8,849 matches
-
intereselor și aici putem vorbi despre "dreptul războiului privat" (Fehde) al nobilimii, de privilegiile orașelor etc. nu a împiedicat adoptarea unei atitudini comune pozitivă în favoarea unității teritoriului și împotriva puterii imperiale. Consecința nu a fost însă cea dorită, ci adâncirea diviziunii politice a Germaniei. 4.2. Particularități în raporturile monarhiei cu Adunările de stări în Boemia, Moravia și Silezia În teritoriile cucerite de Coroană, stările și Adunările lor reprezentative erau nevoite să-și apere interesele față de regele străin, situație ilustrată de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
toate aceste "organizații comunale" a lipsit unul din elementele care alcătuiesc Adunările de stări: clerul, organizarea de stat fiind până la sfârșit laică. Apropierea de Statul pontifical a determinat în general o atitudine rezervată față de cler. Pe de altă parte, deși diviziunea socială pe care se întemeiau stările se sprijinea pe principiul nașterii și al eredității, ele putându-se organiza, nu s-a ajuns la un echilibru și la solidaritatea instituțională care să determine o acțiune comună față de puterea suverană. În alte
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
regatului, garantarea confesiunii luterane. Dacă aceste măsuri nu ar fi fost adoptate, este posibil ca Danemarca să fi împărțit soarta Poloniei. În Norvegia munții și cursurile de apă au divizat țara în trei provincii (Söndenfjeld, Vestenfjeld și Nordenfjeld). Conform acestei diviziuni chiar și legislația va căpăta aspecte diferite. Pentru adoptarea hotărârilor se impunea unanimitatea de voturi. Deși legislația lui Magnus Lagaböter (1263-1280) propunea modificări în privința votului, principiile conservatoare repar în 1384, dar aceasta nu înseamnă că adunările în dezacord se separă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și "mazili". Sub Constantin Mavrocordat evoluția în acest sens este încheiată. Calitatea fiecăruia se stabilea prin prezentarea documentelor, iar "partea" sau cinul boieresc și clerical se disting de "toți boierii țării" și "partea bisericească de obște". Această terminologie reflectă realitatea diviziunii corporative a țării în două stări principale, după criteriul raporturilor cu Biserica și tendința de a identifica starea laică cu boierii 645. Sfatul de obște este o adunare a stărilor privilegiate care include întreg Sfatul domnesc, ca structură instituțională de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
aleși pe stări (clerici și laici)698. În același sens trebuie analizată și distincția ce se face între Sfatul domnesc și "ceilalți boieri" (senatus proceresque) cu prilejul primei alegeri ca domn a lui Dimitrie Cantemir (1683), ceea ce ar putea indica diviziunea existentă în rândul stării boierilor. În lipsa altor mențiuni documentare, nu putem pronunța decât, cu multă prudență, o opinie asupra existenței, la acea dată, a unui Senat dezvoltat din Sfatul domnesc și o Cameră inferioară reprezentată de ceilalți boieri. După expunerea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
bizara lumină a "Marelui Întuneric, unde Totul și Nimicul/ își sugeau reciproc degetul firav", spre o lumină tot întunecată, cea a vieții biologice. În poemul intitulat Octombrie, spre exemplu, pre-nașterea este recuperată anamnetic ca un lung șir de scindări, de diviziuni între punctele cardinale opuse ale conștiinței: "Mă aflam închis într-un ou,/ în perpetuă rostogolire prin mine însumi/ în Marele Întuneric,/ unde Răsăritul și Apusul erau doi frați siamezi/ Un fel de soare negru mă locuia/ Un fel de pasăre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dragoste, ele sunt dezaprobate și judecate de întreaga societate. Orice expresie a voinței feminine autonome este considerată o amenințare. Menirea ei este de a fi docila și devotată. Caracterul predilect masculin-public și feminin-privat în secolul al XIX-lea, care antrenează diviziunea genurială a rolurilor, a obligațiilor și a spațiilor, este contrazisa de femeia pariziana, care încalcă hotarul odată stabilit și intră cu îndrăzneala în sfera publicului. Ea are un comportament ritualizat, dar și circumstanțializat în funcție de dorințe și necesități. Datoria mondenă a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a fi înțeles, în urma deziluziilor în revolte și revoluții care nu i-au schimbat cu nimic statutul în Cetate, că trebuie să-și reorganizeze singură rolul în cadrul tradiției. Caracterul predilect masculin-public și feminin-privat al secolului al XIX-lea, ce antrenează diviziunea genurială a rolurilor, spațiilor, ocupațiilor și obligațiilor, este contrazis de femeia pariziana, care relativizează delimitarea sferelor, lărgindu-și progresiv micro- si macrouniversul. Dacă femeile au, de regulă, raporturi privilegiate cu domeniul casnic și sentimental, Pariziana are pasiunea socialului. Ea este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
