21,577 matches
-
se vedeau câțiva clienți pe la mese, cu halbele de bere în față, și plutea un miros acru, îmbâcsit, de crâșmă ordinară. Nici pe vremea lui Tănase nu era un local select, dar măcar era mai primitor. Ticu o apucă spre dreapta și îl duse pe fratele său aproximativ la aceeași masă, unde stătuseră ultima dată când le călcase piciorul pe-acolo, în urmă cu trei ani. Pe masă nu mai găsiră însă nici flori proaspete, nici față de masă curată, iar în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
apucând-o în sus pe o scară în spirală, luminată slab din loc în loc de câte o ferestruică cu geamurile murdare. Când ajunseră la ultimul etaj, se opriră puțin ca să-și tragă sufletul și să se orienteze, apoi o luară spre dreapta, pe un coridor strâmt și întunecos, cu miros de aer umed și stătut, de-a lungul căruia se înșiruia vreo duzină de uși, mânjite cu vopsea cafenie. În fața ultimei uși, pe care se putea distinge, la lumina chioară a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
unul care cunoștea bine casa, Fănel Trifu se îndreptă spre o ușă și păși înăuntru primul. În holul de la intrare era întuneric și nici un zgomot nu lăsa să se ghicească prezența chiriașilor care locuiau acolo. Fănel Trifu o luă la dreapta și începu să urce niște scări de lemn, prevenindu-l și pe camaradul său să pășească cu mare grijă. Totuși treptele vechi de lemn scârțâiau destul de tare la orice mișcare și nu avură ce face. Sus, în capătul scărilor ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de partid pe un ton patetic. Proiectul cu refacerea obștei căzu însă baltă câteva săptămâni mai târziu, când de la regiune se primi un telefon expres în acest sens; între timp funcționarii în cauză fuseseră dovediți drept complici ai "deviaționiștilor de dreapta" și, drept urmare, dați afară și arestați. Lui Stelian i se dădură și în continuare diverse treburi de funcționar bun la toate și pe care, din gentilețe, nu le putu refuza. Ba la un moment dat începu să fie chemat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prin lentilele ochelarilor săi albăstrii. Celălalt râse din nou, dar parcă cu mai puțină poftă, și se apucă să scrie grăbit în fișele lui de inventar. Pentru Virgil iarna vitregă era legată de alte griji. El alergă în stânga și-n dreapta prin nămeți și prin viscol, ca să aranjeze cu botezul copilului. În cele din urmă, evenimentul avu loc într-o zi de marți, cu zăpezi acoperind pe jumătate ferestrele casei, la lumina lămpii și a lumânărilor, ca în plin ev mediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în sala de curs. Într-adevăr, din capătul coridorului se auzi un glas tărăgănat și foarte profesoral. Ți-a picat fisa pe dracu! Las-o jos, că măcăne, îl puse la punct Victor pe Dobrescu. Acesta își întorsese capul spre dreapta, de unde fusese semnalată apariția profesorului, dar nu văzu nimic, din cauza studenților care încă mai staționau pe hol. Care moș Paranteză, mă? zise el nedumerit, continuând să pufăie alene din țigară, rezemat ca un belfer cu coatele de pervazul ferestrei. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îl tot bătea la cap că numai la Vidra și doar la Vidra, cu toții împreună, și-ar fi putut găsi cu adevărat fericirea, dar și altor motive. De curând, socrul Grigore Gospodin, tot umblând să cumpere pământuri în stânga și-n dreapta și să-și dezvolte afacerile lui cu grădinăritul, dăduse de buclucul pe care-l căutase parcă cu lumânarea. Într-o noapte fu ridicat cu duba de acasă și, o dată cu el, și alți țărani gospodari din sat, la fel de prost văzuți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
microscopului. Mănunchiul cu fire cenușii este de o claritate la care nu se aștepta. Manevrează cu delicatețe distanțierul deja instalat cu precizie de profesor. Conflictul de grad doi între arteră și trigemen este deja rezolvat. Ar trebui degajat puțin spre dreapta ca să aibă acces la cel de al doilea conflict semnalat de I. R. M. Tresare. Undeva, spre centrul mănunchiului de nervi, artere și vene, se întrevede o imagine ciudată, o intersecție anormală între mai multe fire greu indentificabile. Închide ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lor. Simte un fel de bandă care îi înconjoară strâns capul fără să o jeneze, ci mai degrabă dându-i un fel de certitudine că nervii care comandă simțurile sunt ținuți la locurile lor. Nara