58,388 matches
-
care este în măsură să dea o nouă perspectivă chiar și situațiilor fără speranță. Din această încredere putem să ne alimentăm cu noi forțe, iar asta ne face și mai capabili să ne privim viața într-un nou mod, să dobândim o nouă perspectivă, să ne corectăm parcursul, să începem din nou a lucra. Cea de-a doua din aceste experiență-cheie este experiența de a fi susținuți. În prezent aproape totul îmi iese bine: nu doar munca, dar aproape totul merge
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cruciadele acelor crusaders din secolul XXI (în Iraq și Afganistan), care, în aceeași măsură, au considerat că îl au pe Dumnezeu de partea lor în timp ce ucideau mii de oameni. În acest sens, din păcate, conceptul de "urmare a crucii" a dobândit o faimă rea. Multe persoane devotate sunt responsabile de faptul că "a se târî pe cruce" în prezent semnifică a se recunoaște învinși, a nu avea încredere în mijloacele proprii, a ceda, a pleca fruntea. "A purta propria cruce", în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
bătut, dacă în ciuda pedepselor nu-i lipsește bucuria, dacă în ciuda înfrângerilor nu este anihilat. Existența omului rămâne în orice caz un eveniment marcat de cruce: de durere și îngrijorare. În perspectiva crucii lui Isus, existența omului marcată de cruce poate dobândi o semnificație în urmarea crucii, dacă omul i se abandonează. În orice caz, nici o cruce din lume nu poate să contrazică sensul prezent în crucea Aceluia care a înviat din morți: semn că un Dumnezeu solidar îmbrățișează și pericolul extrem
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
persoane de orice cultură și religie. Nu pentru ca astfel să fie necesară anularea sau netezirea contururilor respectivelor culturi și religii, dar deoarece în ele însele se regăsesc elementele pentru susținerea acestor idealuri. Astfel, lupt până când fotbalul și sportul în general dobândesc o nouă credibilitate. Pentru ca acest lucru să se întâmple, toți trebuie să-și ofere contribuția: jucători, atleți, arbitri, funcționari și, desigur, publicul. Sănătate fără obsesia sănătății Cu fiecare ocazie, lucru pe care îl înțeleg, mi se urează "multă sănătate este
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
semnul întrebării trecutul; copilul era protejat împotriva riscului de a fi stigmatizat pentru faptul de a se fi născut dintr-o relație promiscuă sau într-un mediu nefavorabil și totodată avea avantajul de a primi o identitate "dezirabilă"; părinții adoptatori dobândeau copilul dorit și-l puteau crește precum ar fi fost o relație naturală, fără teama că părinții biologici ar fi putut apărea și afecta negativ relația lor de atașament cu copilul adoptat 19. Între anii 1960-1970 apar primele efecte ale
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
nu vor ave nici copii nici descendinți legitimi. Se schimbă acum și drepturile și obligațiile adoptatului și ale adoptatorului unul față de celălalt. Potrivit art. 313, drepturile și îndatoririle părintești față de adoptat trec asupra adoptatorului, iar adoptatul și descendenții săi legitimi dobândesc, față de adoptator, toate drepturile și obligațiile personale și patrimoniale pe care le au copiii legitimi față de părinții lor.. De asemenea, decretul stipulează o serie de prevederi prin modificarea articolului 314, cu privire la desfacerea sau anularea adopției. În Codul Familiei din 1954
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
identificați în asociere cu reușita adopției în cazul copiilor cu nevoi speciale au fost: starea emoțională a mamei în momentul adopției 122, apartenența părinților la categorii etnice/rasiale minoritare 123, experiență în relaționarea cu copiii cu nevoi speciale sau experiența dobândită prin exercitarea rolului de părinte foster 124. Un factor asociat negativ cu reușita adopției în cazul copiilor cu nevoi speciale a fost istoricul de abuz al părinților în propria lor copilărie. 2.3 Particularități ale copiilor adoptați După cum este bine
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
procesul de coping. Aceste două variabile sunt considerate a fi părți integrante ale procesului de adopție. Figura 3.1 Modelul stres și coping în adaptarea copilului adoptat 251 Variabilele personale anterior menționate influențează procesul de evaluare a pierderii atunci când copilul dobândește maturitatea cognitivă necesară înțelegerii semnificației adopției. Abandonul unui nou născut, urmat de plasarea copilului într-o familie adoptivă, nu determină în sine, un sentiment al pierderii. Atunci când copilului este adoptat imediat după naștere, prima relație de atașament a copilului este
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
