29,295 matches
-
când se întorcea spre casă obosit iar maica îl aștepta pe prispă afară cu masa pusă, chiar de-a adormit, și taica o trezea încetișor și o chema la masă lângă el și îi spunea că ziua i-a fost dor de glasul ei cel cald și subțirel, apoi se îndreptau înspre odaie și taica mai punea un lemn pe foc sufla în lampă și pe un strujeac de paie el încerca să-i facă maichii loc. Referință Bibliografică: amintire despre
AMINTIRE DESPRE TAICA de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377309_a_378638]
-
să-ngropi înserarea ca pe-o șatră de câini. sub tălpile-ți reci, mușuroi de furnici cărau inocența-ți pe sub frunze, c-un bici, și tremur de vânt se-așeza, lin, în păr, să-ți simtă lumina cuprinzându-l cu dor. de tine uitai, doar, la mine gândeai, spuneai că eternul, e doar umbra din Rai, făcuseși un pled de prin ierburi târzii și-n sufletul lor adunai stele mii. aduceri aminte de prin gânduri de flori cărau, lin, cocorii adăpând
AMINTIRI DE CAFEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382118_a_383447]
-
cu mâna ta... Iar privesc stele cerului de sus, Neputința în suflet iar mi s-a pus, Iar în mine focul arde mocnit, Iar în inimă o durere mută s-a zidit... Drumețule vino, clipe să împărțim, Iar gândurile de dor să le unim... Să nu mă judeci chiar dacă suspin, Căci sufltul mi-e plâns azi de venin.... Drumețule, deschide cărarea, Ascult-mi de departe chemarea, Doar tu ești leacul de felcer, prescris Doar tu ești fașă pe cordul deschis.... Referință
DRUMEȚULE de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382132_a_383461]
-
iarba cea blajină, Se pare că-s mai reci și tot mai rar, Mai udă tineri cu fruntea cristalină. Tăcerea dintre suflete e tot mai mare, Deși mai umblă mulți îmbrățișați... Iubirea lor nu cântă serenade, Cu ochi senini de dor înlăcrimați. Cuvinte mari se mai rostesc în lume. Și se vorbește mult de dragoste, cu zel. Însă trăirile-s erotice, banale... Fără de cer, de duh și Dumnezeu. Baia Mare, 19 iunie 2016 Bat ramuri Bat ramuri în fereastră, Udate de reci
DE TE-AŞ IUBI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382131_a_383460]
-
și Dumnezeu. Baia Mare, 19 iunie 2016 Bat ramuri Bat ramuri în fereastră, Udate de reci ploi... Și parcă ar vrea să știe, Ce s-a-ntâmplat cu noi. Frunze salută vântul, Ce-aleargă iar grăbit, Ducând în brațe gândul, De dor împodobit. Cu șoapta lor suavă, Și zorii înlăcrimați, De-a ploilor zăbavă S-au așezat la sfat. În sunet de chitare, Iar vine să ne cânte, Iubirea serenade, Ca să ne mai încânte... Și să ne-aducă aminte, De noi și
DE TE-AŞ IUBI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382131_a_383460]
-
te voi lăsa Și-ți voi umple ochi pustiul C-un ecou din umbra mea. Și hapsână am să caut Să-mi iau vorbele trimise, Zisurile-mi de prin nopți Fie-ți veșnic interzise. Coborî-voi și prin patimi Ce din dor cu foc ți-am curs, Fără ele-am să te las, Iar de mine nepătruns. Să zaci greu de dor de mine, În nopți duse piară-mi ființa, Neaflându-mi mângâierea, Alint fie-ți neputința. Fără vlagă să mă cauți
AM SĂ MĂ FUR DIN TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382136_a_383465]
-
Să-mi iau vorbele trimise, Zisurile-mi de prin nopți Fie-ți veșnic interzise. Coborî-voi și prin patimi Ce din dor cu foc ți-am curs, Fără ele-am să te las, Iar de mine nepătruns. Să zaci greu de dor de mine, În nopți duse piară-mi ființa, Neaflându-mi mângâierea, Alint fie-ți neputința. Fără vlagă să mă cauți, Să-mi cați șoaptele prin tine, Veșnic goale îți rămână Nopțile pline cu mine. Când din tine-am să mă
AM SĂ MĂ FUR DIN TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382136_a_383465]
-
drept Când mi te duci în miez de iarnă. Cu geana-nchisă peste lume Nu vrei să vezi dar nici s-auzi. Pe cei ce cheamă al tău nume Nu vrei nicicum să le răspunzi. Te duci acum lăsând un dor Să odihnescă-n prispa curții. Iar gând ce-ți este temător Tu l-ai ascuns în colțul minții. Te duci pe drumul singuratic Din care n-ai să te întorci. Lăsându-mi visul cam apatic Iar sufletul să facă terci. Rămâne
AMINTIRI TRECUTE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382134_a_383463]
-
