4,131 matches
-
duelgii”. Ne-o spune istoricul ieșean D. Ivănescu, cel mai bun cunoscător al epocii: „Denumirea de «duelgii» era într-o oarecare măsură justificată, pentru că în primii ani după reîntoarcerea de la studii «francezii» și «nemții» formau două tabere rivale, care își disputau întâietatea, din dorința de a face să predomine ideile aduse din țările în care își făcuseră educația. Din acest motiv, duelul, de cele mai multe ori provocat pueril, era la ordinea zilei” (D. Ivănescu, Alexandru Ioan Cuza în conștiința posterității, Junimea, Iași
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fond, decât niște vehicule lipsite de autonomie estetică: anexe convenționale născute din voința de a domina a scriitorilor. Pe cât de infailibili, pe atât de antipatici, aceștia sunt simple mecanisme de proliferare a unui model cultural în care jocurile enigmistice își disputau întâietatea cu agonia exigentei proze realiste. Suprasaturați de evenimente cotidiene și de mărunte mutații de mentalitate, cititorii se acomodaseră perfect acestui gen de literatură, în care cel mai previzibil lucru era tocmai imprevizibilul! Ținuta ridicolă a lui Sherlock Holmes, ale
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
indefinit dualitatea perspectivelor: spre „suita și ciclica lumină” sau spre „somnul humei triste” (Epilog). O soluție la această scindare se conturează în poema Cantilenă, unde apare, într-o primă și remarcabilă interpretare, motivul „zeului trist”, obosit de propria lui desăvârșire. Disputat „culmilor lucide” ale „dreptelor amiezi” de către „Fata verde Una”, ciobanul lui B. este absorbit în somnul luminat de „crini opheliali” și „stele moi”, în legănarea matern-erotică a apelor. Înscrisă în fibra cea mai tăinuită a ființei, funesta mireasă este „lacul
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
spațiu al vieții și un spațiu al morții. Ambele sunt incluse în cele din urmă în ceremonialul vieții, perfidul mesager al extincției, al golului. Mai întâi, Cetatea și Dunărea, realități interferente, puncte de reper în peisaj (exterior și interior), apar disputate de viață și de fantasmaticul ei dublu. Și în nebuniile de-o clipă ale lui Șefki, în învălmășeala gândurilor, în visele sale treze, reverberează concomitent impulsul spre viață și simțământul zădărniciei. Cea mai rezonantă și somptuoasă imagine a întâlnirii vieții
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
nume. Ele sunt „un bărbat”, „un moșneag”, „un tânăr”, „un cioban”, „magul”, „întâiul”, „al doilea”, „al treilea zidar” etc. Conflictele migrează pe plan cosmic, eroii constituie doar veșmintele pasagere ale diverselor „stihii”, „principii”, „puteri elementare”, care se ciocnesc și-și dispută supremația. Piesele au structura dramelor „vestirii” (Verkündigungsdramen) sau „metamorfozei” (Verwandlungsdramen), proprii teatrului expresionist, adică prezintă prefacerea oamenilor în alții „noi”, altfel de cum erau până atunci, sub efectul „jertfei” săvârșite de eroul principal. Psihologia individuală dispare din teatrul acesta, fiind înlocuită
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Isus, iar Acesta coboară pentru a doua oară În iad, dar acum nu pentru a-i elibera pe „locatari”, ci pentru a le acorda un „răgaz” (refrigerium) de o zi, duminica. Nu intru În amănunte despre originea și caracterul acestei disputate chestiuni teologice; am făcut-o În altă parte. Aici am dorit numai să apropii fragmentul despre Iuda din Călătoria lui Brendan de sursa lui directă, dar În general necunoscută, Apocalipsa lui Pavel, sursă fără de care fragmentul respectiv nu poate fi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
conflict sau o tranzacție Între cei doi „actori” mai sus menționați. Acest al treilea factor care se interpune Între cele două persoane de mai sus, reprezintă „elementul de referință” la care cei doi se raportează și pe care și-l dispută. Acest „element de referință” poate fi un obiect sau o persoană. „Persoana/obiectul de referință” este elementul care acționează, aparent pasiv, În mod egal asupra celor doi „actori”: persoana inductoare și persoana indusă. Acțiunea „elementului de referință” este În primul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Întâlnire și conflicte de intimitate. Conflictele de Întâlnire vizează relațiile interpersonale imediate și au un caracter subit, acut, neprevăzut, nepregătit anterior. Ele pot apărea Întâmplător Între două persoane, sau se raportează la situații circumstanțiale pe care fiecare dintre ele le dispută pentru sine, În contradicție cu celălalt. Acestea sunt conflicte de interese exterioare. Conflictele de intimitate sunt cel mai bine ilustrate În cazul cuplurilor maritale, a cuplurilor stabile nemaritale, a cuplurilor părinți/copii etc. Ele vizează relațiile de intimitate, se formează
