4,224 matches
-
la Boston. Îi spun despre lenjeria pe care am luat-o de la Banana Republic, înfruntarea mea cu Snakely, The Littlest Bar și despre întâlnirea cu Derek și Mike. Nu aduc vorba de Amy. Din motive evidente. —Mike ăla e foarte drăguț. Lui Debbie i se luminează fața de interes. — Nu e deloc rău, sunt eu de acord. Ce spunea? Una, alta, știi tu, chestii legate de companie. Știi și tu cum sunt piloții. —Mie-mi spui? Debbie își dă ochii peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mă gândesc acum. La nimic. —Debbie pare înnebunită după tipul ăla, remarcă Wendy după ce ne comandăm băuturile. Ochii ei mari, căprui închis, par plini de îngrijorare la adresa lui Debbie și nu pot să nu mă gândesc că e o fată foarte drăguță. Păi, nu trebuie să fii geniu să-ți dai seama de asta, subliniez eu. Stăm în magnificul hol alb, admirând enormul pom de Crăciun decorat în alb și argintiu. Da, știu că e doar noiembrie și suntem în L.A., dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
meu al umorului ar putea fi atât de groaznic! Încerc de asemenea să ignor durerea din umăr, rezultatul pumnului ei nu-foarte-ușor. —Debbie, NU glumesc, spun eu foarte, foarte lent, de parcă aș vorbi cu un copil mic. Știu că nu glumești, drăguță, știu. Și apreciez că îmi spui asta, dar chestia e că... Donald de fapt se vede cu alte câteva femei, dar mi-a spus de ele, așa că e în regulă. —Ele? Mă holbez pur și simplu la Debbie, de parcă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la soare au însemnat foarte mult. Și bineînțeles că Adam mi-a trimis flori, ceea ce înseamnă că mă place mult, evident, deși încerc din răsputeri să nu despic firul în patru, pentru orice eventualitate. Ah, și vine Crăciunul, ceea ce e drăguț. Îmi place Crăciunul, pentru că am ocazia să-mi revăd toți prietenii din școală, care se întorc acasă din toate colțurile lumii în această săptămână. Totuși ziua de Crăciun nu e așa distractivă, deoarece cineva, de obicei Ruth, începe o ceartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
alături de cei din distribuție. Manechinele fac asta tot timpul. Și pentru că Adam arată atât de bine, era o ocazie bună de făcut poze. Se leagă totul acum, mă gândesc fericită în timp ce intru în Jervis Street Centre ca să cumpăr niște cosmetice drăguțe de la Boots. Ce multe poate schimba un mesaj! Capitolul 14tc " Capitolul 14" Când eram foarte mică, de-abia așteptam să merg la școală. După un timp, de-abia așteptam să plec. Când eram la colegiu, de-abia așteptam să termin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fi văzută fâțâindu-mă prin oraș. Oricât de mult mi-ar plăcea Adam, încă nu aș vrea să-mi pierd slujba din cauza întâlnirii noastre secrete. După ce îmi aranjez părul, mă plimb prin magazine încercând cu diperare să găsesc niște haine drăguțe. Desigur, pentru că m-am apucat să caut atât de asiduu și se întâmplă să am și bani în geantă, nu pot să găsesc absolut nimic. Cred că o să port ceva ce am deja sau o să fur ceva de la Ruth. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
înlocuiești în fiecare săptămână produsele de machiaj și să-ți faci dubluri de chei tot timpul. Dar în seara asta o să beau doar un pahar de vin și o să fiu civilizată. Adam a rezervat locuri pentru cină la un hotel drăguț în Co. Wicklow. Nu am fost niciodată acolo până acum. Cred că e minunat și foarte exclusivist. Când sună soneria la ora șapte, nervii mei sunt la pământ. Îl aud pe tata deschizând ușa de la bucătărie și îndreptându-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Sunt în relații bune cu membrii distribuției, dar nu socializez cu ei după ce terminăm treaba sau așa ceva. Tind să mă relaxez în apartamentul meu sau să mă duc să văd un film sau ceva de genul ăsta. — Ai un apartament drăguț acolo? E grozav, îmi spune. Ar trebui să vii să-l vezi cândva. Inima mi se umple de speranță. Doamne, ați auzit? Adam tocmai m-a invitat să vin să-i văd apartamentul. Uau. E clar că ia relația noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
