24,608 matches
-
la destinație: o sută patruzeci și trei de bilețele, cu același gând: MI-E DOR DE TINE! FLASH 5 (Hai să ne jucăm de-a cuvintele) - Unde-i tuta aia de Georgeta? I-am cerut să-mi aducă raportul de dimineață! Ce-i, Vasile, ce te uiți așa? N-am dreptate? Știi bine că am. Nu mustăci, că și tu ai dat-o rasol acu câteva zile, zăpăcit cum ești. Hai, să aveți o zi bună! Zdrang... Ușa se închide cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
n-a întârziat niciodată cu lucrările, nu a lipsit nemotivat de la serviciu și nici nu participă la tradiționalele bârfe, inevitabile, chiar și la locul de muncă. Poate asta să fie o pricină a „ieșirii” de care am avut parte de dimineață? Pentru că printre bârfitorii-gardă se găsesc întotdeauna câțiva care știu să toarne în urechile șefului doar dulcegării și „informații prețioase”. Noi trei suntem ceva mai retrași. Discutăm aproape exclusiv probleme profesionale, uneori însă mai intrăm și în chestiuni personale. Cu o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
eu fără tine? Cine am fost și cine aș fi, dacă tu n-ai exista în viața mea? Nu aștept un răspuns, pentru că îl cunosc. E în mine. Și în ochii tăi mari și umezi, care se deschid în fiecare dimineață, șoptindu-mi, pentru veșnicie. -Te iubesc, mami! FLASH 10 (Despre oameni și câini) unei prietene cu suflet de copil: actrița Petronela Chiribuță - Mai bine ai crește un copil, nu să-ți pierzi vremea cu astfel de lucruri. Ești femeie, ce Dumnezeu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
momente aveau savoarea de neegalat a începuturilor. Dulce, atât de dulce... - Ce-ai găsit tu la mine? Uită-te și tu... - Chiar pe tine, răspundea ea, trecându-și mâna drăgăstoasă prin părul lui grizonat. Discuția se purta aproape în fiecare dimineață, devenise un obicei... Lui îi plăcea să audă răspunsul ei, să-i simtă mâna mângâietoare și să-i urmărească pașii pierzându-se printre straturile de flori din curte, după ce-și terminau cafeaua. De cinci ani de zile, tablourile lui
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și neanunțată la care fusese supus. - Hei, nu e nimeni aici? Chiar nimeni? Strigătul, ușor gâtuit, i se pierdu repede printre copaci. Oftă, zgribulit în mantia lui de un roșu perfect. Cine știe câtă vreme va rămâne aici, nebăgat în seamă. - Bună dimineața! Cine te-a adus aici? Vântul cred. Tresări și privi în stânga, de unde venea vocea. De pe o buturugă îl privea curioasă o ...pară. Verde, aproape că ar fi confundat-o cu iarba din jur,dacă nu i-ar fi vorbit. - Da
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
masă. Anii au trecut, au venit bătrânețile cu greutățile ei. A început războiul, băieții au fost luați pe front. El a rămas numai cu baba lui, așa cum au rămas toți bătrânii satului. Ordonanța Petrache B....ă Petrache se trezea de dimineață, mulgea vacile, făcea curat în șură, ducea vitele până la Călina în mijlocul pădurii. Le dădea la apă în Călina, căci așa se numește acel râuleț de la marginea pădurii acum. Le tăia vâsc cu securea, iar după ce mâncau bine vitele le aducea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe aici trăiesc oameni ai locului, oameni buni și oameni răi, că Dumnezeu a lăsat și uscături. Pe drumul ce urcă spre cimitirul satului se deplasa în fiecare zi Toader, cu pușca la spinare, pentru a păzi pădurea. În fiecare dimineață sau seară când venea pe acasă, Toader își săruta copiii și nevasta. Tudorică, cum ajungea la marginea potecilor, începea să cânte și să fluiere, întrecându-se cu ciocârlia de-ți era mai mare dragul să-l asculți. Într-o bună
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe atunci era locul unde își are acum casa Gheorghe a lui Cioabă, trăia o văduvioară tinerică într-o casă cu o cameră și tindă. Pe văduvioară o chema Carolina. Aici își petrecea nopțile Ghiță al lui Oacheș. Într-o dimineață de iarnă l-au găsit mort pe un flăcău, pe care îl chema Ion. Ion era abandonat în uliță, în zăpadă, numai în izmene. Oamenii s-au alertat și au mers la Țibănești și au anunțat pe boierul P.P. Carp