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
conflictelor de Întâlnire, rolurile sunt distribuite În raport cu interesele disputate. În sensul acesta, avem de-a face cu o persoană inductoare, agresivă, victimizantă, și o persoană indusă, agresată, victima primeia, precum și cu o persoană/obiect de referință, pe care și-l dispută cei doi, așa cum se poate vedea În schema de mai jos: Persoană inductoare Element de referință Persoana indusă În cazul conflictelor de intimitate, a conflictelor maritale de exemplu, remarcăm o conduită specifică, ce conferă anumite roluri În scenariul conflictului, atât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trebuie să avem În vedere faptul că elementul de referință este purtătorul simbolic sau real al unei semnificații valorice care, din punctul de vedere, al dorințelor prezintă interes pentru ambele persoane. Este deci vorba despre o atracție libidinală față de obiectul disputat de către cei doi. De aici și competiția. 4. Raportul „agresor/victimă” Raportul dintre agresor și victima acestuia este un aspect foarte important În explicarea și Înțelegerea conflictului dintre cele două persoane, care are ca efect prejudiciul. În relația agresor/victimă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lase libere, în Comisionarul, meditațiile pe tema sinuciderii, a liberului arbitru, a dreptului la independență, a închisorii și să scrie un excelent eseu, el creează două personaje, un fost fotograf, Carol, și un fost avocat, Filip, care discută (și se dispută) pe aceste teme, unul dorind să se sinucidă, celălalt luând leafă ca să-l păzească. Finalul taie cu totul firele subțiri ale ficțiunii împingând dilemele în plan pur teoretic: Carol nu e sigur că Filip a existat, se întreabă dacă nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
febrili, nerăbdători să pună și ei mâna pe ceva. Cilonus era acum la pământ: doi barbari, fără să se îngrijească de prezența romanilor din redută, dezbrăcau brutal cadavrul. Oroarea pe care putu să o încerce Hippolita observându-i în vreme ce își disputau mantaua elegantă nu însemna nimic în comparație cu groaza ce i-o dădea villa pradă flăcărilor ori zgomotul ce venea din depozit și strigătele animalice ale prădătorilor, deveniți acum stăpâni absoluți peste ceea ce până cu câteva ore mai înainte - îngrijit cu dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era cu patru luni prea târziu. Firele se pierdeau la poarta închisorii. Un gardian și-a amintit că pe Craig îl așteptase o mașină. A dispărut în uitare, în imensa țară care este America. Femeile câștigară două treimi din locurile disputate în alegerile de la jumătatea mandatului prezidențial. Și au fost nebune de bucurie. Până la sfârșitul lui noiembrie, fiecare oraș avea zilnic o paradă a femeilor, un șir de bărbați morocănoși care le priveau și alți bărbați care le ovaționau. Jefferson Dayles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
lase libere, în Comisionarul, meditațiile pe tema sinuciderii, a liberului arbitru, a dreptului la independență, a închisorii și să scrie un excelent eseu, el creează două personaje, un fost fotograf, Carol, și un fost avocat, Filip, care discută (și se dispută) pe aceste teme, unul dorind să se sinucidă, celălalt luând leafă ca să-l păzească. Finalul taie cu totul firele subțiri ale ficțiunii împingând dilemele în plan pur teoretic: Carol nu e sigur că Filip a existat, se întreabă dacă nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
writes the Romanian diplomats helpt the events on the Old Continent to take better turns. Then, in a broader approach of Romania′s foreign policy, he is revealing the "heavy weight" of the Romanian efforts to diminish the Soviet-Chinese ideological dispute, to end the war in Vietnam and, last but not least, to facilitate the first official contacts between People's Republic of China and the United States. He also points out the major rol played by Romania in bringing about
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
proviziile se făceau tot mai rare. Zilele Granadei nu mai erau punctate decât de șuierul ghiulelelor și tânguirile bocitoarelor; în grădinile publice, sute de nevoiași în zdrențe, lipsiți de cele necesare înaintea iernii ce se anunța lungă și aspră, își disputau ultimele crengi ale celui din urmă copac făcut bucăți; oamenii șeicului, pe cât de descumpăniți pe atât de dezlănțuiți, dădeau târcoale pe străzi în căutarea unui vinovat bun de pedeapsă. În jurul orașului împresurat, luptele erau mai rare, mai puțin violente. Călăreții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oameni îngrămădiți - oameni de toate rasele, vorbind o mulțime de limbi, care nu tăceau niciodată. Alergă, ferindu-se de carele pentru mărfuri, printre chemările prostituatelor, strigătele copiilor, certurile bețivilor, insultele soldaților aroganți