înfricoșător. Și totuși nu vreau să încetinesc. S-ar putea să fie dragoste adevărată, așa că de ce să nu mă las purtată de val? —Ai putea să-ți scrii scenariul în camera mea liberă, continuă el. Am un birou mare, foarte drăguț și un computer acolo unde stau, în Soho. E chiar liniște, și mulți scriitori locuiesc în zonă, așa că probabil te va inspira. Ascult, dar nu spun nimic. Nu pot. Mi s-a uscat gura. Inima îmi palpită. Adam Kirrane, acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fi dat niciodată seama că peștii au ochi. Dar cu siguranță nu vreau să încep o dezbatere încinsă despre vegetarianism acum, așa că îmi ridic repede paharul și spun „Noroc“, iar apoi mă aplec și îl sărut seducător pe buze. Foarte drăguț, îmi zâmbește el. Sper că o să am parte de mai mult. Păi, dacă ești băiat cuminte, nu ai de unde să știi ce se va întâmpla, îi spun făcându-i seducător cu ochiul. Încep să mă pricep, mă gândesc. Având în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
eu am cam băut restul. Capitolul 15tc "Capitolul 15" Nu o să mai beau ÎN VECII VECILOR. Pe bune, vorbesc serios. Doamne, mă simt de parcă mi-aș fi prins capul într-un malaxor. Mă aplec peste vasul de toaletă din baia drăguță de lângă dormitorul superb în care Adam și cu mine am făcut pentru prima oară dragoste ieri noapte. Dar în loc să fiu în brațele lui, savurând fericirea postcoitală, mă simt distrusă. A, și apropo, nu o să aflați detalii sordide legate de seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aeroport într-o noapte senină. Nici un controlor de trafic nu ne interzice decolarea. Aștept doar condiții atmosferice optime. —Ai așteptări prea mari, îmi spunea mama mereu. Ai standarde prea ridicate, era soră-mea de acord. Sunt o mulțime de tipi drăguți în lume. Doar că nu îi observi tu, mă sfătuiau prietenele. Și am rezistat. În ciuda tuturor piedicilor. Am rezistat. Am refuzat să mă mulțumesc cu puțin. Și uite ce s-a întâmplat. Vreau să spun că nimeni, nimeni nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
foarte încântată că s-a deranjat cineva să scrie o asemenea scrisoare măgulitoare. Pasagerii promit deseori că or să scrie, dar rareori o fac, mai puțin dacă se plâng. E înduioșător să vezi că încă mai sunt oameni cu adevărat drăguți pe lumea asta. Sunt foarte, foarte mulțumită. Datorită scrisorii ăsteia aproape simt că am o zi bună. Din mândrie, i-o arăt Lydiei. —Primești multe scrisori? întreabă ea aproape acuzator. —Păi, probabil e a treia sau a patra, îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cineva. Ochii ei hotărâți, albaștri, scot scântei. Acum ce problemă mai are? Doamne, se spune că cea mai bună parte a zborului este că ai șansa să lucrezi cu atâția oameni diferiți, interesanți. Acum, totuși, cred că ar fi chiar drăguț să lucrezi cu aceiași oameni în fiecare zi. —A spus să te duci să-l saluți. Lydia se sprijină sfidător de ușa toaletei. Sper că își dă seama că tocmai a intrat cineva acolo, pentru că dacă se deschide brusc ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Dar slavă Domnului, nu a lăsat pe nimeni în urmă. Nici soț, nici copii, nimic. Părinții ei trebuie să fie supărați, totuși. — Da. Și avea o soră care a dat un interviu pentru Sunday World în legătură cu tragedia. O fată foarte drăguță. Ruth cred că o chema. Părea înnebunită de durere, săraca! Doamne, Katie, încetează! — Nici măcar nu mă asculți. Mike îmi atinge genunchiul când ne oprim la semafor. —Scuze. Revin imediat în lumea celor vii. Mă las dusă de val uneori. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
toate etichetele de pe toate hainele, În așa fel Încât Connor să nu afle niciodată. Nu mai e cazul să spun că, de atunci, abia dacă am mai purtat perechea asta de bikini. Dar, din când În când, Îi văd așa drăguți și luxoși la mine În sertar și mă gândesc : Ei, hai, nu se poate să fie chiar atât de strâmți, și, cumva, reușesc să-i trag pe mine. Lucru pe care l-am făcut și azi-dimineață. Când m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
