2,442 matches
-
cu volumul Impresii literare sovietice, în 1948. Este autorul unei piese de teatru, Dialog despre dragoste, publicată în 1970. Primele volume ale lui D. se circumscriu „literaturii” proletcultiste: Impresii literare sovietice (1948), Problemele realismului critic în literatură (1951), Aspecte din dramaturgia lui Gorki (1954) ș.a. Triumful lui Goldoni (1957) este o biografie romanțată, didactică, iar Orașe și teatre. Germania, Italia ’57 (1958) și Puncte de reper în dramaturgia occidentală contemporană (1962) sunt impregnate de tezism și estetică (mai degrabă etică și
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
proletcultiste: Impresii literare sovietice (1948), Problemele realismului critic în literatură (1951), Aspecte din dramaturgia lui Gorki (1954) ș.a. Triumful lui Goldoni (1957) este o biografie romanțată, didactică, iar Orașe și teatre. Germania, Italia ’57 (1958) și Puncte de reper în dramaturgia occidentală contemporană (1962) sunt impregnate de tezism și estetică (mai degrabă etică și ideologie) realist-socialistă. Autorul tinde spre sinteză, precum arată Istoria teatrului universal contemporan (1963) și Dileme și pseudodileme teatrale (1972), e interesat de teatrul modern și de limbajele
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
concretă și cea livrescă: Femeia concretă, iubita, și Criticul, prietena platonică, de fapt ipostazele aceluiași principiu feminin, contopite în cele din urmă. SCRIERI: Impresii literare sovietice, București, 1948; Maiakovski, București, 1949; Problemele realismului critic în literatură, București, 1951; Aspecte din dramaturgia lui Gorki, București, 1954; Cazul Benet (în colaborare cu Radu Boureanu), București, 1954; Triumful lui Goldoni, București, 1957; Orașe și teatre. Germania, Italia ’57, București, 1958; Puncte de reper în dramaturgia occidentală contemporană, București, 1962; Istoria teatrului universal contemporan, I
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
Problemele realismului critic în literatură, București, 1951; Aspecte din dramaturgia lui Gorki, București, 1954; Cazul Benet (în colaborare cu Radu Boureanu), București, 1954; Triumful lui Goldoni, București, 1957; Orașe și teatre. Germania, Italia ’57, București, 1958; Puncte de reper în dramaturgia occidentală contemporană, București, 1962; Istoria teatrului universal contemporan, I, București, 1963; Regizorul și teatrul, București, 1968; Dialog despre dragoste, București, 1970; Dileme și pseudodileme teatrale, București, 1972; Teatru-antiteatru-teatru, București, 1972; Elogiu actorului, București, 1982; Nemurirea teatrului, București, 1982; Modernitatea teatrului
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
1972, 16; Mircea Iorgulescu, „Dileme și pseudodileme teatrale”, „Teatru-antiteatru-teatru”, LCF, 1972, 29; Marian Popa, Horia Deleanu, „Dileme și pseudodileme teatrale”, TR, 1972, 30; Marian Popescu, „Actorul și scena”, RL, 1982, 22; N. Barbu, „Nemurirea teatrului”, CRC, 1982, 35; Serafim Duicu, Dramaturgie românească, dramaturgie europeană, R, 1984, 5; Mircea Ghițulescu, Critici și animatori, ST, 1984, 6; Iustin Ceuca, Modernitatea teatrului, TR, 1984, 38; George Chirilă, Creatorii spectacolelor, CNT, 1985, 44; Mirodan, Dicționar, II, 52-55; Dicț. scriit. rom., II, 53-54; Popa, Ist. lit.
