2,116 matches
-
coaliție care, datorită legăturii existente între toate partidele ce o susțineau (PDSR, PSM, PUNR și PRM) și fostul PCR, a fost poreclită "Patrulaterul Roșu". Nemulțumiți de „moderația” PSM-ului, o parte a membrilor au format un partid mult mai apropiat doctrinar de PCR (Partidul Muncitoresc Român) în vreme ce alții, și mai moderați decât conducerea centrală, au format un nou partid socialist (Partidul Socialist al lui Tudor Mohora) care ulterior a și fuzionat cu PDSR-ul. Astfel, confruntat cu aceste sciziuni dar și
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
este pseudonimul de artă a lui Marcel Avramescu (n. 17 ianuarie 1909, București - d. 30 august 1984), scriitor avangardist român. A mai folosit și alte pseudonime: "Mark Abrams", "Ierusalim X Unicornus" etc. A fost influențat de scrierile doctrinare ale lui René Guénon, practicând un soi de ezoterism irațional. A studiat teologia, devenind preot ortodox, începând din 1962 la Jimbolia (în Banat). Se pensionează în 1976. Lipsește din mai toate antologiile literaturii de avangardă, deoarece nu a publicat niciodată
Ionathan X. Uranus () [Corola-website/Science/302307_a_303636]
-
creștini și, nu pentru puțini, prevestitoare de catastrofe universale iminente; un apropiat "sfârșit al lumii". Tocmai în acești ani este chemat Papa Lin la slujire cu sarcina de a-i reînsufleți pe credincioși și de a-i călăuzi în confuzia doctrinară provocată de apariția sectei de (milenariștii). Papa Lin a menținut uniunea ecleziastică într-o perioadă caracterizată prin mari pericole și o profundă instabilitate politică. În decursul acestei crize politice s-au conturat idea și forma a ceea ce va deveni ulterior
Papa Linus () [Corola-website/Science/302569_a_303898]
-
Biserica Răsăriteană, au schițat reforma organismului Bisericii. După ce la-nceputul anilor 1500 un nou Conciliu (Lateran V) a reluat fără succes însă aceste ultime încercări, Conciliul tridentin (din Trento), pe lângă sancționarea rupturii provocate de Reforma protestantă, a construit un pachet doctrinar și disciplinar de mare precizie și cu o reală forță incisivă. Acestea au influențat durabil spiritualitatea și cultura europeană. În 1800 și-n 1900 Conciliile Ecumenice, ținute la Vatican, au înfruntat problemele din unghiuri și cu stiluri diferite au reflectat
Sinod () [Corola-website/Science/302566_a_303895]
-
la Praga revista, publicată lunar, „Problemele păcii și socialismului” (cunoscută și sub numele de „World Marxist Revue”), primul redactor-șef al acesteia fiind ideologul sovietic Alexei Rumianțev, membru al C.C. al P.C.U.S. Reprezentantul francez era Jean Kanapa, inițial un fanatic doctrinar stalinist, ulterior una dintre principalele voci ale eurocomunismului. "În prima fază, reprezentantul comuniștilor români a fost tatăl meu, Leonte Tismăneanu, la vremea aceea șef al Catedrei de socialism științific de la Universitatea din București și director adjunct al Editurii Politice (directorul
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
hibrid numit de comuniști „informație oficială”. Ziariștii erau obligați să publice astfel de materiale ce prezentau, de fapt, o imagine falsă a realității reușitelor și progresului. Realitatea era filtrată cu grijă, evenimente dispar și sunt înlocuite cu expresii și cuvinte doctrinare plate cu limbă de lemn. Tot ceea ce e negativ este pus doar în cârca occidentului, atitudine care este prezentă în materialele din campania anticapitalistă, pentru ca textele despre România să prevadă și să prezinte doar imaginea unei societăți perfecte. În România
Scînteia () [Corola-website/Science/302829_a_304158]
-
a strălucit asemenea soarelui iar hainele-I au devenit de un alb orbitor, asemănător luminii. Lumina necreată, din momentul Schimbării la Față, a fost mai târziu experimentată de Isihasm. Acesta este un curent mistic al călugărilor isihaști de pe muntele Athos (doctrinarul cel mai important fiind Grigore Palama) care s-au dedicat unei rugăciuni neîncetate pentru a ajunge la uniunea cu Dumnezeu. Isihasmul este o experiență mistică specifică lumii ortodoxe. După părerea mea, arta lui Silviu Oravitzan încearcă să surprindă și să
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
atinge un astfel de echilibru, cu epoca noastră, în multe moduri, foarte diferită. Sfântul Grigorie este un bun exemplu al modului în care un creștin dotat, care este și un reprezentant al epocii sale, a răspuns la provocări atât particulare, doctrinare și de altă natură. Trebuie considerat marele Capadocian un orator, sau un gânditor și filosof, și sunt oare aceste roluri mutual exclusive? Interesul extensiv manifestat pentru el de oamenii de știință de toate facturile religioase indică faptul că este, într-
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
