3,645 matches
-
nu existase. Superstiția se dovedise destul de eficientă. Dar vraful de hârtii produse de tribunal ieșeau acum din arhive, sentința de separare fusese deja pronunțată. Mecanismul era pornit. De acum „chestia“ prinsese viață. Și nu mai putea s-o ascundă. Răsplata discreției sale și a acelui cuvânt - soț - care-i ieșise de pe buze atât de spontan Îi permisese să mai trăiască Încă zece minute. Emma iuți pasul pentru a-și prinde colegele din urmă, dar Antonio fu mai iute, ajunse În dreptul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
evenimentele, sau nu voia să spună, poate că era chiar supusă soțului ei - lucru foarte des Întâlnit În cazuri similare. Oricum, dacă femeia spunea adevărul, ancheta avea să-i dea dreptate. Anchetă delicată ce trebuia efectuată cu cea mai mare discreție. Erau la mijloc și copiii. Nu putea să-i promită mai mult. Nu-i putea oferi mai mult decât certitudinea pe care trebuia să o aibă În fiecare zi. Legea e egală pentru toți. Emma stinse țigara În paharul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
duce să cumpăr lemn din nord și aș avea nevoie de serviciile unui artist care știe cum să aleagă cel mai bun lemn. O să mergi la piețele din Memfis să vezi lemn de măslin, de stejar și de pin la discreție și o să alegi doar ce crezi că se potriveșe în casa și în mormântul regelui. O să faci cinste meseriei și numelui tău. Cuvintele lui erau seducătoare, dar Benia se uita doar la mine. Apoi Iosif și-a apropiat fața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ar fi fost cu siguranță mai puțin senină dacă ar fi putut să vadă cum fiica ei, Juliette, și Ronan Le Bihan profitau că se pierdeau Într-un grup compact de tineri ca să-și lase mîinile slobode să rătăcească cu discreție. De la barul unde se sprijinea În coate, Yvonne făcu o mutră disprețuitoare arătînd spre Pierric, care zgîlțîia cu putere un flipper de lîngă ușă. - Ia uită-te la scrîntitul ăsta, nici măcar nu sînt gologani În mașină, Îi șopti ea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai iute mîna pe Stéphane. TÎnărul jandarm Își alesese domiciliul pe o străduță din spatele portului. Închiriase de la primărie una din acele Înguste case de pescari, sumar reabilitate, În care doar turiștii locuiau vara. Se crăpa de ziuă cînd ajunseră cu discreție În fața ușii lui Morineau. Lucas o deschise În tăcere cu un șperaclu. Pătrunseră iute cu armele În mîini. În penumbră, explorară cele două Încăperi: sala mai mare era la fel de goală ca și cămăruța alăturată. În mod evident, Morineau nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întârzie la cină, că era cât pe ce să mă apuce plânsul. Ne-am sărutat Îndelung În grădină, În fața casei. A doua zi dimineața, am plecat la Paris.” La capătul acestei scurte povestiri, Bruno făcea o pauză. Terapeutul tușea cu discreție, apoi, În general, spunea: „Bine.” În funcție de timpul scurs, spunea ceva pentru a relansa discuția sau se mulțumea să adauge: „Ne oprim aici pentru astăzi?”, accentuând ușor finalul, pentru a marca o nuanță interogativă. Își Însoțea cuvintele cu un surâs aerian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-se că studiază traseele de autobuz, cu scopul niciodată atins de a vedea intrând o femeie sau un cuplu. Cel mai adesea cumpăra totuși, până la urmă, un bilet; odată intrat În sală, se simțea mai bine, plasatoarea era de o discreție absolută. Bărbații se așezau departe unii de alții, Întotdeauna lăsau mai multe scaune Între ei. Se masturba tacticos privind Infirmiere desfrânate, Autostopista nu poartă chiloți, Profa desface cracii, Muistele și câte altele. Singurul moment delicat era la ieșire: cinematograful dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
totuși, prezența lui părea să le lase indiferente. Un val de ceață coborî din vârful colinei, ascunzându-le puțin câte puțin privirii. Reveni la mașină. Așezat la volan, Walcott fuma un Craven; ploaia udase parbrizul. Cu o voce blândă, discretă (discreție ce nu părea deloc un semn de indiferență), Îl Întrebă: „Sunteți În doliu?...” Michel Îi povesti despre Annabelle, despre sfârșitul ei. Walcott asculta, din când În când clătina din cap sau ofta. Când Michel termină, rămase tăcut, aprinse iar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
