3,503 matches
-
lucru și energiile se irosesc cu problemele mărunte, multe fără influență semnificativă asupra organizației, în timp ce problemele importante sunt lăsate la urmă, rezolvate pe fond de oboseală sau nerezolvate. 12.4. Alte tehnici de îmbunătățire Din cele prezentate anterior reiese fără echivoc că în managementul organizațiilor sportive trebuie stabilite priorități în ce privește problemele organizaționale. O posibilă modalitate de îmbunătățire este ceea ce în literatura de specialitate se numește tehnica machetei stabilirii priorităților. Aplicarea tehnicii presupune: a. întocmirea unei machete cu patru casete (fig. 12
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
care să genereze un complement-obiect; nu pot avea complement-obiect (obiectual), pentru că nu le este necesar; verbul nu are nevoie de o limită externă a semanticii sale; sensul mesajului este determinat, complet, înafara relației cu un complement-obiectual; semantica verbului, determinată, fără echivoc, poate fi doar înscrisă între diferite coordonate exterioare, facultative: temporale, spațiale etc. Se cuprind aici: a. verbele, expresiile și locuțiunile verbale impersonale absolute, suficiente în (prin) ele înseși: a ploua, a ninge, a se face seară, a se însenina, a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unui complement obiectual (direct, indirect) cu originea într-o relație de dependență guvernată de aceste verbe. Semantica verbului regent își caută o limită exterioară care să o determine; înafara acestei limite (descrisă de un complement obiectual), mesajul verbal ar rămâne echivoc sau indescifrabil. În enunțul El vede., verbul a vedea, lipsit de complement direct, exprimă o acțiune foarte generală, concepută ca însușire: El nu este orb, vede. Prezența unui complement direct redă verbului calitatea verbală, de proces, și înlătură orice posibilitate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
indescifrabil. În enunțul El vede., verbul a vedea, lipsit de complement direct, exprimă o acțiune foarte generală, concepută ca însușire: El nu este orb, vede. Prezența unui complement direct redă verbului calitatea verbală, de proces, și înlătură orice posibilitate de echivoc: El mă vede. În funcție de modalitatea în care își împlinesc, în plan sintactic, „golul” ( K. Bühler ) structural, determinat semantic, verbele tranzitive se grupează în: a. tranzitive directe; semantica mesajului verbal se realizează pe deplin prin relația sintactică dintre verb și un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-a, sau substantival, care rămâne în afara unei funcții sintactice propriu-zise: „Tu, iartă-mă, fecioară, tu, căprioara mea!” (N. Labiș) Subiectul subînțelestc "Subiectul subîn]eles" Când verbul-predicat (sau component al predicatului) se află la persoana a III-a, pentru realizarea fără echivoc a înțelesului global al enunțului, persoana verbală se prelungește, de regulă, într-o expresie sintactică: „Felix tresări. Va să zică Otilia citise scrisoarea. Fata îi ridică din nou bărbia râzând.” (G. Călinescu) Principiul economiei limbii și exigențe ale organizării stilistice a enunțului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cultivau culoarea sonoră a cuvintelor mai presus de sensul acestora, urmărind cu 12 prioritate muzicalitatea versului, Debussy va recurge la sugestie, ca mijloc esențial în crearea ambiguității. Prin definiție, simbolul se delimitează de simpla reprezentare a realității, fiind mobilul declanșării echivocului, a acelor multiple și variate interpretări ce operează la nivelul mental al auditorului, stimulându-i capacitățile imaginative. Debussy introduce ideea simbolului analogic într-o concepție opusă formei consacrate a discursului sonor. Astfel, el evidențiază existența simbolului prin evitarea unei dezvoltări
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
discursului, generând o configurație anacruzică cu evidente conotații expresive la nivelul imaginii conceptuale. Astfel, se distinge o senzație de alunecare imponderabilă, alimentată în mod adițional prin aspectul metro-ritmic ambiguu al „motivuluidecor” și natura non gravitațională a scării hexatonale. Această trăsătură echivocă a expresiei motivice inițiale rezultă din conflictul creat între structura metrică și profilul tensional expresiv al acesteia. Mai precis, deplasarea unității motivice pe timpul al II-lea al măsurii, precum și sublinierea dinamică a acestuia în pofida marcării tradiționale a timpului I, generează
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