plecat pe căi străine - ne-om întâlni în alte zări. Când soarta ne va reuni, va fi exact cum îmi doresc, Tu, muza mea cea călătoare, iar eu poetul pitoresc Care-ți va recita poeme de dragoste, dar și de dor, Ce l-am simțit ades, amarnic, credeam aproape c-o să mor De-a inimii grea apăsare ce o simțeam în lipsa ta, Căci fără tine fericirea nici că mai poate exista. Cu tine-n gând am scris poeme - te-or aminti
POEM PENTRU TINE de NELU PREDA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382149_a_383478]
-
ce mi-a picat în mână... Poți să-i transmiți asta? Poți să-i spui că, mi s-a întâmplat tot, dar absolut tot, ce a prevăzut?...Ba , nu! Nu asta! Poți să-i spui că, port în suflet un dor mai mare decât am avut vreodată pentru munții mei? “ Romanul structurat în secvențe cinematografice, debutează cu discuția dintre Nicu și o femeie despre viață și potență. Discuția alunecă, ușor, spre amintirea unei iubiri, ca o destăinuire a unui burlac ce
UNITATEA ÎN DIVERSITATEA NOPȚII SAU ILUZIA CA BAROC AL AMINTIRILOR, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382150_a_383479]
-
Acasa > Literatura > Proza > CÂRTIȚA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului -Vino să te strâng în brațe!- dorul mamei, dor. Simțea cum o ceață îi macera sufletul, încet, cu o precizie de chirurg. O strângea gelozia oaselor, singurele care o mai puteau atinge, pe sub pielea-i de cârtiță. ...Lumânările jeleau cu o lumină obscură, întunericul. La căpătâiul patului
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
Acasa > Literatura > Proza > CÂRTIȚA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului -Vino să te strâng în brațe!- dorul mamei, dor. Simțea cum o ceață îi macera sufletul, încet, cu o precizie de chirurg. O strângea gelozia oaselor, singurele care o mai puteau atinge, pe sub pielea-i de cârtiță. ...Lumânările jeleau cu o lumină obscură, întunericul. La căpătâiul patului, trona cu
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
o lumină obscură, întunericul. La căpătâiul patului, trona cu sfială, un sfeșnic. Mirosea a rug de pocăință și smerenie în ceața de tămâie groasă, care se poticnea de fiecare dată în jelania celor veniți să-și ia adio. -Mamă dragă, dor de suflet, grea ți-a fost așteptarea! Am sosit mai repede decât încrâncenarea vântului care ți-a răsfoit tăios, toate clipele tale de profundă așteptare. Mai știi când îmi spuneai la telefon cum simțeai adierea lui și plânsul meu pe
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
de scrisori amare? Nimic nu era de bine!, chiar dacă mă străduiam să înfloresc închipuirile mele, de altfel. Tu știai măicuță mereu că, pe obrazul meu zace neputința; că, în mâna mea s-a strecurat obida; că, pernei mele îi e dor de mâna ta și poveștile cu care mă adormeai, făcându-mă să cred că lumea e atât de bună și viața atât de frumoasă! ...Cum a murit săraca cu dorul pe gene! tânguia pe prispă una din mătușile mele. -Ce-ai
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
mea s-a strecurat obida; că, pernei mele îi e dor de mâna ta și poveștile cu care mă adormeai, făcându-mă să cred că lumea e atât de bună și viața atât de frumoasă! ...Cum a murit săraca cu dorul pe gene! tânguia pe prispă una din mătușile mele. -Ce-ai Veto? sunt aici, ați chiorât cu toatele. Nici draga mea nu mă mai aude!Uite vă ating, vă iau în brațe. De unde atâta neputință în mângâierile voastre? ...La ușa casei, agățată
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
zâmbind strâmb la fărâma de viață ce-i sorbea din neantul invizibil, veșnicia. Departe, în arșița zorilor, un câine urla a moarte. Culcă-mi mamă roua dulce de pe câmpuri, de pe cruce, și bea-mi apa din izvor să-ți sting dorul călător. ...Așa îmi cânta mămuca, ori de câte ori, încercam cu stângăcie să mă lepăd de casă. Îi simțeam și acum glasul blajin cu care îmi alina durerile, rănile, fericirea.Opincă la drum îmi fusese toată viața, bunătatea ei, pe care mi-o
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
elegant! ... Sunt aici! Dar cum poți auzi un suflet că se vaită?! Pământul o acoperi cu o rafală de schije, încheindu-i orice pact cu lumina. Mirosea a tămăie și a scorțișoară. Tenebrele își ascundeau pânzele peste ochii flămânzi de dor, ai mamei. Începu să scurme ca o cârtiță, prin grămada aceea de lut, ce-i înecase toată speranța. Nu-i venea să creadă că o lăsaseră singură și plecaseră toți.Începu să roadă,oarbă,din măruntaiele pământului, fără odihnă. Mâinile
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