stângă, mereu mai sensibilă ca dreapta, este jenată de o gâdilătură. Cu coada ochiului drept înregistrează defilarea negrăbită a unor picături care cad din înălțimi spre ființa ei de parcă ar fi o scurgere lentă din streașina cerului. Nu îndrăznește să încerce să își miște membrele, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe coridorul larg și aseptic, cu încăperi de ambele părți, cu uși închise pe care ochii neliniștiți citesc ca prin ceață : "Celulă de ajutor psihologic", "Sectorul 1", "Medic de gardă", "Anestezist", "Infirmiere", "Sectorul 2" și, în fine, ultima ușă pe dreapta, față în față cu o altă ușă larg deschisă : " Sectorul 3". Pe unicul pat, sau mai curând postament, înconjurat de fel de fel de aparate, ieșind de sub cerșaful alb ca un lințoliu, apare capul ce pare doar de mărimea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și mama ei." "Nu te chinui cu gândul ăsta, spirit drag, acum toate s-au așezat la locurile lor...", intervine gândul transmis de Teodora. Dintr-o dată măsuța vibrează cu violență. În stânga ei, între degetele mâinii ei stângi și cele ale dreptei Teodorei intervine încă o prezență, o invizibilă prezență nechemată: Cine ești, spirite neliniștit ? Ești cumva Minodora ?", întreabă Teodora. Masa mai vibrează de câteva ori cu impetuozitate și Dora percepe, în stânga ei, vibrația răspunsului: "Nu, nu e Minodora. Sunt Mihai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dorei o amintire fugară de la masa copilăriei. Dar ea nu poate savura plăcerea ce o credea uitată. Mănâncă ca un automat, gândurile copleșesc simțurile : "Încercările prin care a trecut Minodora în scurta ei viață o îndreptățesc să sălășluiască acum "la dreaptă Tatălui..." Cât sunt de neînsemnate impasurile din viața mea față de tot ce a suferit ea în numai douăzeci și șase de ani, când pleca din nou în necunoscut cu o mașină militară, având alături de ea o nouă speranță ! O speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de către dimineață și a ieșit în curte, în răcoarea vaporoasă a zorilor de zi. Zornăitul tot mai depărtat al soneriei bicicletei confirma plecarea lui Ariton pentru încă două săptămâni cel puțin. Dar gospodarul, la ieșirea din sat, a virat la dreapta și a revenit acasă pe drumul de țarină ce trecea pe la capătul grădinii sale. S-a furișat orbecăind în podul grajdului direct din standoală și și-a luat în vizor întreaga bătătură și casa de vizavi. La un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
al partidului de guvernământ. Și reforma asta mult trâmbițată nu se mai termină odată! Provizoratul ista a generat indisciplină, confuzie și derută în rândul personalului didactic și elevilor... Ce zidesc astăzi unii, mâine alții distrug... Horă dâmbovițeană, dragă: stânga unu, dreapta doi! Înainte și-napoi! Și să ne mai mirăm că ne pleacă cei mai buni oameni din învățământ, că tineretul își ia lumea în cap, că ne părăsesc medicii și informaticienii, că patriotismul a devenit o glumă, că numele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fală pentru bărbat. Și lucrurile s-au desfășurat cum nu se poate mai bine preț de peste o jumătate de an, până când, într-una din duminici, Vasile Chelu, cetățean român de 27 de ani din județul Suceava, a fost tras pe dreapta chiar la punctul de trecere a frontierei dintre Germania și Belgia, aducându-i-se la cunoștință că de ceva vreme transportă duminică de duminică o marfă suspectă într-o mașină cu numere false... La controlul de rigoare, într-unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
știe ce carte să joace. Îi arat eu. Îi strâng bruma de cărți și caiete de pe bancă și-i dau de înțeles că a trecut granița cu ele. Îi dau și lui un cot, ca să se mute ceva mai la dreapta. Sincer, mă bucuram că știu acum unde este buda. Nu trebuia să mai pierd timpul căutând-o. Bronzatul, respectuos: se conformează. Nu zice pâs. Liniște de mormânt. Intră o duduie. E clar că-i profesoară. Se miră: "Ce-ați pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
într-o mănăstire și voi fi rugată să spun ce dorințe vreau să-mi fie imediat îndeplinite? Alexandru cel Mare a riscat așa ceva cu Diogene, iar acesta a formulat doar rugămintea ca ilustrul împărat să se mute ceva mai la dreapta, pentru că-i lua lumina soarelui, din poziția în care stătea... Ei bine, eu aș formula alte exigențe... Sunt bolnavă de chemările unei libertăți care nu vrea constrângeri. Este posibilă o asemenea libertate? Uneori cred că aș vrea să fiu isihastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
