3,853 matches
-
zburătăcea fără griji. Am dat curând de drumul mare, pe care se vedeau multe urme amestecate. — E vineri, a catadicsit să-mi spună, parcă îmbunat. Sculat când încă nu se luminase de ziuă, după o noapte cu somn prost și doborât de emoții, cred c-am adormit. — Mai e un strob și-am ajuns! Am deschis ochii și privirile mi-au fost furate de cea mai uluitoare scenă pe care o văzusem vreodată. Soarele era sus. Lumina invada o stradă plină
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
au lipit una de alta, Filipescu a fentat, apoi, cu o iuțeală și-o vigoare surprinzătoare, și-a înfipt spada în burta lui Lahovary. Dar cu atâta putere că vârful a atins o coastă și s-a îndoit! L-a doborât pe loc. Regula era să lupte până când unul ajunge în imposibilitate vădită de a mai continua. Duelul s-a întrerupt, iar ceea ce a stârnit și mai mult pasiuni și compasiuni sunt ultimele cuvinte ale lui Lahovary: „Mor! Mor! M-au
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Mai ales dacă o aduci acasă. - Dacă o aduc acasă, pe cine? Cine s-o aducă acasă? se enervă și mai tare Fara. Ascultă Castler, tu... Dar se opri. Simțea o greutate cumplită în stomac. Parcă întreg corpul îi era doborât de ea. - Adică vrei să spui... - Vreau să spun, replică rânjind grețos de triumfător Castler, că băieții nu lasă o țipă de excepție ca ea să rămână singurică, singurică. Și, bineînțeles, băiatul ăla al tău a fost primul care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de moarte bună, pe când el se vedea la carceră, putrezind între ziduri fără ferestre. Coșmarul acela cu ochii deschiși îl făcu să tremure din tot corpul, ca un animal prins. Se opri o secundă, ca să răsufle. Nu știa ce îl doborâse într-atât, emoția revenirii sau frica. Era o noapte tihnită și înmiresmată de arborii de konar, care se-nălțau peste garduri, de glicinele uleioase și de tămâia zilei de rugăciune care se încheiase. Se trezea în el, sfâșiată, vocea locului
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca o vietate speriată, ca o inimă nouă, care îi bătea în stomac sau în partea dreaptă, sub umăr. „Poartă-te ca un om cu cap“, își spunea stând încovoiat peste propria durere de vintre, iar strânsura din mațe îl dobora. Cel mai des i se întâmpla la sfârșitul zilei de lucru, când tot ce i se părea prietenos amuțea și o tulburare necunoscută începea să frământe câmpul, liniștea din preajmă, obiectele. Prin benzinărie trecea doar câte un șofer de camionetă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
șase boi: Doi să i-i mânce Domnii, Doi să i-i mânce lupii, Cu doi să-și care morții - Și-i dă, Doamne, cinci feciori Frumușei și bălăiori, Când vor vre să se însoare Ciuma pe toți să-i doboare, Bate-l bate soartea rea Doară rău nu i-a păre. 160 Bate, Doamne, cei doi plopi Din țarina de la popi Și bate și pe cei doi Din țarină de la noi. 161 Când va fi pe la ogină Să te - aprinzi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Luna și cu soarele. {EminescuOpVI 242} Cu vânt și fără de vânt, Cu crengele la pămînt? - Cum să nu ne clătinăm Și să nu ne legănăm, Când vin meșteri de la țară Cu securi și cu topoară, Ca pe noi să ne doboară, Să ne-ncarce pe trei cară, Să ne ducă-n gios la țară, Să ne facă temnicioară, Temnicioară robilor, Lacrimă drăguțelor Și blăstăm măicuțelor! 234 Ce te legeni, plopule, Fără ploae, fără vânt, Cu crengile la pămînt? Dar eu cum
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
puțin, Iar când nu-i de față Nu pricep dulceață Nici altei mă-nchin. No. 49 Inima-n mine de dor s-aprinde, ah! Arde, arde și nu se stinge, Flacără mare rămân spre sară, ah! Focul durerii rău mă doboară, ah! Fie-ți milă, soro, de mine. Ah! totdeuna și-n tot minutul Mă aflu-n chinuri, eu amărâtul, ah! Fie-ți în știre de-a mea peire Pentru tine ah! înfrățire ah! Fie-ți milă, soro, de mine. Nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