au colorat instantaneu în trandafiriu. Trish aer o revelație bruscă și face ochii cât farfuriile. A, înțeleg, spune. Ce drăguț ! — Nu ! zic repede. Nu e... sincer... — Nu te teme ! mă întrerupe Trish cu emfază. N-o să suflu un cuvânt. Sunt discreția în persoană. Își duce un deget la buze. Poți conta pe mine. Înainte să apuc să mai zic ceva, își ia cafeaua și iese din bucătărie. Mă așez pe un scaun printre toate chestiile și pachetele cele noi și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Fii umilă. — O groază de bani, repetă ca să mă impresioneze. Moare de nerăbdare să-mi spună. Văd cum pe fața ei se dă o luptă între dorința impetuoasă de a se da mare la mine și dorința de a păstra discreția. O sumă cu șase zerouri, zice în cele din urmă. — Măiculiță. Fac tot posibilul să par ca lovită cu leuca. — Ne-am purtat foarte frumos cu tine, Samantha. Am făcut o groază de eforturi. Îi simt reproșul din glas. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la clasa superioară ? — Poftim ? Mă holbez la ea fără expresie. — Hai, că meriți o compensație. — Serios ? Dar... poți să dai un loc la clasa superioară, așa, pur și simplu ? — Da, dacă avem locuri libere. Evident, totul trebuie făcut cu maximă discreție. Și zborul ăsta e extrem de scurt. Îmi zîmbește conspirativ. Atîta te rog, să nu spui nimănui, OK ? Mă conduce spre partea din față a avionului și-mi arată un scaun imens, larg și confortabil. N-am călătorit În viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e că viața mea e destul de complicată În momentul ăsta. Și, dată fiind situația la birou... Întinde brațele larg. Poate ar fi bine să păstrăm asta pentru noi. — A, sînt perfect de acord, zic repede. Ar fi bine să păstrăm discreția. Deci, să zicem... mîine seară ? Ești de acord ? — MÎine seară e perfect. — Vin și te iau de acasă. Trimite-mi adresa ta pe e-mail. La opt ? — La opt e foarte bine ! CÎnd ies din biroul lui Jack, Sven Îmi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În picioare, după care se Întoarce cu fața spre mine. A, și Încă ceva. Mă privește cîteva clipe În tăcere. Emma, Îmi dau seama că ultimele zile n-au fost deloc ușoare pentru tine. Tu ai fost un model de discreție, În vreme ce eu.. nu am fost. Vreau să-mi cer scuze. Din nou. — E... OK, Îngaim. Jack se Întoarce iar și Îl urmăresc cu privirea traversînd pietrișul, sfîșiată. A venit pînă aici ca să-mi spună secretul lui. Secretul lui cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ultimele ei luni de viață, el și Morris o Înconjuraseră de un adevărat cult. Abe petrecuse mult timp alături de ea În săptămânile agoniei, și se pare că muribunda Îi destăinuise chestiuni tainice și intime. Deși nu puteai avea Încredere În discreția lui Ravelstein, nu mi‑a povestit niciodată ce discutase cu Nehamah. Mama bolnavei venise din Mea Sha'arim ca să‑și implore fiica să accepte o ceremonie religioasă după datini. - Cum? Pe patul meu de moarte? - Da. De dragul copiilor. Am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
periculozitate la soldă, toate damele prinse la colț. Care nu ceda, era dușmanca dușmancelor și suporta consecințele, de la pumni și șuturi în părțile ei alea mai dosite, până la plimbarea cu dubița în locuri de veghe și meditație, cu pulane la discreție și scrâșnet de fiare la ușă. Când revoluția republicii populare, care se mai așezase și ea, că se cam terminase cu dușmanii pe față, cu boierii și burghejii capitaliști, cu ăia de făcuseră politică și le zicea „istoricii“ și șleahta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Și vicepreședinta de la femeile pe țară îl trecuse la onorare, după ce-i arătase niște poze parșive făcute de Vasilică Urdinare. Femeia avea patru inele la buric și un lănțișor, mai jos, la piscul bolboacei. Anchetau cazul la urgență și mare discreție, în mai mare secret chiar decât rezultatele campaniei agricole de vară, când aproape că dublaseră cantitatea de grâu scoasă la hectar. Pozele acelea cu vicepreședinta ajunseseră să circule până și printre muieraticii de la Județeană. O săptămână a ținut-o invitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o moașă, a murit, tot din neamul lui Brandaburlea, lucrase Andropata pă vremurile de dinainte de război la casa de dame cu felinar și perdeluță roșie, știa să facă și chestii de-astea cu fusul, cu ventuza, cu pana de gâscă, discreție mare la ea, cum le făcea, cu ce le făcea, dar te scăpa, a râs o vreme Magda, da de atâta râs când să iasă de la Wintris nu i-a mai dat drumul, a băgat-o și în