pe de altă parte, teoria biologică a dezvoltării a fost preluată și utilizată de numeroși specialiști în domeniul adopției copiilor, pentru a explica influența eredității asupra dezvoltării ulterioare a copiilor adoptați și posibilele riscuri ereditare pe care aceștia le pot dobândi. Principala asumpție a acestei teorii este aceea potrivit căreia, dezvoltarea și adaptarea individului sunt, în mod esențial, determinate de moștenirea genetică. Înfățișarea fizică este determinată genetic, la fel cum sunt și "regulile" dezvoltării fizice și psihice. În acest context mediul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
asupra randamentului școlar, al stimei de sine, al intereselor și al atitudinilor 275. Cu toate că rezultatele studiilor susțin influența eredității asupra diferitelor dimensiuni ale dezvoltării, trebuie să acceptăm în egală măsură importanța mediului. Separarea între ceea ce este moștenit, respectiv ceea ce este dobândit nu poate fi făcută decât în mod artificial. Studiile arată că, cei doi factori interacționează și se determină reciproc. De pildă, Rutter 276 scria că, anumite gene operează numai dacă există factori de mediu declanșatori, iar pe de altă parte
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
perioadă de "încercare", de "testare" a posibilității de acomodare și adaptare. 4.8 Adopția copiilor cu nevoi speciale După cum s-a putut constata anterior, adoptatorii care formează grupul "majoritar", mai exact cei care adoptă motivați fiind de dorința de a dobândi un copil, pe care nu-l pot avea din cauza infertilității primare, manifestă interes în special față de copiii mici, care aparțin etniei majoritare și care sunt clinic sănătoși. Și totuși, ne întrebăm cine adoptă copiii cu nevoi speciale? Variabila "copil cu
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Concluzii: Așa cum se întâmplă și la nivel internațional majoritatea adoptatorilor fac parte din categoria celor care nu au copii proprii, prezentând diferite probleme medicale ce conduc la infertilitate primară. Rațiunea pentru care își doresc să adopte este aceea de a dobândi un copil care să suplinească lipsa copilului biologic. În aceste condiții considerăm a fi întru totul firească dorința lor de a adopta copii de vârstă mică, fără probleme deosebite de sănătate. A-i determina să adopte un copil din categoria
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
moment dat, modalitățile de "alcătuire a societății omenești". Din perspectiva cremațiunii, semnificativă este partea din acest ciclu dedicată "binefacerilor focului"72. În cadrul acesteia nu este menționat nimic despre arderea cadavrelor, articolul fiind centrat pe beneficiile pe care omul le-a dobândit utilizând focul, dincolo de cele utilitare: focul, după Șerboianu, a avut un rol direct, în formarea familiei (constituită "în jurul vetrei") și în conturarea familie patriarhale 73. De asemenea, arhimandritul sublinia că din vechime oamenii au alocat atribute sacre focului. În intervențiile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să trăiască". Vezi pe unul urmărind, cu înfrigurare, dobândirea banului pe căile cele mai nepermise; altul se consacră cu trup și suflet senzualității; altul beției; altul își sacrifică prietenii și chiar familia sa pentru interese trecătoare; altul râvnei de a dobândi ranguri, sacrificându-și demnitatea de om și întreaga-i personalitate; altul, urând și invidiind presupusa fericire a altora; altul, iubind cearta și făurind tot felul de // intrigi; altul, fiind împotriva orânduirilor sociale; altul, disprețuind idealismul puținelor inteligențe; altul, opunându-se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cele mai frumoase icoane despre strămoși, cu privire la traiul, morala, obiceiurile și onestitatea lor. Cineva însă, nu-și poate da seama pentru ce părinții, rudele, amicii și cunoscuții săi apar, după moarte, mult mai merituoși decât atunci cânt trăiau. Viteji neamurilor, dobândesc puține cununi în viață, dar după moartea lor când zugrăvirea eroismului se înflorește de către urmași. Eroii sunt imortalizați prin monumente, statui, cununi, creațiuni de imnuri și povestiri mărețe ale faptelor lor. Tot aceasta se întâmplă în înțeles contrar cu criminalii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
poate lucru fapte de merit; el nu poate fi liberat decât numai prin vederea unui zeu în templu sau la o procesiune. Atunci trece în corpul unui om, umblă astfel rătăcitor din corp în corp, până când printr-o deplină purificare dobândește permisiunea de a reintra în sânul Divinității. Sufletele acelora care pier de moarte grabnică, rătăcesc pe pământ tot timpul ce era destinat a trăi. CEREMONII LA MOARTE. Indienii mor arareori în casele lor, pentru că ei îndată ce se simt bolnavi, pun
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