adânciși rana chiar cu mâna ta Și acuma, crudo, cu nesocotință Vrei să mă faci poate a te mai uita. Dar inima-ți crede, nu e schimbătoare Ca acele multe chiar ca și a ta, Patima - anevoie poate s-o doboare, Iubindu-l odată nu poate uita, Du-te de primește jertfe mai frumoase De la ceia cari știu a ți le da, Sunt rele - ale mele fiind prea geloase, Nu știu a iubi astăzi și mâini a le uita. Crez că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mei albaștri... Sânt mulți, minunați... N-au aer... Trebuie..." Apucă brusc masca și trase de ea încercînd să-și elibereze bărbia... Ionescu îi prinse brațul. " Ce vrea să facă?! E nebun!" Celălalt se zbătea, lovea cu furie încercînd să-l doboare. Degetele inginerului îi căutau gâtul. Cârnul îl izbi în piept. "Fluturii mei n-au aer. Masca îi ucide." Ionescu își mușcă buzele. Aveau un gust sărat. Spatele și genunchii răniți îi sângerau. " O să murim aici și nici dracu' n-o să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
seara ieșea cu nevastă-sa, amândoi ciudat de eleganți față de existența precară pe care o duceau acasă. Mâncau pe apucate, prin expresuri sau din pachețele mici de băcănie. Plângea de frică, din cauza emoțiilor și a nervilor măcinați în insomnii ucigătoare, doborâtă de tensiunea ultimelor evenimente. Sculptorul se așeză călare pe un scaun. Aruncă spre ceilalți o privire înveninată: ― Care din voi e șmecherul? În ochi i se aprinse un licăr sarcastic. Se adresă lui Popa: Cred că n-ar strica să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scape, tunurile ultraputernice ale navelor ei de război o puteau elimina de pe firmament înainte de a apuca să prindă viteză. Tocmai această posibilitate reprezenta o primejdie pentru el dacă ar fi riscat să scape cu o "barcă de salvare". Dacă era doborît s-ar fi pus capăt oricărei speranțe a oamenilor de a ajunge la stele. Deci planul lui trebuia să țină în șah forțele Împărătesei pină cînd se creeau mai multe posibilități de izbîndă. Iar apoi, dar nu mai devreme, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
rău, aceasta reprezenta nădejdea lui personală de scăpare. Și întrucît includea printre instalațiile ei și propulsia interstelară, era la fel de valabilă în sine ca și cosmonava. Dacă pornea cu ea, omul avea șanse să ajungă la stele. Dacă nu, dacă era doborîtă, atunci... Dar n-avea nici un rost să ia în considerație posibilitatea eșecului. Ori avea să fie ucis pe loc, ori îl capturau. Dar cum putea urca în "barca de salvare" atîta vreme cît era deschis teleecranul? Fixînd conexiunea în sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nu vin, am să cer să mi se aducă aici prînzul. Aștept un mesaj în privința... în privința unui lucru. O privi cu multă atenție: ― Hei, Innelda, dar văd că ți-au apărut niște riduri pe obraz. Sper că nu te lași doborîtă de ultimele evenimente. ― Niciodată nu mi-am jucat rolul cu mai multă prudență, răspunse ea. După ce întrerupse legătura, se reașeză și, lăsîndu-se pe speteaza scaunului, se gîndi încordată: "De ce să nu-l aleg pe el? Nimic n-ar putea rezolva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
într-o parte mîneca și rosti limpede în emițătorul minuscul instalat acolo: ― Căpitanul Hedrock se află în apartamentul personal al Împărătesei.... Erau iuți, cei trei bărbați. Năpustindu-se toți deodată asupra lui, îl răsturnară cu scaun cu tot și-l doborîră sub greutatea lor. Gonish nu opuse nici o rezistență, ci se supuse calm arestării. După o clipă simți cu ușurare că el, pe care datoria inexorabilă îl silise să-și trădeze prietenul, avea să moară la rîndul lui. cincisprezece O spărtură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
s-ar părea că ai noștri au făcut toate pagubele, cu excepția breșei inițiale din peretele principal. Unul dintre ofițeri încuviință sumbru din cap: ― Îl căutau doar pe căpitanul Hedrock. Au folosit o rază paralizantă de tip special care i-a doborît pur și simplu pe soldații noștri de parcă ar fi fost popice. Acum sînt pe cale de a-și reveni, fără efecte nocive vizibile, cam ca și generalul Grall după ce i-a provocat căpitanului Hedrock un infarct acum două luni. ― Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