pentru a aștepta întâlnirea iminentă. Întâlnirea ca atare este însă o chestiune de Har: Dumnezeu se arată atunci când dorește, nu când îl chemăm noi. Întâlnirea cu Dumnezeu este înțeleasă de Isihast ca o experiență personală, directă, empirică. Veritabilul teoretician și doctrinar al isihasmului a fost arhiepiscopul de Salonic, Grigore Palamas, născut în 1296 la Constantinopol, călugăr athonit. El s-a implicat într-o polemică cu călugărul filosof Varlaam din Calabria. Varlaam era interesat de fenomenul isihast și se documenta în legătură cu metoda
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
Sub Constantineini sunt indicate cu strictețe tipurile de sacrificii și procedurile permise. Sacrificiile sunt interzise treptat, iar în 331 sunt inventariate bunurile templelor, fiind închise sanctuarele în care se desfășurau riturile imorale. Prin conciliul de la Niceea din 325 este precizat doctrinar creștinismul-Credo-ul, conturându-se discuții religioase asupra naturii lui Isus, fiind susținut dublă natură a lui Isus, cea umană și divină. Arianismul recunoștea doar natură umană. Un document falsificat în 850 susține că ar fi făcut o donație episcopului Romei ce
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
în Elveția apoi în Franța, din cauza statutului politic de activist comunist al scriitorului Friedrich Wolf. Friedrich Wolf a renunțat încă din 1913 la apartenența sa la cultul iudaic, iar soția sa, Else Dreiholz, (mama lui ) era germană creștină. Conform normele doctrinare ale iudaismului rabinic ortodox, Markus Wolf și fratele său nu au fost niciodată evrei. Dar, conform normelor legislative rasiale din Germania nazistă (vezi Legile de la Nürnberg promulgate în anii '30), prin care cetățenilor li s-a impus documentul "Ahnenpass", „legitimația
Markus Wolf () [Corola-website/Science/304565_a_305894]
-
fondatorii Bisericii Evanghelice Române. Notorietatea acestei versiuni, foarte apreciată, se explică prin numărul mare de reeditări (în 1931, 1942, 1946 etc., cu o nouă revizuire în 1989, cu noi tiraje în 1990, 1996, 2000, 2002, 2005). În urma unor puternice divergențe doctrinare cu cercurile teologice ale vremii, Cornilescu este sfătuit de însuși Patriarhul Miron Cristea să plece pentru o vreme din România, motiv pentru care s-a mutat în Elveția, unde a și decedat în anul 1975. a fost admis la Seminarul
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
deplin, nu numai în îndeplinirea muncii sale, ci și în pacificarea Bisericii Geneveze. Magistrații își însușiseră ideile lui Calvin, iar guvernământul în chestiunile spirituale, ale cărui organe erau "predicatorii Cuvântului" și consistoriul, fusese întemeiat pe o bază solidă. Nici o controversată doctrinară nu s-a iscat după 1564. Discuțiile se ocupau de chestiuni de natură practică, socială sau ecleziastică, cum ar fi supremația magistraților asupra pastorilor, libertatea în predicare și obligația pastorilor de a se supune majorității societății pastorilor ("la compagnie des
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
și-a trădat misiunea și slujirea de învățător al adevărului creștin. O confirmare solidă o constituie că, după eliberarea sa și mai ales după moartea lui Constanțiu (361), eliberat de ingerințele curții, nu numai că a îmbrățișat cu entuziasm normele doctrinare și disciplinare ale Sinodului din Alexandria (362), dar - condamnând deciziile sinodului eretic din Rimini (359) - și-a dat toată străduința (și a făcut-o eficient) pentru restaurarea și întărirea dreptei credințe în întreaga biserică (este vorba de doctrina pronunțată deja
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
Roma, Greco-Catolică, proclamând unirea ei cu Biserica Ortodoxă Română. În rândul conducerii de partid din acea perioadă își manifestau existența trei facțiuni importante, toate de factură stalinistă, diferanțiate mai mult prin istoriile personale și prin prietenii personale decât prin diferențe doctrinare: Până în cele din urmă, cu sprijinul direct al lui Iosif Vissarionovici Stalin, și se pare că în contextul general antisemit de la Kremlin (Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu erau evrei), Gheorghiu-Dej a câștigat lupta pentru putere în interiorul partidului. Pauker
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
face referință nu atât la locul natal sau de cardinalat al personajului, nici la faptul că a călătorit mult; ci la însemnătatea Conciliului Vatican al II-lea, în a cărei deschidere papa afirma că nu este un conciliu dogmatic și doctrinar, ci un conciliu pastoral. Acest conciliul împingea „barca lui Petru” (nauta) spre noi orizonturi. Și în privința lui Giovanni Battista Montini sunt câteva divergențe de interpretare. Interpreții care vor să lichideze repede și ușor susțin simplu că în stema acestui papă
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
aceste date pot fi amintite câteva documente: Declarația „Dominus Iesus”, Regulamentul pentru examinarea (cercetarea) doctrinei, Norme asupra celor mai grave delicte rezervate Congregației pentru Doctrina Credinței, Primatul succesorului lui Petru în misterul Bisericii, Teste ale Magisteriului asupra profesiunii credinței, Notă doctrinară cu privire la unele probleme ce privesc angajarea și comportamentul catolicilor în viața politică ș.a.). La însoțit pe cardinalul Ratzinger în întâlnirile cu episcopii latinoamericani (Guadalajara 1996) și pe cei din America de Nord și din Oceania (San Francisco 1999). Din mandatul Sfântului Scaun