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
Mircea Iorgulescu, „Dileme și pseudodileme teatrale”, „Teatru-antiteatru-teatru”, LCF, 1972, 29; Marian Popa, Horia Deleanu, „Dileme și pseudodileme teatrale”, TR, 1972, 30; Marian Popescu, „Actorul și scena”, RL, 1982, 22; N. Barbu, „Nemurirea teatrului”, CRC, 1982, 35; Serafim Duicu, Dramaturgie românească, dramaturgie europeană, R, 1984, 5; Mircea Ghițulescu, Critici și animatori, ST, 1984, 6; Iustin Ceuca, Modernitatea teatrului, TR, 1984, 38; George Chirilă, Creatorii spectacolelor, CNT, 1985, 44; Mirodan, Dicționar, II, 52-55; Dicț. scriit. rom., II, 53-54; Popa, Ist. lit., I, 1036-1037
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
172-174; Iosif Vulcan, Ludovic Dauș, „Străbunii”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIII, 1900-1901; I. Caragiani, Ludovic Dauș, „Eglè”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIV, 1901-1902; G. Bogdan-Duică, „Eglè”, poem dramatic de Ludovic Dauș, CL, 1903, 12; Mihail Dragomirescu, Dramaturgie română, București, 1905, 217-212; Iosif Vulcan, Ludovic Dauș, „Blestemul”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXVII, 1904-1905; Sanielevici, Încercări, 90-97, 132-138; Chendi, Fragmente, 215-222; A. Naum, Ludovic Dauș, „Iluzii”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXXI, 1908-1909; Rebreanu, Opere, XII
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
n. Pătrășcoiu) și al lui Sebastian Diaconescu, funcționar. A urmat școala elementară în Bălănești, Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu (1956-1960) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1960-1965). A devenit doctor în teatrologie cu teza Condiția umană în dramaturgia postbelică (2002). Redactor și șef de secție la ziarul „Înainte” din Craiova (1966-1974), redactor și redactor-șef adjunct la „Ramuri” (1974-2003). Din 2002 este cercetător la Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopșor” și profesor la Facultatea de Filologie, secția
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
țară și în străinătate, reportajele reunite sub titlul Timpul din ziduri se remarcă prin observațiile la fața locului, completate cu o amănunțită documentare. Spații teatrale (1979) anunță un veritabil cronicar dramatic, consacrat prin următoarele volume. Sunt analizate, în acest volum, dramaturgia lui Paul Anghel, Marin Sorescu, precum și „câțiva teatrologi”: Valeriu Râpeanu, Valentin Silvestru, I. Zamfirescu, N. Barbu, I. Cocora, Al. Olaru ș.a. D. face și cronici de spectacole, în care pune accent, pe lângă textul dramatic, pe spectacol, realizare scenică și interpretare
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
eseului dramatic (Gellu Naum, Ecaterina Oproiu, Vasile Rebreanu, Iosif Naghiu, Theodor Mănescu, Radu F. Alexandru, Ion Coja ș.a.). Într-o epocă de dezbateri literare intense, când valorile sunt contestate cu sau fără argumente estetice, D. publică volumul Condiția umană în dramaturgia postbelică (2002), o dezvoltare a tezei sale de doctorat și, în același timp, încoronare a activității de cronicar dramatic. Este analizată aici, cu pertinență și obiectivitate, dramaturgia lui Horia Lovinescu, Teodor Mazilu, Marin Sorescu, D. R. Popescu. În viziunea comentatorului
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
sunt contestate cu sau fără argumente estetice, D. publică volumul Condiția umană în dramaturgia postbelică (2002), o dezvoltare a tezei sale de doctorat și, în același timp, încoronare a activității de cronicar dramatic. Este analizată aici, cu pertinență și obiectivitate, dramaturgia lui Horia Lovinescu, Teodor Mazilu, Marin Sorescu, D. R. Popescu. În viziunea comentatorului, Horia Lovinescu se situează între realism și construcția de idei, la Teodor Mazilu este sesizată satira ca meditație, la Marin Sorescu sunt recunoscute „setea spiritului de cunoaștere
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
Craiova, 1979; Trebuia să se nască Brâncuși, București, 1981; Dramaturgi români contemporani, Craiova, 1983; Migrații fără sezon, București, 1984; De veghe pentru învingători, I-II, București, 1987-1989; Neuitatele amurguri, Craiova, 1988; O lume a dialogului, București, 1998; Condiția umană în dramaturgia postbelică, Craiova, 2002. Antologii: Cartea „Ramurilor”, București, 1997. Repere bibliografice: Vasile Marian, Istorie, civilizație, viață, LCF, 1977, 24; Ulici, Prima verba, II, 193-194; I. Lazăr, Spații teatrale, RL, 1980, 17; C. Zărnescu, „Trebuia să se nască Brâncuși”, TR, 1982, 7
