână, ianuarie-martie 1949, apud Mircea Eliade, Împotriva deznădejdii. Publicistica exilului, ediție îngrijită de Mircea Handoca, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 29- 30). În țară, exilații erau considerați „fugari“ și „trădători“, unii dintre ei fiind condamnați pe viață în procese judecate in absentia (cum era cazul lui Virgil Ierunca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și are să dureze mai mult decât putem aștepta, dar, draga mea, ce dureros e să văd că n-o să ne mai vedem. Draga mea, seara asta gri ca perla, cu zăpadă și crengi întinse către cer într-un gest de deznădejde și totuși de speranță e aici, la fereastră. Aduce oarecum cu cerul Parisului... Aș da tot restul zilelor mele ca să te mai văd și să mai trăiesc lângă tine un an. III Scumpa mea, preaiubita mea, trebuie să te hotărăști
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
În sarcina milenarilor băștinași români care s-au apucat mintenaș de ridicat baraje, lucrări de artă la drumuri și căi ferate, fabrici, uzine, etc. În hohote de plâns care răzbat peste timp din mucegaiul actelor arhivistice, se aude strigătul de deznădejde al lui Iancu Gutman, sub forma următorului text: „Nu am putut face Încă nimic fiindcă e o problemă care cere mult timp”. Completare personală: nici nu se putea face „reproductivizare” la viteza cu care se pleca DEFINITIV În Orientul Mijlociu. y
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
o carte... De ce mă ceartă Vocea contra Profeției?... Eu am fost la locul datoriei Și am strigat ce mi-ai spus Tu Și nu cred că am greșit. DOAMNE, FII PREAMĂRIT! După primirea acelei scrisori, ajunsesem într-o stare de deznădejde deosebită, stare în care nu am fost niciodată în viața mea. Dar mulțumesc lui Dumnezeu că a fost cu mine, L-am simțit alături atunci când eram în clipele cele mai grele; am strigat către Domnul și, ca și psalmistul David
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
mai ajungeau picioarele pentru alergătură și zbenguială, cu copii din sat, pentru ca acum să mă aflu într-o situație din care nu vedeam nici o ieșire... și mai ales eram departe de cei dragi mie! Nu știu cum a putut să încapă atâta deznădejde într-o inimă de copil!... Mi-am dorit cu toată ardoarea să-mi fac un loc sub soare prin cartea care-mi plăcea atât de mult și iată-mă chiar de la început deznădăjduit, înfrânt!... Și dorul de casă care mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
un bărbat atent la detalii și nu neapărat nesigur pe el în spațiul social. Pe de altă parte, costumația constituie o replică modernă la carnavalesc. Mișu apare cum spune Mateiu Caragiale despre Pașadia în Craii de Curtea‑Veche, „ferchezuit la deznădejde”. Genul acesta de eleganță exce- sivă împinge costumația spre deghizament. Cel de-al doilea episod evoluează însă dramatic, apariția inopinată a lui Mitică luând prin surprindere cuplul de amanți determină o reacție promptă și neașteptată din partea lui Mișu care-l
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
hoinărim mult prin oraș (ea, În blănița ei gri, eu cu ghetre albe și guler de caracul și cu un box În buzunarul căptușit cu catifea) și această permanentă căutare a unui refugiu oarecare dădea naștere unui ciudat sentiment de deznădejde care, la rândul lui, prefigura alte hoinăreli mult mai singuratice, mult mai târziu. Chiuleam de la școală: am uitat cum proceda Tamara; eu procedam În felul următor: Îl convingeam pe unul din cei doi șoferi să mă lase la un colț
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tatăl mult iubit, mai trăiește undeva, în deportare ori în vreun lagăr, căutare din start mai lipsită de șansă decât chiar aceea a unui ac într-un car cu fân, dar care totuși se desfășoară la dubla tensiune a nădejdii / deznădejdii, alcătuind scena de cea mai largă respirație și mai patetică a filmului. Căința e o operă barocă, în care inadvertențele și anacronismele voite însoțesc aluzia istorică precisă, precum călăreții medievali însoțesc automobilul lui Varlam Aravidze, o operă încărcată de surprize
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fii cu noi, că pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem”. Târziu, spre ziuă, m-a cuprins frigul de nu-mi putea stăpîni dinții. Eram obosit de drum și flămând. Îmi simțeam inima zvâcnind forțat. M-a cuprins deznădejdea. M-am gândit că s-ar putea să mi se facă rău. Am scris atunci, la lumina lunii, pe o foaie de carnețel, cea ce alăturez aici. M-am strâns ghem și m-am culcat. (În timp, acel bilețel s-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mereu pe noptiera mea, alături de manualul lui Epictet. Împăratul filozof m-a instruit de mult cu înalta lui melancolie: el avea tot, resimțind marele vid, invocând ajutorul filozofiei, ridicat precum calul său parcă împotriva mizantropiei, frica de moarte, sentimentul nimicniciei, deznădejdea, monotonia