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Paraschița - ce o dezmierda Frumoasa și după ce s-a însurat se mai ducea la ea, spunându-i lui Agripina „Pinuța” căci așa o dezmierda el, eu mă duc la Frumoasa și a tot mers el la Frumoasa până într-o dimineață, când s-a întors acasă și a găsit-o pe Pinuța lui afară mai mult moartă, că ea a auzit strigând în noapte și a ieșit afară din casă și a văzut o arătare înaltă cât casa și era îmbrăcată
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o voce pițigăiată, fârnâită totodată. Umbla mai tot timpul încălțat cu opinci și purta pantaloni bufanți, bazoane, niște peteci mari la genunchi și o bundă pe care nu o lăsa nici iarna, nici vara să se mai odihnească. Într-o dimineață de iarnă geroasă, Ilinca a fugit cu Cârnu spre Suhuleț. Butnaru când a observat nu a mai stat pe gânduri, nervos de mama focului, cu capul descoperit, în cămașă și în izmene și desculț cum se afla în pat a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Anica. Dintre flăcăi au mai fost Gâlbază plus feciorii lui Cioabă. Anica plăcea la mai mulți flăcăi, iar din aceasdtă cauză Lucache era mai mereu jignit și tachinat. Acesta nu a stat prea mult pe gânduri și, pe la vreo zece dimineață, i-o tras o palmă lui Gălbază peste ureche de l-a amețit mai-mai să cadă jos, iar pe la vreo doisprezece, după ce au mâncat, când s-au ridicat la treabă, l-a lovit și pe Beșliagă, apoi, pe la vreo șaisprezece
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de bătrâni din Galata și aici a mai trăit baba până a împlinit vârsta de 94 ani. Poate trăia mai mult, dar nu se lăsa de vrăjile ei și se certa mereu cu alte babe din această cauză. Într-o dimineață, o altă babă a brâncit-o pe niște scări pe la spate și Cociocoaia a căzut cu tâmpla de o muchie a scărilor și și-a dat duhul pe acele scări. Imediat a fost chemat Arghiruță, care și-a luat mătușa
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
oi, Dumi? Și ca să nu mai poată vorbi, în ogradă la el am găsit un răzuș și cu răzușul și cu o bucată de lemn am bătut în răzuș și i-am tăiat gâștereața de și-a dat duhul până dimineață și uite așa am scăpat și de ăsta. Când să ieșim de la Tudose, ne întâmpină Sturza somându-ne. Când l-am întrebat cine e, a răspuns: Straja! Ca să nu tragă el întâi, am tras eu și i-am spus: Na
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
scârțâitul carelor încărcate cu povara snopilor aurii de grâu. Până noaptea târziu se auzeau strigăte la boi și pocnituri din bici. Abia spre miezul nopții se mai linișteau gospodarii pentru a o putea lua de la început a doua zi de dimineață. După ce se aduna grâul la arie, mai mulți gospodari din sat, cu boi buni, mergeau și aduceau mașina de treierat, batoza lui Gânju și motorul cu aburi, care pornea și purta curelele batozei. Dar pentru adusul batozei era nevoie de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
dispărut Înapoi de unde venise. Recunosc că nu mi-au plăcut niciodată, animalele de acest fel. Am schimbat aleea de plimbare, trecând pe cea de alături de șosea. Acolo tronau frumos Îngrijite niște tufe de trandafiri, de toate culorile, iar În briza dimineții se amestecau miresmele lor cu cele ale lacului. Metoda noastră de a face aerosoli În natură. În dreptul unei statui, care nu am Înțeles niciodată ce reprezintă, fiind doar o Îngrămădire de blocuri de piatră necioplită, era un copac cu o
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
puțin adusă de spate la cei 55 ani, cât am aflat ulterior că avea. Obosise de drumul făcut de la hotel până acolo, pe aleea pe care mersesem și eu până la apariția șopârlei. Era așa de mult soare și răcoarea de dimineață, te Îmbia să părăsești În grabă camera de hotel. Am Început un schimb de cuvinte banale, cu femeia de pe bancă. Era dintr-un sat de pe lângă Constanța și eram cazate În același hotel, dar pavilioane diferite. Cum observasem că este În
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ai spus? nu Înțeleg e zgomot, strigase Andreea către tânărul de la barieră. Mâine dimineață pe plaja din Mamaia, strigase tânărul de data aceasta mai tare, să fie sigur că s-a auzit, ieșise pe jumătate din mașină. Bine, la patru dimineață, vreau să văd răsăritul, strigase și Andreea, râzând de comicul situației. Bine! dacă vrei răsăritul așa să fie, mai adăugase tânărul, rămas În urmă de plecarea trenului. Ce ți-a venit cu răsăritul, În prima zi de vacanță, vom fi
