3,808 matches
-
sfîrșit, limba idiș are o scriere proprie, cu alfabetul ebraic și cu ordinea de la dreapta la stînga. Potrivit unor specialiști, statut de limbă ar avea și sefarda (sau iudeo-spaniola), însă, în general, aceasta este apreciată ca rămînînd la statutul de dialect spaniol. S-a întîmplat deci uneori ca, prin transplantarea idomu-rilor romanice și germanice în alte continente sau prin preluarea lor de minorități naționale care s-au dislocat, să se creeze mixturi ale acestor idiomuri prin combinarea cu limbile localnicilor sau
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
înlocu-indu-le. În secolul al III-lea, triburile alemanilor au pătruns în teritoriile Elveției actuale, realizînd o întrerupere a continuității romanice între zona în care au luat naștere franceza și provensala și cea în care s-a format retoromana. Sub presiunea dialectelor italiene din sud și a celor germanice de tip bavarez din nord, însăși unitatea retoromanei este însă compromisă, printr-o fragmentare accentuată și prin lipsa unor posibilități unificatoare. Una dintre ramurile goților, vizigoții, după o ședere, începînd cu secolul al
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care elementul germanic a învins. Un alt trib germanic, burgunzii, s-a stabilit în sud-estul Franței, de unde și-a extins stăpînirea în regiunile învecinate și a ocupat teritoriul de la Geneva și pînă la Marea Mediterană, teritoriu în care s-au format dialectele din grupul franco-provensal. Statul întemeiat de burgunzi nu a fost însă liber decît o scurtă perioadă de timp, fiindcă, după 530, a fost atacat și supus de franci. Tot de etnie germanică au fost și suebii, un trib puțin numeros
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care se vorbea anterior germana, precum partea stîngă a Rinului din Flandra și pînă în Alsacia, o parte din teritoriul Alpilor și teritoriul dintre Dunăre și Alpi. În cea mai mare parte a Galiei însă, în Spania și în Italia, dialectele germanice au dispărut relativ repede, în ciuda faptului că, în unele cazuri, au întemeiat pentru o vreme regate puternice. Această situație se explică prin respectul germanicilor pentru latinitate și pentru romanitate, respect pe care altădată romanii îl manifestaseră față de greci, încît
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
influență prin vecinătate nu a vizat, desigur, toate limbile germanice, deoarece cele nordice nu au avut posibilități de exercitare a ei, datorită îndepărtării de spațiile de limbă latină. De aceea, un număr de cuvinte latinești au pătruns numai în unele dialectele germane, mai ales pentru a denumi realități pe care germanicii nu le cunoscuseră, cum ar fi unii arbori fructiferi: Birne < lat. pirus, Kirsche < lat. cerasus, Pflaume < lat. prunus, Pfirsich < lat. persicus etc. Asemenea împrumuturi, datorită prezenței lor timpurii în germană
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lat. coquina, Mauer < lat. murus, Meister < lat. magister, Uhr < lat. hora, Wein < lat. vinum, Ziegel < lat. tegula etc. Există unele teritorii germanice, precum cel neerlandez actual, care au fost mult timp sub ocupație romană, încît influența latinei asupra unora dintre dialectele germanei de jos este explicabilă. O situație interesantă a împrumuturilor timpurii din latină o prezintă cîteva elemente care au realizat pe teren germanic derivate ce se integrează fondului primar, deși originalul latinesc nu a fost atestat sau nu a lăsat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cuvinte latine pe care le primiseră în timpul șederii pe continent. De altfel, romanii înșiși i-au chemat pentru a-i ajuta în luptele cu populațiile celtice din nord și din Scoția, dar acești germani s-au transformat în cuceritori, iar dialectele vorbite de ei au stat la baza limbii care s-a format treptat în insulele britanice, avînd ca substrat elementul celtic și cel latin. În raport cu alte limbi germanice, limba engleză are și particularitatea că a suferit pe parcursul a două secole
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care s-a format treptat în insulele britanice, avînd ca substrat elementul celtic și cel latin. În raport cu alte limbi germanice, limba engleză are și particularitatea că a suferit pe parcursul a două secole (după cucerirea normandă din 1066) influența intensă a dialectului normand al limbii franceze, devenit limbă de curte, în administrație, în justiție, învățămînt, biserică și literatură. Exercitarea concomitentă și a unei însemnate influențe latine asupra englezei și tendința de a galiciza latinismele sau de a da aspect latin franțuzismelor au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în franceză (caracvelle) și în italiană (caravella). Francezul caravelle [kara΄vεl] a fost împrumutat ulterior de numeroase limbi: engl. caravel [΄karəvel], germ. Karavelle [kara΄vεlə], rom caravelă etc. Cuvîntul grecesc kárabos a ajuns, în epoca bizantină, în provensală și în dialectul gascon din grupul franco-provensal, unde a primit forma gabarra și de unde a fost preluat de italiană (gabarra [ga΄bar-ra]) și de franceză (gabar(re) [ga΄ba(]); limba română a luat cuvîntul din franceză, în forma gabară și cu semnificația "ambarcație