revenirea pedalei ostinato a sunetului , afirmația vocii mediane va da glas unui ecou al motivului generator, care se repetă într-o dinamică din ce în ce mai stinsă, risipindu-se în „tenebrele” rezonanțe ale registrului grav. Expresia motivului tematic principal se va afirma fără echivoc prin revenirea sa în prim planul discursului, subliniată în mod adițional de profilul amplificat al acesteia. Astfel, melismele vocale vor fi dublate la interval de 3m (în mod frecvent), 3M și 4p, desfășurându-și arabescurile cu o dezinvoltură care ignoră
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în finalul preludiului. Debussy apelează la expresia puternic conturată a cadenței perfecte asociată planului dinamic ff, acordurilor sincopate larg desfășurate, apelului energic al tobelor, precum și revenirii abrupte a tonului de fa major pentru a impune o imagine finală lipsită de echivoc. Departe de risipirea diafană a unor sunete ce par să atingă adesea pragul unei lumi imateriale, o modalitate de finalizare devenită, de altfel, tradițională în limbajul debussyst, „epilogul” fără tentă de ambiguitate al Generalului Lavine plasează cu certitudine această reprezentare
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de a marca sunetele liniei principale cu un atac tenuto implică tratarea acestora ca entități cu o egală pondere în contextul ansamblului traseului melodic. Astfel, acea prețiozitate și înfumurare a personajului evocat va decurge dintr-o rezonare clară, lipsită de echivoc, a sunetelor (în fapt, aspect corespondent caracterului „lipsit de îndoieli” al lui Pickwick) și cu o folosire adecvată a pedalei de rezonanță (efectele acesteia vor însoți fiecare octavă din planul inferior). Traseul armonic predominant diatonic îndeplinește o funcție esențială la
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
concentrată a elementelor tematice ce au jucat un rol esențial pe parcursul întregului preludiu: melodia „amabilă”, ritmul punctat într-o formulă augmentată ( ) și „semnalul” imnului în octave. Acestea preced afirmarea concluziei în ff pe un acord de fa major lipsit de echivoc, succedat de rezonanțele sale în p la cele două registre extreme ale claviaturii. Calitatea interpretării acestor pagini depinde de valoarea umorului pe care îl descoperim printre rândurile acestora, în jocul inspirat al juxtapunerii de contraste. Hommage à S. Pickwick Esq
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
anticipează. Ulterior, această combinație sonoră își va afla o surprinzătoare rezolvare pe o pedală prelungită a armoniei de re major, în care incidența lui cu do# (septima mică și mare) confirmă un nou mijloc de creare a aceleiași intenții de echivoc sonor. Plasat în registrul acut al discursului, cel de-al doilea bocet va desfășura un nou desen cromatic al cărui sens predominant descendent amplifică nuanța de tragism a expresiei. Linia vocalmelodică va fi iluminată de ecleraje armonice schimbătoare: sol minor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
fovismul, futurismul ș. A. Abstracționismul optează pentru geometrizarea formelor, întoarcerea la elementele naturii, demonstrarea intuitivă a armoniilor universale, renunțând la detalii și calități materiale. Wassili Kandinsky, cel care fundamentează gruparea plastică odată cu tabloul Prima acuarelă abstractă, voalează semnificațiile unui conținut, creează echivocul, astfel încât petele de culoare și liniile să încifreze, să se înstrăineze de realitatea concretă, deschizând potențialitățile unei „lumi cosmice”. Piet Mondrian absolutizează severitatea formală a tuturor obiectelor, mergând pe ideea că din textura imaginii unui obiect ceea ce trebuie reținut este
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
zile din clipa când a fost tipărită. Normal ar fi fost să iau imediat cartea-semnal, dar a mai vrut cineva să o citească. C.Ș.: Un fel de postcenzură. Cum a fost primită cartea? A.B.: Cartea a fost primită echivoc. Unii susțineau că idealizez țăranul. Au apărut discuțiile la o masă rotundă în Contemporanul, în care eram desființat. Dar ce conta? Important mi s-a părut că am putut să o tipăresc. Sigur că ar fi trebuit s-o revăd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
potrivit căruia deputații din Moldova urmau să se întrunească la Iași pentru a-l alege pe Sturdza drept domnul lor. În realitate, la deschiderea Adunării din zece mai vor fi prezenți 42 din 48 de deputați moldoveni ce declarau fără echivoc faptul că nu cereau privilegiul de a vota separat 420. Semnalele negative veneau cu adevarat în continuare dinspre exterior. În urma votării lui Carol de către noua Adunare și a sosirii acestuia în România, Poarta redacta un protest la care aderau și
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
