4,381 matches
-
atingă. Nu părea pus În Încurcătură de rapiditatea cu care vorbeam. Mi-am spus că ar trebui să fac pauze de respirație măcar Între propoziții. Asta mă va calma. Dați-mi voie să recapitulez evenimentele petrecute În prima parte a după-amiezei, spuse inspectorul. Omul se prezentase mai devreme, dar eu n-am reușit niciodată să țin minte numele, iar descoperirea unui cadavru are darul de a-ți lua mintea de la detaliile mai prozaice. Ședeam În biroul Lindei, care fusese rechiziționat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de mine, fără a atrage măcar o căutătură fugară, chiar dacă să zicem că ar fi purtat o ținută mai puțin orbitoare decât de obicei. Mă Îndoiam că mintea lui Lesley era În stare de așa ceva. — Lesley, unde te aflai În după-amiaza În care a fost ucisă Linda? am Întrebat-o fără nici un fel de introducere. În cazul ei era inutil să te Învârți În jurul cozii. — La cumpărături, Îmi răspunse, făcând ochii mari cât niște farfurioare de culoarea cerului. Și-apoi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
conțin deloc cofeină, dar sunt pline de aditivi. Asta are același conținut de cofeină, nu are aditivi și nu trebuie să bei decât o cană. E mult mai practic. — Hm. Povestește-mi despre celelalte persoane care erau la subsol, În după-amiaza aceea, mă rugă el, sorbind Încă o dată. M-am așezat pe masa din bucătărie. — Brian e oarecum o enigmă. Se antrenează foarte serios și mai lucrează ca bodyguard În cluburi uneori. Nu prea vorbește, dar probabil că ai descoperit asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ca un general maior. Mă rog. Brian a crezut că-i mai bine să-ți spun asta. Deși, dacă mă Întrebi pe mine, nu-i treaba lui. Am zâmbit politicos și am așteptat. Fliss adăugă fără tragere de inimă: — În după-amiaza În care Linda a murit. Ne-am cam ciondănit. Ea și cu mine. — Cum s-a Întâmplat? — A intrat În sală cu clipboard-ul ei, zise Fliss, pronunțând cuvântul „clipboard“ cu un dispreț magnific. Își lua notițe despre orice. A continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dau seama? Gustul vestimentar oribil pe care-l are Lesley. Ce ironie, nu? Nu pricep, zise Rachel, aplecându-se Înainte În scaun, pe drept cuvânt nedumerită. — Totul Începe de la Jeff. A spus că a văzut-o pe Linda În acea după-amiază, pe coridorul de la subsol și că era bine mersi. A mai zis și că e absolut sigur că era Linda, pentru că, la Început, a crezut că era Lesley, dar apoi femeia și-a Întors capul, iar el i-a zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mișcări de trupe, se vorbește de un război civil. Nizam, se spune, a Împărțit arme În unele cartiere din Isfahan. În bazar, marfa a fost pusă la adăpost. Porțile principalelor piețe, mai ales cele ale giuvaergiilor, sunt Închise de la Începutul după-amiezei. În vecinătatea divanului, tensiunea este maximă. Marele vizir a trebuit să-și părăsească Încăperile În favoarea lui Hasan, dar reședința sa se află În apropiere, și doar o mică grădină Îl desparte de ceea ce a devenit cartierul general al rivalului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nici un drum nu este cruțat, „pacea selgiucidă” Începe să se fărâmițeze. Atunci izbucnește memorabila criză de la Samarkand. „Cadiul Abu Taher a stârnit totul”, afirmă cu hotărâre un cronicar. Nu, lucrurile nu sunt atât de simple. E adevărat că, Într-o după-amiază de noiembrie, vechiul protector al lui Khayyam sosește pe neașteptate la Isfahan, cu femei și bagaje, Înșirând Înjurături și blesteme. De Îndată ce a trecut de Poarta Tirah, cere să fie condus la prietenul său, care Îl instalează În casa lui, bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pună Întrebări tovarășului său. Pentru moment, n-are altă alegere decât să aibă Încredere În el. Plecaseră de mai bine de un ceas când o gloată dezlănțuită vine să prade casa lui Khayyam și să-i dea foc. La sfârșitul după-amiezii, observatorul e jefuit. La aceeași oră, trupul potolit al lui Djahane era Îngropat la temelia zidului care mărginește grădina palatului. Nici o lespede nu marchează locul mormântului ei pentru posteritate. Parabolă extrasă din Manuscrisul de la Samarkand: „Trei prieteni se plimbau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