secția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu trebuie în Stratford și-o să afle tot Barbican Centre 1 în câteva ore. S-ar putea să ia câteva zile ca vestea să ajungă aici, la teatrul Cross, dar sigur ajunge. Pe lângă actori, artiștii păreau a fi îngeri ai discreției. Și, odată stabilite acele căi subterane de comunicație, nu le puteai întrerupe. Urma să afle tot târgul ce se petrece la teatrul Cross, că s-a găsit cadavrul unei fete strangulate și să vezi câte speculații apar, cu o plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ceva ce nu potrivit pentru ea. MM își ridică privirea și-i zâmbi tandru. O adora pur și simplu din priviri, cu mâinile întinse către ale ei. Mă întrebam de cât timp dura povestea asta. Fuseseră întotdeauna un cuplu, păstrând discreția în timpul repetițiilor sau povestea era de dată mai recentă? — Mi-ar plăcea foarte mult să mai lucrez cu tine, Sam, îmi spuse MM. Cred că mobilele au funcționat excelent. —Minunat, se auzi Matthew, ca un ecou. — Deci te duci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
frații Domnului și Chefa”, erau însoțiți în călătoriile lor misionare de o „surioară” care, poate, nu se ocupa doar de slujirea lor materială, ci putea să împărtășească preocupările lor, în măsura în care situația o permitea. Această prezență a femeilor apare cu multă discreție. De ce apostolul Paul folosește cuvântul „surioară”, pentru a descrie colaboratorii apostolilor? După cum afirmă însuși Paul în Scrisoarea către Corinteni (1Cor 9,4-5), ceilalți apostoli, frații Domnului și Chefa, erau însoțiți în călătoriile lor misionare de „surori” ca „soții” (literar „femei
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
este excelentă sursă de documentare pentru oricine dintre cercetătorii competenți și probi ai providențialului fenomen legionar. L-am cunoscut târziu, În 2004, la Fetea, dar comunicarea noastră telefonică și epistolară era mai veche. M-au impresionat profund bărbăția, demnitatea și discreția cu care și-a purtat crucea până la capătul vieții pământești. Era și de o modestie rar Întâlnită. La slujba de Înmormântare, oficiată În Joia Mare (20 aprilie), au vorbit Sfinția Sa părintele Marian Băzăvan și profesorul Constantin Em. Bucescu, cel care
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
venerabil, găzduit, o noapte, de părinții mei, n-a fost altul decât savantul Nicolae Iorga. Celelalte informații despre acea vizită misterioasă aveam să le capăt tot de la tata, dar ceva mai târziu. Iorga cutreierase, atunci, În fugă și În desăvârșită discreție, cele două județe ale noastre Durostor și Caliacra care alcătuiau bogatul Cadrilater. Voise să se documenteze mai mult, chiar la fața locului și nemijlocit asupra stării de spirit ce domnea În rândul românilor care, ca să facă față cu succes neîncetatelor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
adică să nu urmărească vreun profit material, iar când este Învins și se află În suferință, rănit ori pe moarte, să nu se vaite, să nu facă deloc caz de cele pătimite, ci să-și poarte necazul bărbătește și cu discreție desăvârșită. Individul care Își trâmbițează faptele bune, patriotice, apoi se lamentează de consecințele nefaste pe care le traversează și se plânge Într-atât Încât Îți cere ca să-i plângi de milă, nu este altceva decât un ins ce compromite În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Danemarca. Se caută mai ales românce, unguroaice și poloneze. Trebuie să fii dispusă să călĂtorești cu diverși oameni de afaceri, să te Îmbraci după gusturile lor, să Îi Însoțești peste tot și să cauți să Îi mulțumești, dând dovadă de discreție și eleganță. — Cum adică să-i mulțumesc ? am Întrebat eu cu prefăcută naivitate. — Poți să fii drăguță cu ei dacă vrei, dacă Îți place, nimeni nu-ți cere socoteală, se eschivă olandezul. Adina Dabija 108 — E obligatoriu ? am insistat eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
toate acestea. De altceva nu Îmi păsa. Scopul meu era să plec cât mai curând spre locul care Îmi apăruse În viziunea din anticamera lui Père Joseph. Dacă și cum aveam să-l Întâlnesc pe eschimosul din poză - rămânea la discreția destinului. Viziunea pe care o avusesem În vis sau În călĂtoria aceea afară din corp - sau ce-o fi fost - mă instruise doar să plec Înspre el. Am pornit cu grupul zgomotos și entuziast să ne cumpărĂm ochelari și cremă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]