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în neologisme și -(t)iodin latină. La fel stau lucrurile în cazul limbilor italiană, spaniolă și portugheză, la aceasta din urmă aplicîndu-se analogic modificarea finalelor latinești care aveau în componență pe n la ăo, ca urmare a vechii influențe a dialectului mozarab. În limbile germanice, situația este mai simplă, căci lipsa stratului latin și definitivarea mai tîrzie a aspectului literar le-a făcut să preia modelul limbilor romanice, îndeosebi al francezei. De aceea, în germană, în engleză, în norvegiană, în daneză
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
baza unei astfel de grupări sînt fie eterogene, fie simplificatoare. Cea mai frecventă clasificare împarte spațiul lingvistic romanic european în Romania orientală și Romania occidentală, delimitate de linia Spezia Rimini, plasată în spațiul de limbă italiană. Prima, Romania orientală, cuprinde dialectele italiene de la sud de această linie și limbile dalmată și română, iar cea de-a doua, Romania occidentală, dialectele din nordul liniei respective și celelalte limbi romanice (provensala, franceza, sarda, catalana, retoromana, spaniola și portugheza). Cunoscută este și clasificarea realizată
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în Romania orientală și Romania occidentală, delimitate de linia Spezia Rimini, plasată în spațiul de limbă italiană. Prima, Romania orientală, cuprinde dialectele italiene de la sud de această linie și limbile dalmată și română, iar cea de-a doua, Romania occidentală, dialectele din nordul liniei respective și celelalte limbi romanice (provensala, franceza, sarda, catalana, retoromana, spaniola și portugheza). Cunoscută este și clasificarea realizată de Carlo Tagliavini, care îmbină criteriul geografic cu cel al trăsăturilor morfologice și realizează următoarele grupări: 1) romanica balcanică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latin, iar diateza pasivă are altă valoare în aceste limbi decît în latină. Constatările în legătură cu clasificarea tipologică a limbilor se întîlnesc uneori cu cele referitoare la factorii care explică existența unor situații speciale în limbile din aceeași familie sau în dialectele și graiurile unei limbi. Astfel, după apariția geografiei lingvistice, s-a emis teoria potrivit căreia ariile laterale ale unui spațiu lingvistic sînt mai conservatoare în raport cu centrul. În spațiul limbilor romanice se constată deseori manifestarea acestui factor geografic, care face ca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
perfecționată după modelul reprezentat de latina clasică. În lucrarea De vulgari eloquentia (1303-1305), Dante era preocupat îndeosebi de mijloacele de expresie poetică, considerînd că aspectul literar al limbii italiene ar fi trebuit să se realizeze prin contribuția tuturor celor paisprezece dialecte. Atunci cînd a scris însă în limba italiană, el a folosit doar elementele care caracterizau subdialectul florentin al dialectului toscan, adică limba provinciei sale. Modelul său a fost urmat apoi de alți reprezentanți de seamă ai Renașterii italiene, Giovanni Boccaccio
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de expresie poetică, considerînd că aspectul literar al limbii italiene ar fi trebuit să se realizeze prin contribuția tuturor celor paisprezece dialecte. Atunci cînd a scris însă în limba italiană, el a folosit doar elementele care caracterizau subdialectul florentin al dialectului toscan, adică limba provinciei sale. Modelul său a fost urmat apoi de alți reprezentanți de seamă ai Renașterii italiene, Giovanni Boccaccio și Francesco Petrarca, încît acest subdialect a fost impus ca limbă literară a tuturor italienilor. Dante a considerat că
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
comună, unică pentru întreg spațiul unei limbi populare. Evoluția spre stările moderne, deși cu manifestări similare, nu s-a produs în același mod la toate popoarele romanice. Mai întîi, a existat o deosebire în ceea ce privește raportul cu limba capitalei. Astfel, deși dialectul central din capitala Franței a început să se afirme încă din secolul al XII-lea, toată bogata literatură veche franceză de pînă în secolul al XIV-lea a fost compusă în diferite alte dialecte. Ca atare, astăzi se poate ști
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
raportul cu limba capitalei. Astfel, deși dialectul central din capitala Franței a început să se afirme încă din secolul al XII-lea, toată bogata literatură veche franceză de pînă în secolul al XIV-lea a fost compusă în diferite alte dialecte. Ca atare, astăzi se poate ști foarte puțin despre felul cum arăta în secolul al X-lea al XII-lea dialectul din Île-de-France, care stă la baza francezei literare moderne. De aceea, texte precum Chanson de Roland sau romanele lui
