2,528 matches
-
strămoșilor nobili ai împăratului. Această parte a ritualului, devenit ceremonial (așadar, având rol politic), atestă relația biunivocă dintre spațiul privat și cel public, cu atât mai mult cu cât se putea vorbi de o gestiune în comun a timpului dedicat doliului (șapte sau opt zile), iustitium, ca stare de excepție. Perioada era decisă sub incidență juridică, dat fiind că implica un comportament comunitar deosebit, dedicat ei (calendarul activităților zilnice se modifica în mod obligatoriu) și o manifestare amplă de forțe civice
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fig. 5) și ca civilizator al lumii (v. fig. 6), și figuri-reper ale cetății și ale oïkouménè guvernate, (re)cunoscute astfel, incontestabile valori istorice și morale (sau materiale, în cazul provinciilor). Plecând de la acest caz major, se poate spune că doliul colectiv devine un prilej, dar și un exercițiu de rememorare a unui destin măreț, parte din portretul romanității. Reîntâlnirea cu trecutul în cadrul solemn al ritualului este în acest caz o lecție de corectare a uitării, dar și de corelare a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și instituția basileică. În economia generală a ceremonialului roman, un argument material și un sprijin pentru memoria colectivă îl constituia mausoleul familiei. Romanii nu priveau la fel locul în care se păstrau rămășițele funerare și templul comun. Mai mult chiar, doliul și ceremonialul privat erau separate de lanțul procedural constituit de iustitium, starea de excepție a doliului public (senatul fixa calendarul pentru funera printr-un decret oficial cu caracter juridic și stabilea consecratio, în urma unor discursuri aprobate unanim; urmau ceremonialurile, apoi
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
memoria colectivă îl constituia mausoleul familiei. Romanii nu priveau la fel locul în care se păstrau rămășițele funerare și templul comun. Mai mult chiar, doliul și ceremonialul privat erau separate de lanțul procedural constituit de iustitium, starea de excepție a doliului public (senatul fixa calendarul pentru funera printr-un decret oficial cu caracter juridic și stabilea consecratio, în urma unor discursuri aprobate unanim; urmau ceremonialurile, apoi intervenea din nou legislatorul, tot discursiv, pentru a închide perioada și pentru a decreta divinizarea împăratului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cazurile reprezentative pentru secolele I-III ale împăraților Augustus, Pertinax sau Septimius Sever), corpul era expus în palat sau într-o construcție în formă de domus, ridicată în forumul public special pentru secvența de divinizare, în urma decretării de către senat a doliului. Într-o a doua etapă, după procesiunea din forum și rostirea orațiilor, corpul era mutat în Campus Martius, acolo unde se săvârșea arderea pe rug. Construcția rugului era ea însăși impresionantă, cu cele câteva etaje, ornată cu statui și picturi
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
trecut eroic, dar și, în practica ritualică, un viitor împărat. Privirea basileică (și, cu ea, cea a întregii lumi creștine) este îndreptată în schimb într-o singură direcție, înspre un viitor indefinit: Judecata de Apoi. Trecutul (vetero și neo-testamentar) impune doliu, pe care doar obținerea iertării dumnezeiești îl poate împlini, și penitență (în existența terestră), care, dacă e respectată până la capăt, conduce către mântuire. Credința ortodoxă va păstra neschimbată această interpretare a eternității, chiar în spiritul ei originar (respectând textele sfinte
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ar fi putut orice altă comunitate din imperiu să aibă și pentru că noul oraș-matcă al imperiului și tânărul său populus nu aveau un trecut comun de glorificat, creștinismul a fost integrat cu ușurință de lumea constantinopolitană și de instituțiile sale. Doliul greco-roman a luat chiar din secolul IV forma penitenței creștine. Credinciosul deplângea acum un singur destin, pe al lui, și spera în salvarea acordată prin sacrificiul christic. Noul imperiu pierduse caracterul etnic roman, dar salvase ideea universalității, prin creștinism. Acest
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
să așez reprezentarea de către Giotto în Judecata de Apoi de la Padova a unui donator umil, Scrovegni, care caută să răscumpere, prin finanțarea unei construcții religioase, memoria tatălui său, un fost... cămătar. În plină renaștere "romană", deși în cel mai profund doliu creștin, Michelangelo, un artist, dislocă "puterea" și afirmă adevăratul prim discurs vizual al modernității, care deja se anunță insurgentă. Bibliografie generală Surse Aristotel. Opere 4. Trad. Antonio Russo e Renato Laurenti. Roma: Laterza, 2001. Poetica. Studiu introd., trad. și comentarii