care se plimbau, ciorovăielile negustorilor ambulanți care își disputau un loc unde să-și vândă gogoșile sau apa și oțetul. Trecu în goană prin locurile unde se vindeau torțe și lămpi, suluri de papirus și pergament, prin fața depozitului de condimente aduse de la arabi, de unde răzbătea mirosul îmbătător al piperului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prietenii, la cunoscuții, la majoritatea celor cunoscuți. Viața noastră toată, constat acum, după tot ceea ce se spune și se scrie, nu este altceva decât un șir lung de conspirații, scenarii, comploturi, trădări și deziceri, tabere care se bat și ne dispută, axe care se fac și se desfac și cu contribuția noastră. Drumul Lumii, marile destine planetare, constat acum, când am ajuns în pragul Luminării, își răsfrâng musai conspirațiile și prin viețile noastre. Conspirația mondială, după cum urlă unii, ne-a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei Ramoneta fusese ucisă cu lovituri de cuțit În fața porții, chiar În acea noapte, iar copilașul murise de frig În brațele cadavrului. CÎnd se află vestea, locatarii pensiunii se luară la ceartă cu răcnete, pumni și zgîrieturi pentru a-și disputa puținul ce rămăsese de pe urma moartei. Singurul lucru de care nu se atinseră fu comoara ei cea mai prețioasă: o carte. Jacinta o recunoscu, fiindcă În multe nopți Ramoneta o rugase să-i citească una-două pagini. Ea nu Învățase niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ne-am familiarizat atât cu noii colegi, cât și cu noii profesori, și bătălia didactică a început mai curând de cât ne așteptam. Printre tovarășii noștri de muncă școlărească s-au distins foarte repede vreo trei-patru, care aveau să-și dispute întîietatea la învățătură. Fostul nostru premiant, Motaș Constantin, plecase la real. Acum dădeau asalt acestui titlu, care pe noi, elevii obișnuiți, ne lăsa cu totul indiferenți, doi inși: Ciurea Constantin și Marinescu Nicolae. Ultimul, care era un coleg foarte bun
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe la urechi odată cu țipătul iernii calificativul scribilor din Iași. Gheorghe Coșbuc știa multă carte, pe care o învățase singur. De aceea vedem că an cu an inspirația lui descrește, versurile lui se răresc . Gustul astronomiei și al limbilor vechi își dispută aproape exclusiv activitatea lui intelectuală. A tradus din latini, din sanscrită și din engleză. Coșbuc, ca puțini scriitori români, părea că suferă de grija formei înainte de toate. Fără să avem știri despre fel ul lui de‐a scri - cu multe
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ascunde de tot în spatele minaretului moscheii, putea fi considerată un adevărat paradis. Jos, sub balcoane, în singuratica grădină care, după cum spuneau legendele, fusese proiectată chiar de colonelul Duperay când ordonase să se construiască palatul, straturile de trandafiri și garoafe își disputau solul cu meri și lămâi, la umbra înalților chiparoși în ramurile cărora gângureau mii de turturele sau se odihneau pitpalacii când soseau, în incredibile stoluri, după lungile lor zboruri migratorii. Fără nici o îndoială, era frumos El-Akab; cea mai frumoasă oază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Abdul-el-Kebir s-o înghită și, odată cu căderea nopții, se ghemui cu genunchii strânși pe o pătură pusă pe nisip și adormi îndată. De data asta nu vulturii l-au trezit în zorii zilei, ci schelălăitul hienelor și șacalilor ce-și disputau stârvurile, și timp de câteva minute ascultă hărțuiala, zgomotul oaselor rupte de fălcile puternice și al cărnii sfâșiate, smulsă dintr-o dată. Gacel ura hienele. Detesta vulturii și șacalii, dar față de hiene simțea o aversiune pe care nu și-o putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bulevardul lat, slab luminat, cu silueta lui înaltă, veșmintele fluturându-i în vânt, absurd și anacronic în acel peisaj cu clădiri masive, ferestre întunecate și porți încuiate, stăpân absolut al orașului adormit, pe care părea că vrea să i-l dispute doar un câine vagabond. Mai târziu trecu o mașină galbenă, și, pe urmă, o femeie îl chemă încetișor din pragul unei porți. Se apropie respectuos și rămase descumpănit văzându-i decolteul și fusta crăpată ce lăsa să se vadă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nenumăratele nuanțe ale zilei care se sfârșește: pe strada Câmpului de Revent, un băiețaș o tulește, În picioarele goale pe pavelele late, strângând la piept un măr furat de pe cine știe ce tarabă; În bazarul postăvarilor, În interiorul unei dughene supraetajate, Încă se dispută o partidă de nard, la lumina unei lămpi cu ulei: două zaruri aruncate, o Înjurătură, un râs Înăbușit; sub arcada frânghierilor, un catârgiu se oprește lângă o fântână, lasă să-i curgă apa proaspătă În căușul palmelor Împreunate, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]