un artist ce forțează limitele limbajului. Atitudinile lui Haddock sunt, întotdeauna, excesive, iar umorile sale, atunci când sunt accentuate de vecinătatea funestă a băuturii, sunt asociate cu pierderea uzului rațiunii. De aici, necesitatea prieteniei cu un Tintin care vede în căpitanul doborât de beție pe urmașul vânătorilor de corsari și al curajosului navigator. Metamorfoza lui Haddock este realizată în registru ludic, dar în ea se poate ghici amprenta salvatoare a unui Tintin ce păstrează, intactă, energia acelui bine necorupt ce contaminează și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aparatului depinde doar de ei, după cum de ei depinde și împlinirea visului tatălui lor. Miracolul lui Hergé prinde contur, încă o dată. Nimic nu poate sta în calea împlinirii profeției din testament. Atunci când tatăl lor, creator și pilot al navei, este doborât de un somnifer, Jo, Zette și Jocko iau asupra lor misiunea imposibilă. Atlan ticul este domesticit de nava la manșa căreia se află curajosul Jo. Entuziastă, America le pregătește celor trei o primire triumfală. Binele învinge, iar nepoții conspiratori își
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
trofee, dar și cu eleganța ofițerului-aristocrat ce și omagiază adversarii căzuți cu un buchet de trandafiri. Ca și în povestea lui Koinski, Pratt reconstituie, nuanțat și melancolic, fraternitatea stranie a războinicilor ce trece dincolo de granițe. Temutul „Baron Roșu” moare absurd, doborât de salvele australiene, iar trupul obișnuit al aviatorului este așezat pe pământul cu care s-a unit, în cele din urmă, pentru totdeauna. Corto contemplă, visător și trist, carnagiul la capătul căruia se va afla o pace inutilă și efemeră
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pilotează sfidează pericolele și trece pe deasupra navei fantomă de care atârnă viitorul imperial al Germaniei pe mările africane. Însă secretul lui Königsberg este apărat de destin. Întoarcerea către baza engleză a lui Fermanagh este zădărnicită de destin. Avionul va fi doborât nu de artileria de pe vas, ci de un cârd de păsări ce înconjoară gingașa carcasă aeriană. Inginerul american ajunge la bordul navei germane, ca „oaspete” al ofițerilor de aici. Ca și la Pratt, există la Micheluzzi o fascinație pentru cavalerismul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Asta mă ajuta să suport o existență ticăloasă, meschină, cioplind cruci pentru alții ca, apoi, închizînd ochii sau noaptea în somn, să mă duc într-o altă lume, unde nu-mi lipsea nimic. Cu mâinile sub cap, întins lângă Emilia, doborâtă de băutură, mă imaginam un geniu care uimea pe toată lumea prin creațiile sale. Era singura răzbunare de care eram în stare împotriva unui destin ironic care, după ce nu-mi dăduse nimic, mă silise să fiu conștient de asta! Insul mediocru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zicîndu-i "dragul nostru idiot". Dar Dominic nu se supăra. Se apleca, le săruta mâna ceremonios, ca un general la un bal de la curte. Era mândru de uniforma lui și avea ținută. Beneficia în plus de un pumn greu cu care doborâse, se zicea, mulți scandalagii recalcitranți, aruncați în stradă ca niște cârpe. Odată a fost chiar pe punctul s-o pățească. Fusese prea convingător cu un bețiv gălăgios și îi spărsese timpanul. Noroc că a doua zi individul nu și-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările au lins carlinga și s-au îndepărtat. Atletul s-a repezit atunci la bagaje, și-a luat arcul, încercînd să doboare păsările care zburau deasupra noastră. Era într-o stare de mare agitație. Fiindcă n-a nimerit nici una, s-a trântit la pământ și a început să plângă în hohote. Naturalista îl privea înțelegătoare, însă pilotul l-a înjurat. A doua
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă țin de cuvânt. 28 (Din caietul de vise) Jucam cărți cu Bătrânul. Nu era învățat să piardă și nu vroia să piardă. Ca să fie mai sigur, trișa. Eu mă prefăceam că nu observ. Uneori picotea cu cărțile în mână, doborât de oboseală și de vârstă. Atunci îl așteptam să-și revină. Ca să nu ațipesc și eu, mă ciupeam. Din greșeală, la un moment dat, m-am ciupit prea tare și am scos un strigăt de durere. ― Ce s-a întîmplat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
părerile mele despre ei. Nu bănuisem niciodată că dincolo de bătrâna cu gâtul lung și fragil, încremenită într-un fotoliu de infirm, se putea ascunde și altceva decât o suferință penibilă, o boală care reușise în cele din urmă s-o doboare. Nu-mi trecuse prin minte că o asemenea femeie își putea îngădui să dea cu tifla soartei. Îi auzeam vorbele și nu-mi venea să cred că ele erau rostite de bătrâna cu fața plină de riduri dinaintea mea: Am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]