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-lea, toată bogata literatură veche franceză de pînă în secolul al XIV-lea a fost compusă în diferite alte dialecte. Ca atare, astăzi se poate ști foarte puțin despre felul cum arăta în secolul al X-lea al XII-lea dialectul din Île-de-France, care stă la baza francezei literare moderne. De aceea, texte precum Chanson de Roland sau romanele lui Chrétien de Troyes constituie monumente ale limbii literare de atunci (o limbă literară dialectală), dar nu reprezintă limba literară franceză actuală
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de atunci (o limbă literară dialectală), dar nu reprezintă limba literară franceză actuală. În spațiul spaniol, raportul dintre tendințele dialectale centrifuge a fost altul. Deși cel mai important monument al literaturii medievale spaniole, Cantar de mio Cid, este scris în dialectul castilian, limba literară spaniolă a căpătat unitate mult mai tîrziu, deoarece o lungă perioadă de timp operele epice se compuneau în dialectul castilian, în vreme ce poezia lirică medievală apela mai ales la dialectul galician, apropiat prin multe particularități de limba portugheză
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fost altul. Deși cel mai important monument al literaturii medievale spaniole, Cantar de mio Cid, este scris în dialectul castilian, limba literară spaniolă a căpătat unitate mult mai tîrziu, deoarece o lungă perioadă de timp operele epice se compuneau în dialectul castilian, în vreme ce poezia lirică medievală apela mai ales la dialectul galician, apropiat prin multe particularități de limba portugheză. Pe de altă parte, în zona catalană a coastei mediteraneene, poeții foloseau provensala, limbă de mare circulație, prin creația trubadurilor, în jumătatea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
spaniole, Cantar de mio Cid, este scris în dialectul castilian, limba literară spaniolă a căpătat unitate mult mai tîrziu, deoarece o lungă perioadă de timp operele epice se compuneau în dialectul castilian, în vreme ce poezia lirică medievală apela mai ales la dialectul galician, apropiat prin multe particularități de limba portugheză. Pe de altă parte, în zona catalană a coastei mediteraneene, poeții foloseau provensala, limbă de mare circulație, prin creația trubadurilor, în jumătatea de sud a Franței și în nordul Italiei. Din acest
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prin multe particularități de limba portugheză. Pe de altă parte, în zona catalană a coastei mediteraneene, poeții foloseau provensala, limbă de mare circulație, prin creația trubadurilor, în jumătatea de sud a Franței și în nordul Italiei. Din acest motiv, deși dialectul castilian cîștiga mereu prestigiu, întrucît Castilia a organizat și a condus lupta împotriva ocupației arabe, limba literară formată pe baza acestui dialect s-a impus ca limbă literară pentru toți spaniolii abia către finele secolului al XVI-lea. În vestul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
circulație, prin creația trubadurilor, în jumătatea de sud a Franței și în nordul Italiei. Din acest motiv, deși dialectul castilian cîștiga mereu prestigiu, întrucît Castilia a organizat și a condus lupta împotriva ocupației arabe, limba literară formată pe baza acestui dialect s-a impus ca limbă literară pentru toți spaniolii abia către finele secolului al XVI-lea. În vestul extrem al romanității, în Portugalia, impunerea dialectului de nord s-a produs în aceeași manieră, printr-o extindere pe măsură ce avea loc eliberarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a organizat și a condus lupta împotriva ocupației arabe, limba literară formată pe baza acestui dialect s-a impus ca limbă literară pentru toți spaniolii abia către finele secolului al XVI-lea. În vestul extrem al romanității, în Portugalia, impunerea dialectului de nord s-a produs în aceeași manieră, printr-o extindere pe măsură ce avea loc eliberarea de sub dominația arabă. Înfluența mozarabei (limbii creștinilor aflați sub ocupa-ție arabă) a fost însă mai mare aici decît în cazul spaniolei. După eliberarea Lisabonei însă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în aceeași manieră, printr-o extindere pe măsură ce avea loc eliberarea de sub dominația arabă. Înfluența mozarabei (limbii creștinilor aflați sub ocupa-ție arabă) a fost însă mai mare aici decît în cazul spaniolei. După eliberarea Lisabonei însă, în secolul al XIII-lea, dialectul sudic a început să se afirme și el tot mai mult în scris, dar dialectul galiciano-portughez nordic crease deja o tradiție în perioada trubadurescă, de inspirație provensală, încît a continuat să-și mențină un oarecare ascendent. Treptat, pe parcursul secolelor al
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]