niciodată. Uimirea mea nu-l afectă În nici un fel. Dar sunteți aici! Îmi Întinse un bilet mâzgălit de Charles W. Russel, ministru plenipotențiar al Statelor Unite. Stimate Dle Lesage, Aș fi foarte onorat dacă ați putea veni la legație În această după-amiază, la ora patru. Este vorba despre o chestiune importantă și urgentă. I-am cerut șoferului meu să rămână la dispoziția dumneavoastră. XLIV La legație mă așteptau doi bărbați, cu aceeași nerăbdare stăpânită. Russel, Într-un costum gri, cu papion În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
puncte mici, verzi, care dansau după cum vorbeau vocile. Când se întorcea de la operă, mama n-avea voie să facă nici o mișcare decât în pauzele dintre emisiuni și, fiindcă știa dinainte ce-o așteaptă, își pregătea toate la îndemână, încă de după-amiază. Marțea și vinerea, eu aveam voie să stau treaz până mai târziu, iar atunci se transmitea emisiunea politică și vocile din văzduh spuneau că iubitul conducător era rău și recolta la fel și aproape toate lucrurile despre care noi învățam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
care te face grav, scapi doar dacă iubești ori te afli pe lună. Atunci e mai mică. Până la Stazione Termini, gara din Roma, tata n-a zâmbit nici măcar o dată. În buzunar avea o adresă și optzeci de mărci. Era o după-amiază de vineri, eu m-am așezat în sala per la mamma ed il bambino, iar tata s-a dus să caute. Tata a găsit. Întotdeauna tații găsesc, copiii trebuie doar să aștepte și pe urmă povestea se sfârșește cu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
când devii adult. Atunci ai la îndemână cuvintele potrivite, însă ceva rămâne ascuns în spatele ochilor. Până la operație mai aveam o zi. Am mâncat tot ce-mi aduceau și chiar pot spune că mi-a plăcut. Apoi m-am uitat toată după-amiaza la Bugs Bunny, Batman și așa mai departe la un televizor atârnat sus, la capătul patului. Dacă am ghinion și cade, mă gândeam, vor trebui să-mi repare amândouă picioarele odată. Seara devreme, a trecut pe la mine doctorul și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ora paisprezece, în fiecare duminică. Samantha era măritată cu un americam obișnuit și putea, printr-o simplă strâmbătură din nas, să mute obiectele din loc ori să le facă să dispară cu totul. Eu mă închideam în sufragerie câte o după-amiază întreagă, mă întindeam pe patul de două persoane de lângă televizorul marca Grundig și priveam câte una din cărțile mamei, înșirate pe rafturi. Îngerul albastru de Heinrich Mann, volumul șapte din Proust sau al treilea din Hemingway. Când mă simțeam pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Bogart sau Belmondo. Aceia nu trebuie decât să apuce femeile și să le strângă în brațe. Ei n-au nevoie să le scrie scrisori. După un timp, am încetat să mai aștept. Tocmai venise din nou primăvara când, într-o după-amiază, tata s-a întors acasă mai devreme decât avea obiceiul. Ploua, însă aerul era călduț. Eu stăteam în balcon pe un scaun și observam ce fac vecinii. Unii își atârnau rufele la uscat, alții meștereau de zor câte ceva. Tata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pace și nu se mai ținea după mine, când la un moment dat, pe la mijlocul verii, a venit înștiințare din capitală, cine a fost promovat și cine trecut în rezervă. Trecerea în rezervă, trebuie să știi, înseamnă sfârșitul. Era așadar o după-amiază frumoasă și caldă și rămăsesem până mai târziu pe câmpul de zbor, lângă avioane. Sala de mese a ofițerilor era plină, așa că noi ne-am tolănit sub ferestre, în iarbă, când au început să citească lista cu numele rezerviștilor. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pese de tratamentul urât pe care i-l aplicau bunicului, Îl privea, apoi Îi privea pe tata și pe mama, și continua să mănânce ca și cum n-ar fi avut nimic de-a face cu ceea ce se petrecea. Până ce, Într-o după-amiază, când se Întoarse de la muncă, tatăl Îl văzu pe fiu meșterind cu un briceag o bucată de lemn și crezu că, așa cum era normal și obișnuit În acele vremuri Îndepărtate, Își construia o jucărie cu mâinile lui. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cunoașterii. Și, termina gramaticianul, Inepțiile sintactice care umplu lamentabila scrisoare m-ar face să cred că ne aflăm În fața unei mistificări uriașe și grosolane dacă n-ar fi realitatea extrem de tristă, evidența dureroasă că teribila amenințare s-a Îndeplinit. În după-amiaza aceleiași zile, după cum am anticipat, sosi la redacția ziarului o scrisoare a morții cerând, În termenii cei mai energici, rectificarea imediată a numelui său, domnule director, scria, eu nu sunt Moartea, sunt pur și simplu moarte, Moartea este ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
