5,880 matches
-
durere surdă, ei bine, s-a schimbat. E mai ascuțită. Aidan se obișnuise cu mine și cu obsesia mea și spunea: —Ascuțită, zău? Asta e ceva nou. Îmi și rupsesem un os acum cam vreun an și jumătate; scotocisem prin dulapuri căutând ceva și mă întorsesem prea brusc, îmi izbisem degetul de un sertar și începusem să urlu ca în gură de șarpe: —Ooh, Iisuse, oh, Doamne. Oh, degetul meu, doare îngrozitor. Stai jos, îmi zisese Aidan. Arată-mi. Care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Puiul se fierbea cu trifoi și nucșoară. Se gândea la tocat, fiert în clocot, prăjit, feliat, amestecat și ras. — Ce naiba face? zbiera domnul Chawla, privindu-și soția cum dispărea iar și iar pe strada dinspre, în timp ce el asista la golirea dulapurilor de prin casă, la dispariția obiectelor, la golurile de pe rafturi. Cu ce m-ai măritat, Amma? își apostrofa plin de cruzime mama care, la rândul ei, părea îngrijorată. Totuși, fiind răspunzătoare pentru căsătorie, plescăia din limbă și-i răspundea împăciuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
visele despre mâncare tot mai extravagante. Casa părea să se micșoreze. În jurul ei vara se întindea albă și fierbinte, până la o distanță infinită. Într-un târziu, disperată după un alt peisaj, găsi o cutie veche de creioane colorate în fundul unui dulap de bucătărie și, cu un sentiment vecin cu isteria, începu să deseneze pe pereții murdari și pătați ai casei. Desenă în jurul pozelor cu bebeluși agățate de Ammaji. Copii care mâncau terci, care pozau cu păpuși și puișori pufoși de găină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mâloasă și lină. Ușile se vor umfla și va fi imposibil să fie închise odată ce au fost deschise sau deschise odată ce au fost închise. Sporii și mucegaiul se vor întide cu voluptate, iar armatele de ciuperci se vor strânge în dulapul de sub chiuvetă. Încercând să o facă și pe Kulfi părtașă la bucuria lor, vecinii o asigurară că fiul ei era predestinat măririi și că lumea cea mare, de dincolo de Shahkot, aflase de el. — Uite, până și oamenii din Suedia și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pentru a vedea ce puteau șterpeli de la festin. Apoi, când bucătarii începură să amenințe - „Dacă nu termini, te tocăm odată cu ceapa“ - decise să arunce o privire în jur ca să-și dea seama de dispunerea casei. Deschise ușile și scotoci prin dulapuri. Trecu în revistă conținutul unui sertar. Dar lucrurile erau cam vechi și prăfuite. Nimic din casa domnului D.P.S. nu i se păru deosebit de interesant până când, la capătul coridorului, dădu peste o cameră plină cu accesorii de nuntă, în care verișoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
vocea ei ca de un ac ca să-l ajungă și să-l împungă. — De unde vii și care e numele tău de familie? Cu ce se ocupă tatăl tău și cât câștigă unchiul tău? Câte rude ai în casă și câte dulapuri? Ca să fii sănătos, cel mai bine e să bei un litru de lapte de bivoliță pe stomacul gol de dimineață, înainte să răsară soarele. Sampath simți emoția minunată care îl cuprinsese pălind. Autobuzul se hurduca pe panta dealului. Preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care să se uite drept la oameni cu ochi bulbucați ca de broască. Trebuie să fie cu pielea deschisă la culoare, dar, dacă e mai întunecată, zestrea trebuie să includă măcar unul din următoarele articole: un televizor, un frigider, un dulap de metal Godrej și poate chiar un scuter. Fata asta trebuie să fie studentă și să demonstreze aptitudini într-o mulțime de domenii diferite. Când cântă, vocea trebuie să-i fie dulce ca mierea și să aducă bucurie și lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Numai că, la finalul zilei, când își dădură seama a că nu elaboraseră nici un plan funcțional, coduseră înapoi spre casă oarecum spășiți. Șeful poliției îi aduse Colectorului Districtual vestea că maimuțele fuseseră în altă expediție și făcuseră un raid prin dulapurile fostului Judecător Districtual. Luaseră cinci sticle de whisky și dispăruseră înainte ca servitorii să-și dea măcar seama ce se petrecea. Perceptorul districtual reveni la bungalow-ul său și se așeză plin de îngrijorare. Iată-l acolo, râzând așa cum făcea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