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
II, 193-194; I. Lazăr, Spații teatrale, RL, 1980, 17; C. Zărnescu, „Trebuia să se nască Brâncuși”, TR, 1982, 7; Valeriu Râpeanu, Dramaturgi contemporani în oglinzi paralele, FLC, 1984, 4; Constantin Cubleșan, „Dramaturgi români contemporani”, TR, 1984, 15; Alex. Ștefănescu, Noua dramaturgie, RL, 1984, 28; Adriana Iliescu, Biografie și transfigurare, RL, 1989, 28; Sud-Vest. O antologie a scriitorilor contemporani din Oltenia, Craiova, 1998, 99-100; Dicț. scriit. rom., II, 82-84; Luminița Marcu, Dialoguri bine temperate, RL, 1999, 16; Constantin M. Popa, Efectul de
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
depășească normele realismului socialist prin atmosfera poetică a acțiunii sau prin proiecția simbolică a unor eroi. Intențiile de răspuns la „comanda socială” conduc și mai acuzat la schematism în piesele într-un act pentru „teatrul de amatori”. În competiție cu dramaturgia lui Horia Lovinescu - Citadela sfărâmată, Surorile Boga ș.a. -, D. vine cu o tematică obsesivă asupra transformării omului de-a lungul timpului, personajele fiind, mai toate, femei din generații și epoci istorice diferite, eroine care se înfruntă dramatic: Trei generații (1956
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
II, 422-429; Sebastian, Eseuri, 380-384; Lovinescu, Scrieri, II, 445-449; Perpessicius, Opere, VII, 300-302, VIII, 85-88, 327, 328, XI, 234-239; Biberi, Études, 190-192; Călinescu, Ist. lit. (1982), 936; Papadima, Creatorii, 354-356; Aurel Baranga, Lucia Demetrius, CNT, 1952, 40; Aurel Martin, Despre dramaturgia Luciei Demetrius, RITL, 1953, 175-200; Eugen Luca, De la comanda socială la realizarea artistică, TTR, 1956, 2; Valeriu Râpeanu, Un valoros volum de nuvele, „Scânteia”, 1956, 22 decembrie; H. Zalis, „Drum fără întoarcere”, GL, 1956, 6 septembrie; Silviu Marin, Lucia Demetrius
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
naționale și naționaliste, esențial patriotică, în versuri de evidentă factură romantică, prin care se vede bine că a trecut mai ales Victor Hugo și poate chiar și Edmond Rostand. [...] Modelul creat în Vlaicu Vodă a fost apoi urmat de toată dramaturgia noastră istorică - a lui Delavrancea, Mihail Sorbul, N. Iorga, Mircea Dem. Rădulescu, Victor Eftimiu, A. de Herz etc. - centrată pe un identic conflict între Vodă și zavistnicii lui sfetnici. E. LOVINESCU SCRIERI: Le Cotillon, București, 1900; Vlaicu Vodă, București, 1902
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
69-72, 196-203, 387-393, 489-491; Piru, Varia, II, 208-213; Brădățeanu, Istoria, II, 32-39, 150-156; Vicu Mîndra, Istoria literaturii române, București, 1977, 209-212; Piru, Ist. lit., 222-223; Alexandru Davila interpretat de..., îngr. și pref. Suzana-Carmen Dumitrescu, București, 1982; Vartic, Modelul, 299-301; Modola, Dramaturgia, 42-54, 307-308; Cioculescu, Itinerar, V, 494-500; Alexandru Davila, DRI, II, 20-52; Alexandru Davila și teatrul, îngr. și pref. Marin Manu Bădescu, București, 1996; Florin Faifer, Cordonul de argint, pref. Liviu Leonte, Iași, 1997, 55-80; Dicț. esențial, 238-240; Ghițulescu, Istoria, 30-34
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
pref. Al. Săndulescu, București, 1975; Emilia Șt. Milicescu, Delavrancea, Cluj-Napoca, 1975; Piru, Ist. lit., 174-177; Brădățeanu, Istoria, II, 39-57; Dicț. lit. 1900, 263-268; Petrescu, Configurații, 132-150; Piru, Ist. lit., 174-177; Constantin Cubleșan, Opera literară a lui Delavrancea, București, 1982; Modola, Dramaturgia, 62-103, 337-349; Emilia Șt. Milicescu, Pe urmele lui Delavrancea, București, 1986; Cella Delavrancea, Dintr-un secol de viață, îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 1987, passim; Negoițescu, Ist. lit., I, 132-134; Barbu Delavrancea, DRI, II, 53-60; Aureliu Goci, Trilogia Moldovei
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