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
după aproape 20 de ani, s-au ridicat câteva voci care au susținut necesitatea practicarii poligamiei că o parte esențială a doctrinei Mormone. Aceștia au format câteva congregații și comunități mici care militau pentru continuarea practicarii poligamiei și alte diferențe doctrinare față de Biserică SZU. În timp ce aceste grupări numără câteva sute, maxim câteva mii de membri, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă are în rândurile sale aproximativ 13 milioane de membri. Din cauza atenției sporite din partea mass-mediei de care beneficiază
Mormon () [Corola-website/Science/304366_a_305695]
-
mare parte scrisă în versuri. Nefiind nici pe departe o simplă recapitulare a ideilor Cercului, opera lui Woolf poate fi înțeleasă ca purtînd un dialog cu Bloomsbury, în special tendința ei (informată de G.E. Moore, printre altele) către un raționalism doctrinar. Operele ei au fost traduse în mai mult de 50 de limbi, de scriitori de talia lui Jorge Luis Borges și Marguerite Yourcenar. În ultimul timp, studiile referitoare la Virginia Woolf s-au concentrat asupra temelor feministe și lesbiene în
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
în Anglia, scriitoarea Mary Wollstonecraft publică o "Vindication of the Rights of Woman" (1792). Mai tarziu, saint-simonieni, fourieriști, socialiști sau mișcări cooperatiste aveau să reia aceste principii, structurându-le doar într-un soi de codicile de gen la textele lor doctrinare (Floră Tristan, Pauline Roland etc.). Teoretic, ideile sunt precizate, insă evoluția militantistă a mișcării este una anevoioasa și complicată. Organizarea concretă și afirmarea socială încep cu adevarat odată cu mișcarea numită "a sufragetelor", structura militanta activă în Statele Unite și în Anglia
Feminism () [Corola-website/Science/311008_a_312337]
-
a gândirii filosofice românești este criticismul, și, în mică măsură, evaluarea diversității de proiecte de modernizare, a pluralității doctrinelor și a modelelor de modernitate, din care societatea să selecteze ceea ce este oportun pentru dezvoltarea sa. Modernitatea românească nu se regăsește, doctrinar, în gândirea actorilor și agenților de modernizare.Practic, nu au existat proiecte de modernizare ci numai interpretări ale modernității, prin concepte și viziuni preluate din gândirea occidentală. Dimpotrivă, schimbările moderne s-au produs fără a porni de la un proiect teoretic
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
de un recunoscut prestigiu, cu multiple preocupări spirituale și un larg orizont de cunoaștere. Aici a păstorit pe la sfârșitul secolului XV-lea episcopul Vasile, ce s-a manifestat ca un teolog de înaltă erudiție, așa după cum rezultă dintr-o scrisoare doctrinară pe care acesta a trimis-o mitropolitului Gherontie al Moscovei. Între 1500-1508 în fruntea episcopiei s-a aflat Teoctist "...bărbat învățat ca nimeni altul", care s-a format în vatra de cultură a Mănăstirii Neamț și a creat în jurul său
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
Învierea lui Iisus Hristos () este un fundament doctrinar și ritual pentru credința creștină - ortodoxă, catolică și reformată. Este practic temelia bisericii pe care o cunoaștem astăzi. Acest eveniment este relatat de scrierile vremii și de apostolii lui Hristos. La început, învierea ca doctrină nu a fost acceptată în
Învierea Domnului () [Corola-website/Science/312329_a_313658]
-
loc). Toate aceste lucruri au constituit, pentru câteva secole, temeiul de necontestat al datării lor autentice în timpurile apostolice. Autoritatea lor era una apropiată de cea a scripturilor însele. Pe de altă parte, există argumente, tot textuale, dar mai ales doctrinare, pentru plasarea mult mai târziu a textelor, undeva în secolul V d. Hr. Prima referință directă la textele areopagitice datează din anul 533, când episcopul eretic (monofizit) Sever al Antiohiei încearcă să argumenteze unele opțiuni doctrinare pe baza lor. Nu
Pseudo-Dionisie Areopagitul () [Corola-website/Science/310529_a_311858]
-
textuale, dar mai ales doctrinare, pentru plasarea mult mai târziu a textelor, undeva în secolul V d. Hr. Prima referință directă la textele areopagitice datează din anul 533, când episcopul eretic (monofizit) Sever al Antiohiei încearcă să argumenteze unele opțiuni doctrinare pe baza lor. Nu este lipsit de importanță nici faptul că doctrina pseudo-areopagitică a ridicat unele probleme dogmatice. S-a spus, uneori, chiar că ea ar conține influențe neoplatonice dinspre Proclus (412-485), ultimul conducător al Școlii neoplatonice ateniene, înainte ca
Pseudo-Dionisie Areopagitul () [Corola-website/Science/310529_a_311858]