manipula. Cretinelul ăsta nu mă îngrijorează. — Ai găsit un chibrit în buzunar?... Mai caută-l o dată, John. Înăuntru găsești un mesaj de la mine. — Zău? Ce anume? — Caută-l, John. Vreau să te convingi că așa e. M-am dus la dulap și am căutat prin costum. Nu aruncasem nimic. Nu arunc niciodată nimic. Uite, chibritul cel trădător, de un roz delicat, rozul rujului: La Zelda. Braserie și salon de dans. L-am deschis cu o mișcare bruscă și am văzut mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Martinei, dar ceva din prezența ei fizică a cărei plutire o simțeam prin casă m-a speriat, făcându-mă să renunț... Nu era nimic de interes general în sertarele biroului sau ale mesei de toaletă, în cele ale patului, în dulapuri, în cartotecă, în valiza de sub pat și așa mai departe, și totuși am dat peste un articol fascinant în timp ce eram în patru labe, completându-mi inspecția în dulapul de jos. O cutie de carton pe care scria OSSIE, pusă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sertarele biroului sau ale mesei de toaletă, în cele ale patului, în dulapuri, în cartotecă, în valiza de sub pat și așa mai departe, și totuși am dat peste un articol fascinant în timp ce eram în patru labe, completându-mi inspecția în dulapul de jos. O cutie de carton pe care scria OSSIE, pusă acolo, fără îndoială, de Martina ieri seară, conținând lucrurile lui. În ea erau diverse obiecte de toaletă, o pereche de espadrile, câteva cămăși murdare, un pașaport expirat (capul tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Cea de-a doua zăpadă mai tivea încă trotuarele. M-am așezat pe o bancă, lângă podul negru de lângă gura deschisă a stației de metrou. Purtam vechea mea haină groasă, albastră - pe care am găsit-o din întâmplare într-un dulap de care uitasem complet și care cred că e mai călduroasă decât paltonul de cașmir, pe care am luat 215 lire de la un bătrân negustor din Portobello Road. Patru ianuarie, 1982. lumea s-a dus iar la lucru. Din trapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu o față lipsită de expresie și o gură aproape închisă când vorbea, parcă pentru a indica o capacitate fantastică de discreție. Purta o uniformă stacojie brodată cu aur, ca un lacheu ieșit din Prizonierul din Zenda. În spatele lui, un dulap de mahon ale cărui rafturi de sus erau formate din mai multe casete cu nume pe ele, conținând ceva ce păreau a fi scrisori pentru diferiții locatari ai apartamentelor. Deci, nu, așa credeam și eu, i-am spus. Nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
geanta mea în mâna lui, pe care, suprinzător a primit-o. A dispărut ca într-un truc de magie; o secundă mai târziu mâna, acum goală, desfăcea o pereche de chei dintr-un inel mare luat dintr-un sertar al dulapului. Bineînțeles că aceste chei sunt încuiate noaptea, mi-a atras atenția, urmărindu-mi privirea. Veți găsi apartamentul așa cum îl știați, deși nu vă pot garanta nimic după ravagiile pe care prietenii noștri le-ar fi putut face. Acel sunet din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
luat-o pe scări, mișcându-mă mai bine din cauza fustei rupte, întrebându-mă ce poveste va inventa pentru a se justifica. În hol, am pus la loc pe inel cheile de la apartamentul lui Charles și grămada de chei înapoi în dulap, unde îi era locul. Afară era încă lumină. Mi-am scos ușurată ochelarii de soare și mânușile mici și negre - era prea cald pentru a le purta, chiar și pentru o doamnă ca mine. M-am întors la dubiță, fluierând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Nu se va ține de cuvânt, să vină la oră fixă. Meteahna lui de a promite și a uita sau de a amâna. Sala de lectură mare, impunătoare, cu mese comode, scaune bătrânești. Rafturile de cărți, pe două niveluri, înalte, dulapuri spațioase. Un grilaj de lemn, cu coloane sculptate, înconjoară rafturile. Liniște, câțiva studenți, majoritatea fete. Plăpânde, cu ochelari. Tipuri de tocilare suave, cu chipuri pale. În lumina încețoșată a dimineții par un fel de gladiole străvezii, aplecate duios peste pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