verific suspicioasă trupul, apoi îl acopăr cu un halat, și aici este tot un fel de spital, toată lumea poartă halate albe. Un acoperiș de sticlă transparentă acoperă piscina ca un impermeabil, protejând-o de furtună, lumina difuză, plăcută, a acestei după-amiezi de iarnă ascunde urmele lăsate de vârstă, iată brațele lui Udi despicând apa, dacă le-aș spune celor de aici că ieri fusese paralizat, mi-ar râde în nas, cufundat în miracolul său se îndepărtează, fără să mă observe, trecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cunoșteam durerea orbitoare a ochilor, senzația grea de vomă, durerea puternică și urâtă de cap, petrecusem zile întregi în pat din cauza ei, chiar și în dimineața nunții noastre venise să îmi umbrească fericirea, zăcusem în patul meu de fetiță până după-amiază, cu ochii închiși, cu o cârpă umedă pe frunte, în casa aceea veche care devenise casa însingurării tatălui meu, golită de dorințe și obiecte. Pisici flămânde își ascuțeau ghearele pe fotoliile pline de păr, până ce s-au dezintegrat cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe un ton politicos, iar totul părea minunat, până în clipa în care a devenit clar că asta nu îi era de ajuns, viața aceasta nu o satisface, să gătească în fiecare zi pui fiert cu piure, să stea în fiecare după-amiază în fața unui bărbat îmbătrânit care o plictisește. Este încă tânără, vrea să trăiască, să fie actriță, să danseze și să cânte, nu vrea să putrezească în satul ăsta uitat de lume, în casa aceasta veche, mica agenție evreiască a nefericirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
caută. O privesc din nou suspicioasă și mirată, șade dreaptă în fața noastră, cu bărbia ridicată, pentru că noi amândoi stăm în picioare, una dintre mâinile ei mângâie spinarea fetiței, părul îi flutură ușor pe capul copilului, în adierea vântului cald de după-amiază, ce vine de pe terasă, vocea îi înflorește din gât umedă și proaspătă, mi se pare că aș putea să stau să o ascult la nesfârșit. Exact așa ascultau fiii lui Iehuda îngrijorați profeția încurajatoare, de ce să ne mire faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai repede, ea își ridică ochii spre mine, nici măcar nu întreabă de ce, îi este clar faptul că nu va primi un răspuns satisfăcător, apoi murmură fericită, minunat, mă va ajuta cu temele la istorie. Suntem atât de epuizate de această după-amiază în care ne-am distrat împreună, încât chiar și el pare un minunat punct de sprijin, imediat ne va deschide ușa, va risipi tensiunea acumulată între noi, dar în timp ce urc scările în urma ei, îi văd picioarele înghețând în fața ușii, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bătusem la cap să iasă cu ea fără mine, să îi dedice o parte din timpul său, dar nu crezusem că asta se va întâmpla tocmai în felul acesta. Capul meu se lasă greu pe birou, iată, mai am o după-amiază liberă, până diseară nu voi lipsi nimănui, vreme de ani întregi le lipsisem amândurora, sfâșiată între ei doi ca o cîrpă veche, acum sunt de prisos, iar din pricina faptului că mă obișnuisem atât de mult să fiu la dispoziția lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care o are în grijă pe Yael, el suspină mut, ce se va întâmpla dacă refuză, dar apoi spune, OK, fără Hava, vin bucuros să discutăm despre această situație. Când anume, întreb eu timid, iar el răspunde, ești liberă în după-amiaza aceasta, și eu confirm imediat, da, doar asta era tot ceea ce îmi doream, să îmi găsesc ceva de făcut după-amiază, iar el spune, nu mă simt bine la cămin, hai să ne întâlnim la o cafenea, este un loc frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rănit, îmi pieptăn părul ud, mă parfumez, ca și când ar urma să merg la o întâlnire decisivă, lipsită de încordare. Fericirea mă înfrumusețează, simt bucuria trupului care s-a întors la el însuși, iar în clipa în care ies în căldura după-amiezii, nu îmi este clar încotro mă îndrept, merg pe urmele cioburilor de conversații rămase pe drum, ale unui zâmbet prietenos, apoi iată că mă trezesc în fața acelei cafenele, ani de zile nu îndrăznisem să intru acolo, trecusem doar prin fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]