făcusem, am dat-o În bară rău de tot. Îmi târăsc picioarele Încălțate În pantofi cu toc de-a lungul sălii de așteptare centrale a aeroportului, În ultimul hal de deprimată. În cele din urmă, Doug Hamilton a fost destul de drăguț. Mi-a zis că sigur pata va ieși la spălat și mi-a promis că n-o să-i spună lui Paul ce s-a Întâmplat. Dar nu s-a răzgândit În privința afacerii. Prima mea Întâlnire importantă. Prima mea mare șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Hei ! aud vocea lui Lissy. Eu sunt ! Ia zi, cum a fost ? Lissy e colega mea de apartament și cea mai veche prietenă. Are păr des și negru ca abanosul și un IQ de vreo 600 și e cea mai drăguță ființă de pe pământ. — A fost un dezastru, spun supărată. — Ce s-a Întâmplat ? N-a ieșit afacerea ? — Nu numai că n-a ieșit afacerea, dar l-am udat pe directorul de marketing de la Glen Oil, din cap până-n picioare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Era tot ce Îmi lipsea. Să mi-o imaginez pe vară-mea Kerry strângând la piept victorioasă nu știu ce trofeu de argint Cel-mai-bun-agent-de-turism-din-lume-ba-nu-din-univers. — Și a sunat și Connor, ca să vadă dacă știu ceva de tine, adaugă Lissy repede. A fost foarte drăguț, a zis că nu vrea să te sune pe mobil În timpul Întâlnirii, să nu te deranjeze cumva. — Serios ? Pentru prima dată pe ziua de azi, parcă Îmi revine inima la loc. Connor. Prietenul meu. Prietenul meu frumos și cumsecade. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la trei nasturi și e larg căscată În față. Mi se vede sutienul. Sutienul roz de dantelă. Cel care mi s-a pătat puțin la spălat. De asta zâmbeau oamenii ăia la mine. Nu fiindcă lumea ar fi un loc drăguț, ci fiindcă pentru ei eu eram Femeia-Cu-Sutien-Roz-Pătat. — Mersi, Îngaim și-mi Închid repede nasturii cu degete grăbite, roșie ca sfecla de umilință. — N-a fost cea mai bună zi a ta, așa-i ? spune stewardesa cu Înțelegere, Întinzând o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a venit un birou nou și ea și l-a adjudecat imediat, deși eu am un birou vai mama lui... — ... uneori Îi pun suc de portocale la olandezul ei zburător tembel, doar așa, ca să se Învețe minte... — ... o fată foarte drăguță, Katie, care lucrează la personal. Avem codul nostru secret, cu ea care vine și zice „Emma, poți să vii puțin să ne uităm pe niște cifre ?“, În traducere liberă : „O ștergem și noi puțin la Starbucks?“ — ... niște cadouri oribile, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un Ken blond. Și acum, că sunt la subiectul Connor, spun lucruri pe care nu le-am spus nimănui niciodată. Lucruri pe care habar n-aveam că le gândesc. — ... de Crăciun, i-am făcut cadou o curea de ceas foarte drăguță, din piele, dar el poartă tot prostia aia digitală, fiindcă Îi zice temperatura din Polonia sau ceva la fel de stupid... — ... m-a dus la o groază de concerte de jazz și eu, fată politicoasă, m-am făcut că-mi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Și, la cină, mama și tata i-au dat voie să bea un pahar cu vin. Mama Îmi spunea Întruna că trebuie să fim cât putem de blânzi cu ea, pentru că mama ei a murit. Cu toții trebuia să fim foarte drăguți cu Kerry. Drept pentru care, a primit camera mea. Răsfoiesc și restul pozelor, Încercând să scap de nodul uriaș care mi s-a pus În gât. Îmi amintesc de locul ăsta. De parcul În care mergeam, cu leagăne și tobogane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am găsit serviciu. David mă Înșela pe toate drumurile. Nu remarci nici un tipar aici ? — Păi... Îhm... zic neajutorată. Poate... — Cred c-ar fi mai bine să renunț definitiv. Face o față lungă. N-am să-mi găsesc niciodată un tip drăguț. — Nu, sar imediat. Nu te da bătută ! Katie, știu sigur că viața ta se va schimba În bine, foarte curând. O să-ți găsești un tip drăguț, simpatic și iubitor... — Unde ? zice fără speranță. — Nu... știu. Îmi Încrucișez degetele la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
renunț definitiv. Face o față lungă. N-am să-mi găsesc niciodată un tip drăguț. — Nu, sar imediat. Nu te da bătută ! Katie, știu sigur că viața ta se va schimba În bine, foarte curând. O să-ți găsești un tip drăguț, simpatic și iubitor... — Unde ? zice fără speranță. — Nu... știu. Îmi Încrucișez degetele la spate. Dar știu că se va Întâmpla. Am eu așa un feeling. — Pe bune ? Mă fixează. Pe cuvântul tău ? — Absolut ! Îmi pun rapid mintea la contribuție. Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]