grăbește să ajungă cât mai curând la capăt și să găsească un izvor de apă răcoritoare, iar iarna în bătaia viforului de gheață, grăbește găsirea unui adăpost cald și sigur. Frumusețea vieții nu stă decât în graba noastră de a dobândi ceia ce nu avem. Dar strădania de fiecare zi a omului țintește finalitatea și iată de ce vrând-nevrând fiecare din noi se gândește și la moarte; își face un examen de conștiință; își dă seama de iuțeala vertiginoasă cu care a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
legătură cu știința și nu rezultă nicidecum din aceasta. Viața despre care vorbim nu se confundă așadar cu obiectul unei cunoașteri științifice, obiect a cărui înțelegere ar fi rezervată celor care posedă această cunoaștere și care au trebuit să o dobândească. Ea este mai curând ceea ce toată lumea știe, fiind chiar ceea ce suntem noi. Cum se face însă că "toată lumea", adică fiecare în calitate de ființă vie, poate ști ce este viața, dacă nu în măsura în care viața se știe ea însăși și în care această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
măsură să le desfășoare, aceasta le ține constant la dispoziția sa, ca pe propriile sale posibilități și ca pe ceea ce ea conduce la act de fiecare dată și oricât de des vrea. Căci în cazul unui obiect putem doar să dobândim viziunea acestuia, să urmăm analiza sa, să-l tematizăm sau să ne întoarcem privirea de la el. În ceea ce privește faptul de a concepe, de a idealiza, de a abstractiza, dar și de a contempla, de a analiza, de a tematiza etc., viața
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
altceva decât că studierii vieții umane, adică a subiectivității interpretate în mod mai mult sau mai puțin confuz și întrezărite ca subiectivitate transcendentală și, în ultimă instanță, ca viața absolută a acestei subiectivități, i se substituie proiectul explicit de a dobândi despre om o cunoaștere științifică, adică obiectivă în dublul sens care a fost admis în așa fel încât scopul acestei obiectivități să implice scoaterea din joc a subiectivității care definește esența omului? În cazul științelor naturii, această înlăturare a vieții
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
finalitate unică, cea a unei teme unice, care nu se mai dezvoltă potrivit unei ierarhii dorite de către această temă, ci care sunt autonome, neavând fiecare dintre ele drept fir conducător al demersului său decât rezultatele dobândite și posibilitatea de a dobândi altele prin utilizarea de metode împrumutate și puse pur și simplu, din acel moment, la încercare. Vidului tematic care constituie adevărul acestei dezvoltări proliferante i se adaugă astfel, pe planul metodei, aceeași incertitudine și aceeași anarhie. Pentru același motiv ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
-și ajungă sieși și să se satisfacă din sine, din activitatea sa proprie, viața se aruncă în afara sa pentru a se debarasa de sine și a fugi de sine. Dacă sistemul tehnicist în general manifestă o astfel de finalitate, aceasta dobândește odată cu mijlocele de comunicare forma sa de expresie cea mai extremă: televiziunea este adevărul tehnicii, ea este practica prin excelență a barbariei. Atunci când spunem că televiziunea îneacă spectatorul într-un șuvoi de imagini, spunem de fapt că ea este fugă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
un surplus de putere. În aceste condiții, un eveniment unic, căruia nu i s-a acordat încă suficientă atenție și prin care instituția care avea drept îndatorire să transmită și să dezvolte cultura este luată cu asalt la rândul său, dobândește o importanță dramatică: distrugerea Universității. CAPITOLUL VII DISTRUGEREA UNIVERSITĂȚII Când un lucru se apropie de sfârșitul său, cauza morții sale apropiate rezidă în el sau în afara lui. În cazul Universității Universitatea franceză va fi luată aici în considerare ca un
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
actul prin care fiecare evidență constitutivă a acestei cunoașteri, a principiilor sale, a axiomelor sale, a inferențelor și consecințelor sale este repetată, actualizată de cel care, făcând din ea propria sa evidență, înțelege această cunoaștere și în acest fel o dobândește. O asemenea repetare este dublă, teoretică și practică. Este, pe de-o parte, repetarea evidenței de care tocmai a fost vorba, a actului care o produce; este, pe de altă parte, și în mod necesar, cea a patosului în care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fiecare dintre acestea drept în inimă, retrăgându-i obiectul său propriu și până și dreptul la cuvânt. Istoria sociologizantă nu mai este cea a indivizilor vii, ci a structurilor transcendente sub greutatea cărora aceștia sucombă. Posibilitatea ca un istoric să dobândească o perspectivă mai profundă și mai clară asupra humanitas-ului omului, și aceasta prin repetare, concepând replica existențelor-care-au-fost și a experiențelor lor celor mai nobile, această posibilitate, care făcea din istorie o formă de cultură, nu mai există. Cercetarea exterioară a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]