lungă a vieții, a fugii misterioase a timpului, și deasupra tuturor: neputința umană. M-au consolat mereu eforturile împăratului filozof de a reconcilia autonomia individului și legătura lui secretă cu universul: „Dacă Dumnezeu există, totul e bine, dar dacă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mama lui fiind suedeză. Lui Andrei îi e frică să nu se sinucidă, îi telefonează în fiecare zi, aflând că e „exilat” chiar de colegii lui, din pricină că nu e „evreu”. NATO a bombardat posturile militare din jurul orașului Sarajevo. Masacru, sânge, deznădejde, întuneric. Șisoarele răsărind încă peste crime și suferințe, strălucitor. Septembrie A venit toamna. Plouă tot timpul. Melancolie. În curând va veni întunericul și cu el acea stare de imobilitate trezind însă voința de a nu mânca pâinea lenei și a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
geții n-ar fi căutat moartea cu atâta frenezie de n-ar fi socotit-o prilej de izbăvire. Tradiția spune că Decebal și toate căpeteniile sale s-au sinucis la Sarmisegetuza, exterminare masivă care nu e un simplu semn de deznădejde ci o încredere nețărmurită în salvarea divină. Invazia romană, căci invazie a fost oricât am colora-o, ne-a lăsat o limbă nouă și mult sânge din acele părți ale imperiului care nu ne erau propriu-zis străine. Traian însuși era
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
evenimente, adoptând și-ntr-o baladă și-ntr-alta atmosfera fabuloasă, ca și la Eminescu, ca spre a sugera universalitatea fenomenelor. Ținuta grupurilor totuși, vorbirea lor, e țărănească. În legănarea mulțimilor, în trecerea mecanică de la o atitudine la alta, de la deznădejdea cu bocete la plânsul înfundat și comuna resemnare, în toată această demonstrație de ceasornic arhaic care merge inexorabil, exterior și interior, stă vraja acestor poeme, al căror ultim sens liric este: inutilitatea reacțiunilor personale în fața rotației lumii. Strofele ingenioase, frazele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tentaculară caracatiță i-a plăcut să fie, ori neagră sepie ce aruncă un nor de cerneală în limpezimile în care se reflectează cerul, s-a transformat, precum și în ființa mea neliniștită și ciudată i-a plăcut să se manifesteze spre deznădejdea mulților mei semeni." ION MINULESCU Toate decorurile și ceremoniile simboliste sunt în poezia lui Ion Minulescu (1881-1944); mistica numerelor din Maeterlinck, scheletele, sicriele, cavourile post-baudelairienilor, corăbiile, galerele, iahturile, gările, ploile, spitalele, adverbele majusculizate: "Ieri", "Mîine", numele proprii fastuoase, exotice (Bassora
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fii cu noi, că pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem”. Târziu, spre ziuă, m-a cuprins frigul de nu-mi putea stăpîni dinții. Eram obosit de drum și flămând. îmi simțeam inima zvâcnind forțat. M-a cuprins deznădejdea. M-am gândit că s-ar putea să mi se facă rău. Am scris atunci, la lumina lunii, pe o foaie de carnețel, cea ce alăturez aici. M-am strâns ghem și m-am culcat. (în timp, acel bilețel s-
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
lasă celor rămași plânsul inimii Lui Iisus, care topește în picuri nevăzuți plânsul etern cu care noi, pământenii, facem legătura cu morții noștri dragi și cu Dumnezeu. Moartea camarazilor noștri nu trebuie să ne clatine, să ne cufunde în mlaștina deznădejdii. Ea înseamnă îndemn la credință și luptă. Iisus cu moartea Sa a biruit moartea și celor din morminte, dăruindu-le viață veșnică. Neamul nostru românesc, prin jertfă și moarte, a creat istorie și va trăi pururi, iar peste călăi se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
rămas în stadiul de maimuță rozând roșcove, ca în epoca de aur a guvernării comuniste sau ca fiului rătăcitor din Sfânta Scriptură. Trăim într-o lume năucă. Oamenii sunt buimăciți. Aceeași așteptare, aceeași sărăcie îneacă inima românului în lacrimi și deznădejde, duse până la disperare. La tot pasul, fețe triste și frunți întunecate, cadavre neînhumate. Patronați și conduși de foștii peceriști, acum deghizați în P.S.D., fost altădată partid național creștin, întemeiat de Titel Petrescu, patriarhul socialismului în România, care a fost întemnițat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
îndatoritor, inteligent, dar, ca scriitor, este „un personaj fabricat”după gustul publicului francez. Zice chiar mai mult decât atât despre prietenul său parizian: „E un mare stilist care a știut să meargă până la capătul obrăzniciei și terorismului verbal, până la capătul deznădejdii și amețelii, potrivit gustului cultural al Occidentului”. Ar fi ceva de obiectat aici și anume că s-a întâmplat, parcă, invers: gustul cultural francez s-a adaptat, mai degrabă, lui Cioran. Monahul de la Rohia nu îi scuză lui Cioran lipsa
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]