toată speranța. Nu-i venea să creadă că o lăsaseră singură și plecaseră toți.Începu să roadă,oarbă,din măruntaiele pământului, fără odihnă. Mâinile ei țipau de durere, pentru că nu puteau apuca lutul. - Iartă-mă! mamă, că ți-am făcut dorul să doară atât de tare. Am crezut că ești puternică și că ai timp să mă aștepți. Lacrimile-mi cădeau peste pământul reavăn, umplând gurile florilor, cu dorul și amarul ei. Ți-adusesem medicamentele acelea scumpe. Am muncit prea mult
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
pentru că nu puteau apuca lutul. - Iartă-mă! mamă, că ți-am făcut dorul să doară atât de tare. Am crezut că ești puternică și că ai timp să mă aștepți. Lacrimile-mi cădeau peste pământul reavăn, umplând gurile florilor, cu dorul și amarul ei. Ți-adusesem medicamentele acelea scumpe. Am muncit prea mult pentru ele, și de aceea... am întârziat. Îți voi iubi umbra mamă! Te voi iubi în fiecare grăunte de colb cu care ai bătătorit așteptările mele! Icoană de
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
aduci iară Dureri cu gust de altă dat' ? De ce îmi lași al tău amar Pe dulcele viorii-ti sfinte? De ce când plâng nu ai habar Că-ți mor, pribege, sub cuvinte? De ce-ai ales să-mi reînvii Patimi din dor ce ți-am purtat? De ce crezi azi ca poți să-mi fii Iubitul ce-l doream odat' ? De ce nu te-ai lăsat iubit De mine, când credeam că ești Un făt frumos ce mi-a-nverzit Mereu cărările-n povesti
PRIBEAGULE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382169_a_383498]
-
așteaptă, Te roagă să fii înălțat, Al șaptelea cer ne așteaptă, Pășește și tu-n Empireu, Nădejdea e flamura care, Ne poartă spre zări când e greu. Nu pot a descrie iubirea Și arșița ce-o am în piept, Nici dorul de neprihănire, Ce face mai mult să Te-aștept, Eu vreau ca să fiu mărturie, Prin tot ce aici făptuiesc, Răsplata o vreau sus în slavă, Ajută-mă Doamne ca să cresc, Adevărul Scripturii să-mi fie, O candelă-aprinsă pe Cale, Să nu
TE-ADOR CHIAR ȘI-ATUNCI CÂND SUSPIN de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382167_a_383496]
-
scriu nimic! doar împletesc cuvinte din roua gândului ce-mi curge-n toc amară, bucăți din suflet cad pe foi cuminte, dar nu regret nimic din ce-o să doară! Nu scriu nimic! doar odihnesc eternul, și plâng,și râd, de dor și de-ntristare; sosi-va ziua când pe brațe lemnul, mă va-nveli sub coji lungi de uitare. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: NU SCRIU NIMIC! Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1959, Anul VI, 12 mai 2016
NU SCRIU NIMIC! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382170_a_383499]
-
-aș gura-n zori, Tu, iubire infinită, C-un buchet de rouă-n flori, Dragoste nețărmurită. Săruta-ți-aș în zori ochii, Dragul meu, iubirea mea, Și să te-nvelesc cu mine, Dragoste de catifea. Să-ți sărut fruntea cu dorul Înverzit de iarba crudă, Palma vremii te mângâie, Dragoste neîntreruptă. Pe obraz sărut de ploaie Să îți curg și să te-alint Cu aripi de frunze verzi, Dragoste, glas de argint. Săruta-ți-aș ființa toată Cu buze de nuferi
SĂRUTUL MEU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382178_a_383507]
-
sunt de gânduri La ora asta când îți scriu C-o picătură de sineală Din ochii-albaștri de pustiu Penița ostenită abia scrie Filozofia unui muritor N-ai vrea să-ți dau povara asta ție Pe-o primăvară cu miros de dor! Referință Bibliografică: SCRISOARE / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1742, Anul V, 08 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Mircea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
SCRISOARE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382193_a_383522]
-
după calitate, e asemănarea cu Dumnezeu, pe cât e cu putință muritorilor. Iar după lucrarea, dragostea, e o beție a sufletului. După însușire, dragostea e izvorul credinței, adâncul fără fund al îndelungii-răbdări, oceanul smereniei. FERICIT ESTE CEL ARE FAȚĂ DE DUMNEZEU UN DOR ASEMĂNĂTOR CELUI PE CARE-L ARE ÎNDĂGOSTITUL NEBUN FAȚĂ DE IUBITA LUI” (pag. 425). SFÂNTUL IOAN SCĂRARUL (579, Siria-649, Muntele Sinai), a intrat în mănăstirea din Muntele Sinai la vârsta de 16 ani. Până la acea vîrstă dobândise o pregătire solidă în
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE, ARTICOL DE PREOT ILIE BUCUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382180_a_383509]