privește tot timpul. Pa, pa! Spun. Tre' să plec. Stai că vin și eu, spune tipul. Ce pot să fac? Ieșim împreună, mergem o bucată prin alei întunecate și pustii dintre edificiile neiluminate. Eu o iau la stânga. Eu merg la dreapta. Și mă grăbesc să plec în direcția opusă. După ce merg până la capătul străzii, iată că dau nas în nas cu el. Mă sperii de dânsul și mă retrag. M-ai speriat. N-a fost cu intenție. Și deci te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
untdelemnul se ridică, fără întârziere, deasupra apei! 1 Cuvinte atribuite lui François Rabelais. 72 Rareș Tiron Aici, însă, am început să mă cam poticnesc cu cititul, căci literele deveniseră din ce în ce mai hâde și mai diforme. Liniile fiecărui rând ajunseseră treptat, din drepte, în sinuoase de-a dreptul. Se vedea clar că mâna care le așternuse fusese condusă de un tremur nervos cu adevărat puternic și nestăpânit. Însă, cu o încordare solidă a atenției, m-am străduit, totuși, să continui să citesc. Mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care locuiesc acum, loc în care tot mă războiesc eu, aproape zi de zi, cu monotonia deplină a rândurilor manuscrisului meu drag, mai întâi pornind pe bulevardul principal al micului meu oraș, iar D 118 Rareș Tiron apoi cotind la dreapta de două ori, se găsește, la vreo două sute de pași, clădirea Poștei, care, deși este destul de veche și de neîngrijită, ea tot știe, totuși, să se înalțe mândră în fața oricărei perechi de ochi, oricât de pretențioasă ar fi ea. Îndată ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
două vârste, costum cenușiu, tipicul angajat al companiei japoneze, salary man. Doarme, căzut într-o rână, cu gura larg deschisă, servieta în brațe. Urmăresc progresia trunchiului lui moleșit progresie lentă, dar imperturbabilă, cu implacabilitatea deznodământului dintr-o tragedie grecească spre dreapta, acolo unde fata își așteaptă, în tăcere, soarta. Acum, este lăsat pe ea cu toată greutatea trupului său viguros. Nici o mișcare de retragere vizibilă din partea ei. Nu a întors o secundă capul să-i arunce o privire. Simți însă cum
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Trupurile străine se descompun în cercuri inegale, ca atunci când arunci o piatră în lac, iar degetul de ceară al zeului, jucându-se, o face să cadă puțin mai la dreapta, un infinit de secundă, un milimetru de rugăciune mai la dreapta... Însă japonezele se regenerează, în acest timp al lor, absolut. Le-am profanat prin neputința mea de le împărtăși odihna, de a mă lăsa în voia apei, a zăpezii, a căldurii emanate din trupurile adunate împreună în bazinul strâmt, ca
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
M-am încăpățânat. M-am năpustit în baie, m-am așezat din nou, am apăsat pe butonul cu pricina. Nimic. M-am ridicat, m-am așezat din nou, am apăsat, răsucit. Tot nimic. M-am foit pe colac, la stânga, la dreapta, am contemplat minute bune peretele gol, doar-doar se va pogorî și asupra mea grația. Grația m-a ocolit. Deja, dincolo, se făcuse liniște. Percepeam prin ușa închisă o încordare nefirească. Momentul inevitabilului nu mai putea fi întârziat. A trebuit să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o direcție, nu departe, către un loc unde se zăreau câteva case cu ferestre slab luminate. La rândul lui, omul aștepta ca și Norocel să-i spună în ce parte trebuie să meargă. -Eu trebuie să merg pe acolo, la dreapta, uite vezi văiuga aceea, apoi tăpșanul pe care încă se mai văd câteva vite la pășunat... Ei, dincolo de tăpșan într-o cocioabă, locuiesc împreună cu mama. După ce și-au spus unul altuia în ce direcție trebuie s-o ia, omul râcâia
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ești periculos, a răspuns băiatul, atent totodată să vadă ce răspunde omul. -Nu mănânc oameni și dacă... tot ai zis că vrei să mă ajuți, să mergem. Și au plecat, omul se sprijinea pe stânga de ramura de copac, pe dreapta îl ținea strâns de subsuoară pe Norocel. După ce a reușit leprosul să se obișnuiască cu sprijinul acordat de către un semen și acela fiind un copil, a început a-l întreba câte una câte alta pentru ca deplasarea să le fie mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]