un tablou cât mai complet al preluărilor. Pornind de la conținutul motivelor literare, Theodor Wolpers identifica următoarele categorii: motive situaționale (Situationsmotive), ce includ acțiuni umane, motive caracteriologice (Figurenmotive), de obicei personaje-tip care actioneaza că agenți și motive afective (Bewustseinmotive). Acestor diviziuni principale li se adaugă motive ce țin de cronotop sau separat, de spațiu (Örtlichkeitsmotive) și de timp (Zeitphasenmotive).530 Din această ultimă clasa face parte motivul, pregnant la autorul romantic, al scurgerii implacabile a timpului, pe care il menționam și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ne ofere o perspectivă sinoptică, multiformă și multidimensională a existenței. Putem oare cuprinde cu mintea noastră întreaga realitate? Poate că nu, dar în tot cazul trebuie să încetăm să o mai privim ca fiind constituită din bucăți sau fragmente, din diviziuni folositoare sau convenabile și să încercăm să o înțelegem în termeni de flux universal de evenimente și procese, de sisteme de elemente în interacțiune reciprocă. Toate pleacă din Unu, multiplicîndu-se fără să-și piardă esența; toate se întorc către Unu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
zise forțe productive. Forțele productive cuprind condițiile naturale, oamenii înșiși și mai ales tehnologiile și utilajele. În fapt, ele regrupează într-o relație dialectică subiecții sociali și mijloacele materiale de producție elaborate de către aceștia. În același timp, ele antrenează o diviziune tehnică a muncii. Pe de altă parte, în activitatea lor, oamenii intră în raporturi determinate care sunt raporturi sociale. Cum oamenii își întrețin viața muncind, relațiile fundamentale ale întregii societăți umane sunt relații de producție (relații între oameni în procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
viața muncind, relațiile fundamentale ale întregii societăți umane sunt relații de producție (relații între oameni în procesul muncii). Aceste relații de producție indică adesea ce tip de relații de proprietate se desfășoară în sînul societății. Ele presupun forme specifice de diviziune a muncii, forme de proprietate și structurarea societății în clase sociale. Bazîndu-se pe dezvoltarea forțelor productive și pe structura diviziunii muncii și a proprietății, K. Marx a distins un anumit număr de moduri de producție: modul de producție sclavagist; modul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de producție indică adesea ce tip de relații de proprietate se desfășoară în sînul societății. Ele presupun forme specifice de diviziune a muncii, forme de proprietate și structurarea societății în clase sociale. Bazîndu-se pe dezvoltarea forțelor productive și pe structura diviziunii muncii și a proprietății, K. Marx a distins un anumit număr de moduri de producție: modul de producție sclavagist; modul de producție feudal (cu varianta sa asiatică); modul de producție capitalist și modul de producție socialist. Fiecare din aceste moduri
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și consumul erau îmbinate într-o singură funcție dătătoare de viață"5. Alvin Toffler consideră economia naturală drept "civilizația primului val", ce se caracteriza prin: pămîntul constituia principalul factor de producție; baza economiei consta în cules, vînătoare și cultivarea pămîntului; diviziunea simplă a muncii; economie descentralizată, în care fiecare comunitate producea aproape tot ce-i era de trebuință"6. În timp, economia naturală a cunoscut o evidentă tendință de restrîngere relativă. Marfa, ca obiect al economiei de schimb, a apărut cu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
este conceput ca un produs al unei dualități pe care el o produce. Există, deci, întotdeauna două locuri raportate la un text care nu există decât prin și pentru aceste "două" care-l divizează radical. Textul "nu există" în afara acestei diviziuni (nu există text "adevărat", "prim" sau "ultim" fundamental): procesul este gândit în această contradicție care îi întemeiază în același tmp materia, jocul, scena, transformarea dialectică 11 (Antologia "Tel Quel": 1980, 46). Studiind Problemele structurării textului 12, în practica unei analize
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prezentului subcapitol, propunem un tabel centralizator: Tabel 1. Seriile intratextuale din nuvela Sărmanul Dionis Pentru conturarea unui orizont de așteptare noțional care să favorizeze trecerea la următoarele subcapitole ale prezentei lucrări, propunem (Fig. III Categoriile intratextuale) un tablou ce redă diviziunea tetratomică a intratextualității, așa cum ne-am reprezentat-o inspirați de studiul prozei eminesciene. Fig. III Categoriile intratextuale 4.1.2. "Cezara". Intratextualitate și ekphrasis. Insula lui Euthanasius Încă din nuvela Sărmanul Dionis atrage atenția risipa de imagini creionate în orice
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
trecerea dincolo de hotarele genului literar căruia îi aparține (epic). Vom considera intratextualitatea transprozastică și intrage nerică, totodată. Pentru că, atunci când intra textualitatea va presupune localizarea hipertextului și a hipotextului în texte de genuri literare diferite, vom avansa categoria intratextualității trans generice. Diviziunea tetratomică a intratextualității prezintă și o ultimă categorie: intratextualitatea transauctorială, care angajează legătura dintre un text eminescian în proză original și altul tradus de Eminescu. Discursul critic parcurge un drum invers, de la hipertext la hipotext, ca și intertextualitatea dinspre acum