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
am și presentimentul coborârii viitoare a uneia dintre ființele dragi mie spre așezarea în mormânt. Știu că voi fi martorul neputincios al unei astfel de situații viitoare indiferent cine va fi propriu-zis persoana respectivă. Pentru o sinistră clipă de copleșitor doliu, eu văd cum acestă ființă își pierde verticalitatea prezenței în lume și se așterne paralel orizontului, se re-poziționează întinzându-și trupul plan în somnul fără foșnet și murmur de mișcări al morții. Mă apropii pimejdios de viziunea stingerii viitoare a
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
conștiință, dorind scoaterea sa din tenebra ne-orientării afective. Preiau rolul unei călăuze a cărei busole indică drumul spre ieșirea din peștera disperării. În mod ideatic, prețuindu-mi prietenul mai mult ca oricând, înaintez afectiv spre mijlocul delirului său întru doliu cu speranța că e posibilă prinderea și oprirea sa din căderea în golul descurajării fără orizont. Simțind compasiune deplină pentru el, eu operez saltul spre inima sa pusă pe rugul captivității sentimentului de înfrângere și îmi doresc smulgerea ei din
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
operează, se manifestă aici tot printr-o revărsare afectivă, printr-o maree ce învăluie și scufundă izbăvitor. Și în acest caz, asemănător celui al întâlnirii orbului, eu vreau întru compasiune dez-pătimirea și vindecarea grabnică a prietenului de boala propriul său doliu și ieșirea din spectrul gândului ce-i șoptește demonic că totul s-a terminat, că odată cu moartea celui drag și viața sa își cunoaște finalul, că nu se poate păși mai departe, iar existența lui s-a oprit irevocabil. Simțământul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
nu puteam. Am deschis fereastra. Ceriul era turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el..." Umoarea sumbră a eroului e comentată de tunete. Salonul are un aspect funerar grandios: "Părea că mă aflam într-un salon îmbrăcat în doliu unde ardeau două mari policandre cu luminări de ceară galbenă. Olga dormea culcată pe o canapea." Negruzzi profesează umorul romantic. În Scrisori și în scrierile mărunte, witz-ul e învederat. Trecerea prin Podul Iloaiei este prilej de reverie și sarcasm, biografia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dulce, mai frumoasă și mai scumpă din femei", și compoziția cea mai acceptabilă e o parafrazare a lui Arvers: Secreta mea durere se va-ngropa cu mine Și nimeni nu va plânge la capu-mi arzător Un plâns de vecinic doliu, de vecinice suspine, Căci vieața-mi fu o lungă oftare de amor Zădarnică, pierdută ca și cum n-ar fi fost! RADU IONESCU Dimpotrivă, Radu Ionescu (1832-1873) a lăsat niște remarcabile uneori Cânturi intime, de un romantism negru delirant, ca această Nopturnă, teribil
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ira: alifie bine amestecată, divinitate a morții și ir: lamentație, rugăciune, a plînge, a conduce, a călători înainte. Scrierea lui Platon are ca subiect viziunea unui mort adus de pe cîmpul de luptă pentru a fi incinerat și după perioada de doliu el este pus pe rug dar în acel moment se trezește. Constată că rănile îi sînt vindecate și povestește cum în acest timp el s-a înălțat la ceruri și s-a întors pe pământ pentru a le vesti celor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și eu ca Florica sau ca Ștefan. Nu m-ai bătut destul, mamă. Ce jale la înmormântarea soției lui! Câte lacrimi istovitoare! După decesul soț iei, copii lui au fost îngrijiți de bunica Iordana un timp. După o vreme de doliu, unchiul Scarlat s-a recăsătorit pentru că nu era în stare să-și crească copiii singur. A mai urmat un rând de copii. Pe timpul dominării comunismului, a dus viață grea și cu multe umilințe. A murit la 80 de ani, cu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
popoarele semite este interzisă carnea de porc. Pentru că este impură sau sfântă? realmente interesant este faptul că ceea ce este impur poate de asemenea deveni pur. Iată exemplele lui Durkheim: sufletul mortului, inițial sursă de frică și groază, devine, după încheierea doliului, geniu protector; cadavrul care inițial inspira teamă, nevoie de distanțare devine apoi relicvă venerată; animalul totemic este în mod cert o ființă sfântă, dar atunci când i se consumă carnea neritualic, totemul devine sursă sigură aducătoare de moarte. Ambiguitatea sacrului provine
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cele mai importante. N-avea cum să inventeze ea, biata Hanrieta, numele lui Petrea Poenaru, ea a aflat aceste lucruri imediat după moartea fratelui ei. Aceste lucruri au ieșit la iveală în împrejurările înmor mântării, în mijlocul acelei impresionante adunări de doliu care a înconjurat sicriul poetului. Ele se păstrează în memoria colectivă până la 1926, când sunt reconfirmate de frizerul Cosmănescu vor mai persista o vreme dar după biografiile științifice ale lui G.Călinescu, Petru Rezuș, D. Murărașu, George Munteanu iată numai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