festivismului triumfal oficial. Întoarcerea personajelor din piese mai vechi , „după douăzeci și cinci de ani”, în Cu toată dragostea (1986) și în Confesiune târzie (1986), încercare vădită de a aplica un clișeu de mare succes în roman, nu putea da rezultate în dramaturgie, mai puternic ancorată în efemerul receptării. O încercare inedită e Foc în Calea Văcărești (1999), o „evocare dramatică după viața și opera lui I. Peltz”, înscrisă în repertoriul Teatrului Evreiesc de Stat din București. În schimb, exploatarea cu succes a
DORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286837_a_288166]
-
Foc în Calea Văcărești, București, 1999; Paranormal 2000, București, 2000. Repere bibliografice: V. Mîndra, Pe marginea unui „experiment”, GL, 1962, 27; Dan Rebreanu, Dorel Dorian, „Ficțiuni pentru revolver și orchestră”, TR, 1970, 36; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 229-233; Manolescu, Literatura SF, 81-82; Faifer, Dramaturgia, 43-46; Ghițulescu, O panoramă, 302-303; Victor Ernest Mașek, Dorel Dorian, „Cu toată dragostea. Confesiune târzie”, RL, 1987, 12; Alex. Ștefănescu, La hotarele dintre două milenii, „Magazin”, 1988, 15; Victor Bârlădeanu
DORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286837_a_288166]
-
Repere bibliografice: V. Mîndra, Pe marginea unui „experiment”, GL, 1962, 27; Dan Rebreanu, Dorel Dorian, „Ficțiuni pentru revolver și orchestră”, TR, 1970, 36; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 229-233; Manolescu, Literatura SF, 81-82; Faifer, Dramaturgia, 43-46; Ghițulescu, O panoramă, 302-303; Victor Ernest Mașek, Dorel Dorian, „Cu toată dragostea. Confesiune târzie”, RL, 1987, 12; Alex. Ștefănescu, La hotarele dintre două milenii, „Magazin”, 1988, 15; Victor Bârlădeanu, Dorel Dorian și contribuția evreilor la SF-ul românesc, „Realitatea
DORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286837_a_288166]
-
această categorie de lucrări fac parte Moața, Creața și Grasu la bal (1945), Cu Țăndărică spre mările Sudului, după Erick Kästner (1946), Mia, Lia și Cuțache (1947), Paznicul florilor (1955). Un alt capitol al literaturii scrise de D. îl reprezintă dramaturgia. Debutează cu o lucrare bine primită de critică, Seara răspunsurilor, în 1958, construcție dramatică reușită sub raportul compartimentării faptelor, cu un dialog viu, cursiv, spiritual. Personajele, antrenate într-un turnir al confruntării dintre adevăr și mistificare, se mișcă în mediul
DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
colecție de lirică populară din Gârceiu, județul Sălaj; aici aproape toate textele se caracterizează, opinează Ovidiu Bârlea, printr-o „șlefuire rar întâlnită, care le face deosebit de atractive”. D., care cunoștea câteva limbi străine, s-a remarcat și ca traducător din dramaturgia elină; Ifigenia în Aulida (1879) și Ifigenia în Taurida (1880), transpuse din Euripide, au fost distinse, la ediția a doua (1902), de Academia Română, cu Premiul „Adamachi”, prilej cu care filologul clasic și profesorul de latină, academicianul Nicolae Quintescu, afirma că
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
pozitivist Filosofia lui Blaga (1944), intenționând să îndrepte în primul rând erorile de interpretare anterioare și să prezinte limpede coordonatele reale ale filosofiei blagiene. Asemănătoare ca scop și metodologie este lucrarea Însemnări despre teatrul lui Ibsen (1956), o exegeza a dramaturgiei scriitorului scandinav din unghiul esteticii materialiste. Dintre studiile sale se remarcă, prin importantă și amploare, Istoria literaturii universale (I-III, 1963-1971). Elaborată pe baza unui curs universitar, ea păstrează caracteristicile unei lucrări didactice în concepție, organizare și expresie. Conceptul de
DRIMBA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Pentru teatru, de care s-a simțit foarte atras, a realizat, în colaborare cu M. Zamphirescu, Ciru Oeconomu, N. Țincu ș.a., spectacolul de revistă Cer cuvântul (1874), primul de acest gen în dramaturgia românească. În publicistica literară G. s-a făcut cunoscut prin polemica purtată cu Titu Maiorescu și cu societatea Junimea. La Beția de cuvinte (1873), articol în care Maiorescu ridiculiza stilul bombastic al colaboratorilor „Revistei contimporane”, va răspunde cu o lungă
GRADISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]