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este corelată cu acțiunea vitaminică. Rolul lor fiziologic este de a frâna reacțiile de oxidare în țesuturile vegetale, de protecție a acizilor grași esențiali, carotenoizilor, prevenind acumularea de peroxizi care au acțiune distructivă. Participă la sinteza acizilor nucleici și la diviziunea celulară. Cantități relativ mari de tocoferoli (27 mg/100 g) se găsesc în fructele nucifere. Murele conțin 10 mg/100 g, castanele 8 mg/100 g, iar între 1,0 și 3,0 mg tocoferoli/100 g au mazărea, prazul
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
HORMONII VEGETALI (FACULTATIV) Fitohormonii sunt implicați în reglarea proceselor de creștere și dezvoltare ale plantelor horticole. Biosinteza și conținutul de fitohormoni sunt la nivel foarte redus, în comparație cu rolul important care-l exercită. Auxinele sunt compuși indolici, care stimulează creșterea și diviziunea celulară, în concentrații de ordinul 10-6 g%, intervenind în procesele metabolice la nivel celular. Se găsesc în cantități mai mari în meristeme, dar au fost identificate în toate celulele vegetale. După Hulme (1970), ele stimulează sinteza acizilor nucleici, măresc stabilitatea
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
influențează fenomenele de transport prin membranele celulare. Sinteza etilenei și modificarea fermității structotexturale sunt corelate și cu activitatea acestor fitohormoni în perioada maturării produselor horticole. Conținutul maxim de auxine al fructelor a fost pus în legătură cu fazele inițiale ale dezvoltării acestora (diviziune celulară, creștere în volum la căpșune și coacăze negre), urmată de diminuarea prin oxidare. Substanțele fenolice (leucoantocianii, quercitina) frânează acest proces. Tratamentele timp de 24 de ore cu 100-500 ppm stimulează germinarea semințelor. Giberelinele sunt derivați ai diterpenoidelor, a căror
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
20 cm3/kgh) păstăile de fasole, boabele de mazăre, mărarul, pătrunjelul de frunze, ceapa verde, usturoiul verde, ciupercile, bamele, conopida. Variația intensității procesului de respirație este caracteristică pentru fiecare specie, pe parcursul creșterii și maturării fructelor și legumelor. În faza de diviziune a celulelor, intensitatea respirației este foarte mare. La sfârșitul acestei faze și începutul fazei de creștere în dimensiuni, are loc o scădere relativă a intensității procesului de respirație. Scăderea continuă, la sfârșitul fazei realizându-se un minim respirator. La unele
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
controlată de șefi, "lideri", un grup dominant, o clasă conducătoare. Un grup conduce, decide, tranșează, orientează societatea. Puterea rezidă în forță brutală, constrîngere economică, carisma liderului, cunoaștere, vorbe profetice, utopie. Pentru acest tip de lume, o lume fără șefi, fără diviziunea conducători/conduși, dar care să rămînă organizată, civilizată, este imposibilă. Pierre Clastres gîndește relațiile dintre societate și șef prin intermediul noțiunii de datorie. În cazul lumii acefale, șeful este dator societății. Lumea cefală inversează datoria: societatea este cea care are datorii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și consumul erau îmbinate într-o singură funcție dătătoare de viață"5. Alvin Toffler consideră economia naturală drept "civilizația primului val", ce se caracteriza prin: * "pămîntul constituia principalul factor de producție; * baza economiei consta în cules, vînătoare și cultivarea pămîntului; * diviziunea simplă a muncii; * economie descentralizată, în care fiecare comunitate producea aproape tot ce-i era de trebuință"6. În timp, economia naturală a cunoscut o evidentă tendință de restrîngere relativă. Marfa, ca obiect al economiei de schimb, a apărut cu
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
comunitate producea aproape tot ce-i era de trebuință"6. În timp, economia naturală a cunoscut o evidentă tendință de restrîngere relativă. Marfa, ca obiect al economiei de schimb, a apărut cu mult înaintea producției de mărfuri. Însă, înainte de apariția diviziunii muncii, schimbul de activități avea loc numai cu totul întîmplător. Ulterior el și-a lărgit treptat sfera de cuprindere și a devenit relativ stabil. Cu toate acestea, pînă la apariția și celei de a doua condiții a existenței economiei de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Problema care se pune este de a menține prezența statului în limite acceptabile, pentru a păstra libertatea întreprinderilor și a menaja suscebilitatea contribuabilului. Concepte de bază: * economia naturală (autarhică); * economia de piață; * economia de comandă; * autoconsum final și autoconsum intermediar; * diviziunea muncii; * autonomia producătorilor; * economia pluripolară și economia unipolară; * concurența; * libera inițiativă; * proprietatea privată; * homo œconomicus; * economii mixte; * autoreglarea; * economie de întreprindere; * economie de calcul în expresie monetară; * dirijism economic; * economia socială de piață; * economia liberală; * economia paternalistă; * proprietatea de stat
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]