soc. „Andrei Ady”, spune: „Am venit aici în numele societății „Andrei Ady”, a scriitorilor progresiști maghiari din România-Mare, ca, în semn de omagiu, pe care-l simțim față de cel mai mare poet al patriei, azi în al 37-lea an de doliu, să putem depune și noi modesta noastră coroană pe scumpul lui mormânt. Cu prilejul aniversării morții lui Eminescu, de o amintire atât de tragică, dorim a demonstra că politica păcătoasă din trecut în zadar a pus față în față, ca
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a intelectualității urbei, dădeau tonul purtării alese, inițiativelor umanitare, înaltelor simțiri și cugetări patriotice ori familiale. Ele au fost scandalizate de-a dreptul când au auzit apoi au și văzut că, după moartea rectorului, în august 1879, în loc să-și pună doliu și să-i facă parastasele, soția lui, Veronica Micle, și-a lăsat fetele cu bona și a fugit la București unde s-a afișat cu Mihai Eminescu. Între Cornelia Emilian și Veronica Micle a fost o relație de adversitate totală
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
înmormântarea, deși simplă, fără pompă și nicio podoabă, a fost pătrunsă de o solemnitate duioasă și sinceră, tocmai prin simplitatea ei. Flori, în profuziune, coroane, buchete și jerbe. Un dric mic, tras de doi cai neacoperiți, forma tot aparatul de doliu. Slujba religioasă a fost oficiată, numai de un singur preot. La Biserică a vorbit Maiorescu, arătând cine a fost Eminescu pentru literatura românească și scoțând în relief marele său talent, care s-a manifestat în grupul „Convorbirilor literare”. în fața Universității
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mea politicienilor [...]. Las generozitatea mea primarului nostru actual drept adorator, Stimabilul Thomas Harris. Dau abstinența mea în general celor de la sărbătoarea anuală din Biroul Prefectului, mai ales consilierilor orășenești. Articol. - Dau și las moștenire Dlui Matthew Mease un inel de doliu cu acest motto, "Vai, sărmanul Chatterton!" cu condiția să plătească pentru el. Articol. - Las tinerelor domnițe toate scrisorile pe care le-au primit de la mine, asigurîndu-le că nu trebuie să le fie frică la apariția duhului meu, căci nu mor
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
există moarte. Ea este o trecere din vremelnic în veșnicie. Nu există moarte ci numai fiori, Moartea este atunci când te temi să mori! Viața noastră-ncepe abia în ceasul morții, Căci numai prin moarte ne-ntoarcem vieții! O, tu, moarte - doliu, cum te mai plângem toți! De nu ai fi fost, noi toți am fi morți... Spini, pălămidă, fruntea ne-ar încinge Gemete, scrâșniri, sudori și sânge, Nedreptatea lumii, pururi nedreaptă, N-ar avea sfârșit, n-ar mai fi curmată. O
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
până la Ruginoasa, precum și la înmormântare au asistat mai multe mii de persoane, îndeosebi țărani, dovadă - cum preciza o broșură contemporană, cu accente antidinastice - „cât de mult românii regretă azi noaptea de 11 februarie, întocmai precum regretă ziua de 10 mai“ (Doliul țării la moartea lui Alexandru Ioan Cuza, Iași, 1873, p. 85). Discursurile funebre - în afară de acela al părintelui arhiereu Suhopanu - au fost rostite numai de liberali (Petre Grădișteanu, Andrei Vizanti, Nicolae Ionescu, M. Kogălniceanu) care și-au exprimat printre rânduri (v.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se cheamă armată câțiva indivizi obscuri, străini de inima națiunii. Aceste cuvinte stoarse lacrimi din ochii tuturor ofițerilor ce-l auzeau, mai ales din ochii d-lui general Florescu, care nu era stăpân pe lacrimile sale în tot timpul discursurilor...“ - Doliul țării la moartea lui Alexandru Ioan Cuza, pp. 121-122). Frumosul discurs al lui Kogălniceanu (apărut mai întâi în Poporul lui N. Bassarabescu, din 7/19 iunie 1873) a constituit o primă și autorizată apreciere asupra rolului important pe care l-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mare împărăție.68 În Cameră au fost discuții pasionate. Mihail Kogălniceanu, din opozițiune, a rostit cel mai însemnat discurs în contra Convențiunii.69 Opozițiunea a calificat Convențiunea ca fiind o mare nenorocire pentru țară. Românul de la 1 iulie apare încadrat în doliu. În capul ziarului, pe întâia coloană, se citește: „București, 30 Cireșar (12 Cuptor). Ieri 29 iuniu s-a înfipt cuțitul până la mâner în pântecele României: corpul ei palpitând încă fu îmbrâncit la picioarele comitelui Andrássy70. În ziua de 29 iunie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]