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ia promis că-l va vizita În concediu. Deși erau cazați În același hotel, la etaje diferite Însă, tinerii nu s-au Întâlnit nici la masa de seară. Foarte contrariată Andreea se Întreba dacă avea vreun rost să meargă În dimineața următoare, cu noaptea În cap pe plajă. O Întrebase iarăși pe mama sa; Chiar vrei să mergem dimineață pe plajă? Sigur, ai promis...trebuie să te ții de cuvânt. Poate sunt pe undeva prin oraș... adăugase mama intuind Îngrijorarea fiicei
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Rochița de sirenă nu scăpase neobservată de Silviu și-i făcuse chiar un compliment. Parcă ești Rusalka din poveștile rusești. Creația mamei mele, atât rochia cât și fata. Au râs cu toții de răspunsul ei. Au trecut câteva zile, petreceau de dimineață până seara toți patru fie la plajă, fie colindând prin stațiunile de pe litoralul românesc. S-au cumpărat suveniruri, ilustrate, câte ceva frumos care să le amintească de vacanța lor la mare. Teia simțea că În aer plutea ceva misterios dar, nu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
rămas în memorie uscate de timp, rătăcite și deznădăjduite de neîmplinire. Sub bagheta cărui regizor căutam o altă realitate, străină de inima mea, de inima reginei care aștepta? Femeia avea gleznele legate" Efecte de regie au fost în dezmățul de dimineață, desenat într-o vibrație nervoasă de nerăbdare. La amiază era obosit de marginile amenințătoare în care a intrat năuc. Soarele arde, mici ventuze ciupeau de-a lungul umerilor încovoiați de greutatea aripilor care au uitat să zboare. În amurg, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
scris. Nu mai e soare, nu-l mai văd, nu-l mai aud, nu mă doare; așa va fi clipa, intrată în derutată, când moare!? A murit și satul? În satul meu, câinii nu mai latră, cocoșii nu mai cheamă diminețile. Noaptea nu mai ți-e teamă că vin din cimitire fetele tinere și alte stafii în chip de mire. Clopotele în biserică bat mai rar, bătrânul nu mai are putere; așteaptă ziua de miere și colacii și răchia tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
într-o lume uitată.. Vorbele mari le tot ascult, și iată, nu le înțeleg, de parcă m-ar răni mai mult decât credința și căința unui păcătos îngenuncheat, pe treptele bisericii uitat. Mă plimb pe zăpada albă, prin ceață în fiecare dimineață. Îmi sună în timpane trompete despre țară, că-mi vine să plec afară să nu asurzesc de tot. Atâtea glorii au apus și alte destine vin lângă pașii mei fără izbândă Chinuiți fără simbrie și fără dobândă. Mică, în spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
să plece: N.C. - mama; G.V.S. - tatăl; C.A. - fratele tatălui, ajutor de șofer; E. copilul, care nu are cu cine să rămână acasă pentru că bunicul este la serviciu; și bunica G. - translator, „om bun la toate”. Cu „Doamne ajută!” - în dimineața zilei de 19 iunie 2007 se pleacă la drum. Drum lung, frumos, dar și cu multe întrebări atârnate în eter. Fiecare știe ce are de făcut, fiecare vrea să facă totul cât mai bine până la capăt. Cum va fi acel
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
noaptea. Dar cei de sus știau mai bine. Toată lumea se relaxează puțin, se ia masa și se merge la culcare. Zona e frumoasă, dar asta se poate vedea doar dimineața când pornim din nou la drum. Trecem granița și pe parcursul dimineții admirăm frumusețea și transformările din natura Ungariei. Bravo lor! Dintr-o pustă întinsă până la granița cu Austria, așa cum o știam până în 1991, acum se desfășoară în fața ochilor noștri sute de hectare de liziere care înconjoară terenuri frumos cultivate și așezări
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
cred că în jur de 10-11 am plecat spre Linz. Bineînțeles că nu înainte de a le mulțumi tuturor pentru amabilitate, ajutor, omenie. Localitatea Mödling, văzută din mersul mașinii, un sat curat, ordonat, frumos, strălucea în aerul curat și în soarele dimineții. Sat în care a văzut lumina zilei Raisa, fetița care era, de fapt, spiritul bunicului meu, Ioan. Am ieșit la autostradă și ne întindem la drum lung. La revedere Mödling și mulțumim pentru tot! După vreo oră de rulat întins
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]