timpul care, până și în acele clipe de tihnă în jurul unui tort, se prelinge fără susur, fără cadență, fără povară. Va urmări naratorul de peste timp cum la un moment dat femeia aceea doar întoarce amuzată capul, se trage puțin spre dulapul cu pantofi de lângă ușă, lăsând să se strecoare pe lângă ea un bătrân într-un fulgarin alb, cu ochelari negri de orb, cu mâna întinsă în care ține un toiag alb, despicând aerul, pipăindu-și înaintarea, ducându-se spre bucătărie. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și că laptele căpăta o nuanță roșiatică la fiecare lună plină. Din cînd În cînd, la ușa unor Încăperi erau găsite păsări moarte sau mici rozătoare. Alteori descopereau lipsa unor obiecte, mai ales bijuterii și nasturi de pe veșmintele păstrate În dulapuri și În cufere. Din an În Paști, obiectele sustrase apăreau ca prin farmec, la distanță de cîteva luni, În vreun ungher Îndepărtat al casei ori Îngropate În grădină. De regulă nu se mai găseau niciodată. Lui don Ricardo, toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am Îndepărtat de locul acela. Tocmai eram pe cale să renunț la căutarea unui drum de acces spre pivniță cînd, aproape Întîmplător, am dat, În celălalt capăt al coridorului, peste o portiță pe care, la Început am luat-o drept un dulap pentru mături și găleți. Am Încercat clanța, care a cedat de Îndată. De partea cealaltă se Întrezăreau niște trepte ce coborau În picaj către un hîrdău de Întuneric. Mă izbi un miros puternic de pămînt jilav. În prezența acelei duhori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ori poate că la mijloc era numai viața. Multe din vechile sale caiete erau tot acolo, creioane pe care Își amintea că le ascuțise În săptămîna cînd plecase la Paris, cărți așteptînd să fie citite, haine curate de copil În dulapuri. Pălărierul i-a povestit că Sophie Îl părăsise la scurt timp după ce fugise el și, cu toate că ani În șir n-a mai știut nimic de ea, În cele din urmă Îi scrisese din Bogotá, unde trăia cu alt bărbat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pat și le-ar fi alungat pe geam. Slăbiciunea Îl punea Într-o situație ingrată. Medicul Încercă să-și păstreze judecata rece. Între timp, durerea de cap se accentua. Cu degetele răsfirate deasupra pleoapelor, Noimann privea În gol. Înghesuite În dulap, costumele păstrau o tăcere respectuoasă. Ridicându-și cu un efort suprem mâna dreaptă spre tavan, Noimann dădu comanda: „Pe loc repaus!” și Întreg regimentul se destinse, adoptând o poziție de așteptare. „Vax”, spuse medicul, „azi n-am chef de voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spre tavan, Noimann dădu comanda: „Pe loc repaus!” și Întreg regimentul se destinse, adoptând o poziție de așteptare. „Vax”, spuse medicul, „azi n-am chef de voi...” Vârtejul de chipuri se roti deasupra patului, apoi, urmând bărbia, se strecură În dulap. Costumele se neliniștiră, animate de un nou avânt. Acum fiecare dintre ele purta, deasupra gulerului, un cap de consistența aerului, ce se clătina Încetișor. În mijlocul lor, chipul inginerului Edward Satanovski Îl fixa cu insistență În ochi. Medicul Își netezi părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Însă În lături și cele două manechine, aflate În „călduri”, Își reluau activitatea, Încolăcindu-se unul peste altul În poziții atât de nefirești, Încât În cele din urmă Noimann și Mathilda, bătând din palme, izbucneau În râs. Costumele aflate În dulap le țineau isonul. Rochiile Mathildei așijderea. Un ropot de aplauze se auzea din camera vecină și un altul din cealaltă. Primul, prin atitudinea sa fermă, aducea cumva cu tropăitul pe care-l scot tocurile unor recruți ce bat pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Transpirația Își făcu efectul. O parte din răul ce se afla În el fusese eliminat. Tâmplele Încetară să-i zvâcnească. Ritmul bătăilor inimii deveni mai regulat. Medicul Își aruncă halatul pe umeri și, luând o poziție marțială, se Îndreptă spre dulap să-și inspecteze „trupele”. Pauza de respiro durase prea mult. Costumele se aflau În dezordine. „Soldați, drepți!” făcu Noimann. După care le dădu un ordin ce se bătea cap În cap: „Pe loc repaus, marș!”. Costumele Își umflară pieptul, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vals de Johann Strauss. Strângând sticla și mâinile la spate, Noimann pășea triumfător, măsurând podeaua În lung și-n lat. Umerii săi se Îndreptaseră. Pașii Îi deveniră mai elastici. Iar glasul Începu să-ngâne, tam-taram-taram, acordurile valsului. Înghesuindu-se În dulap, costumele Îl acompaniau. Cravatele păreau să intre În același ritm. „În sfârșit”, Își spuse medicul, „criza a fost depășită... Am putea ieși... Desigur”, continuă el să-și deruleze firul gândurilor, „de ieșit putem ieși, problema e Încotro ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]