municipalității din Iași, că, deși înțelegea imperativele momentului, respectiv necesitatea aducerii unui prinț străin, nu putea să nu-și exprime simpatia pentru "scumpa Moldovă amenințată de a deveni valahă". Într-un discurs intitulat Jos Masca, liderul politic moldovean aprecia fără echivoc faptul că ziua de 11 februarie devenea, în viziunea lui, decesul unei guvernări ce produsese pentru Moldova doar efecte negative. Spaima lui Boldur Lățescu nu era provocată ca în cazul altor lieri de aducerea unui prinț străin, ci de faptul
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
ca și cum nu ar exista. Nu mai e deloc în noi acea forță Pascală care ne scoate din avalanșele egoismului nostru pentru a ne lansa într-un exod continuu spre o lume a libertății, umilinței, iubirii, angajamentului. Mai mult, semnul fără echivoc al agoniei lui Dumnezeu în noi este că Domnul nu mai suscită deloc bucurie în inima noastră. Există încă, se acționează la exterior pentru El, dar nu mai reprezintă un izvor de bucurie. Rămânem așa cum ar fi rămas apostolii, în
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
el bâjbâie. Scriu de cincizeci de ani și asta mă întregește și mă problematizează, stare fecundă pentru mine. Așa sunt eu făcut să explorez, să-mi îmblânzesc fantomele care mă bântuie și mă interoghează. Reușesc, au ba, scrie în Carte. Echivoc, disimulare, inspirație plus inteligență, intuiție, invenție, construcție, sofisme, șoc, artă combinatorie, tensiune, contrarii în proporții farmeceutice. Viață, emoție. Creierului meu îi place asta și e mulțumit. După cum vezi e foarte simplu, ca bună-ziua. Ți-am răspuns. V.P.: Ce motivație ați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
se refuzau ieșirile din țară și asta, pentru un călător înrăit ca mine, însemna moarte. Ateneul n-a excelat în trâmbițe, dimpotrivă, aveam continuu probleme la Direcția Presei. Reproșuri? Da, multe, eram necombativi, cosmopoliți, fără armătură ideologică, permisivi, prea "literari", echivoci... Acum totul este istorie, nisip, vânt. Uităm de prea multe ori să facem apel la cuvântul înțelept deșertăciune. Oameni sub vremuri. Penultimul premiu Nobel e impurificat, viciat de intruziuni politice. Glorie acum, uitare mâine. Oamenii sunt ființe slabe, totul se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cel de pasăre măiastră, Domnul cel de nemurirea noastră". Cum bine zis-a Grigore Vieru. Mulțumesc mult. Iași, iulie 2008 Comentarii critice "Opera lui Iurie Matei s-a dezvoltat în spațiul național al țării sale și s-a integrat fără echivoc în spațiul universal al artei contemporane. Ea este și va rămâne însă o evocare permanentă a datelor esențiale ale unui spațiu numit mereu ACASĂ." Eugenia Florescu, critic de artă, România "Tablourile pictorului fiind suprarealiste prin conjugarea oniricului cu realul, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
dă el este fondată pe o completudine mai curînd pragmatică decît sintactică: "Elipsa constă în suprimarea cuvîntului care ar fi necesar integralității construcției, dar prin cuvintele exprimate se înțelege suficient de mult pentru ca textul să nu fie nici obscur, nici echivoc" (Ibidem). Bally (1951: 265-269) rupe definitiv cu concepția clasică și comună a elipsei: "O elipsă nu devine fapt de limbaj și un fapt de expresie decît atunci cînd spiritul nu mai caută elementele dispărute ci dimpotrivă, cînd elipsa este considerată
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
îndoială, din dorința de simplificare, în învățământul gimnazial, nu sistemul de coordonate lingvistice abstracte este numit "situație de enunțare", ci dispozitivul de comunicare concret în care se asociază locutorul, alocutarul (=destinatarul), momentul și locul enunțării. O asemenea întrebuințare este evident echivocă. Să presupunem că, într-o seară, un jurnalist realizează un reportaj sportiv în camera sa de hotel pentru un cotidian național. Care este "situația de enunțare" a articolului? Putem considera că ea este dată de jurnalistul care își scrie textul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de enunțare definită prin text. Spre deosebire de ceea ce lasă să se înțeleagă imageria romantică, textul literar nu este un "mesaj" care circulă de la sufletul autorului la cel al cititorului, ci un dispozitiv ritualizat, în care se distribuie roluri. Pentru a lămuri echivocul din cadrul sintagmei "situație de enunțare", cel mai bine ar fi ca noțiunea să fie lăsată în seama lingviștilor care analizează enunțurile dintr-un punct de vedere strict lingvistic. Când vine vorba despre texte (ce țin de "genuri", adică de dispozitive
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
În aceste condiții, unii lingviști au fost obligați să folosească termenul de "povestire" într-un sens foarte larg, definindu-l ca orice enunț narativ sau nu rupt de situația de enunțare. Este ușor de remarcat că există aici riscul unui echivoc considerabil, de vreme ce "povestire" ar putea să se refere la texte non-narative. Este mai bine să vorbim despre plan ambreiat (= "discurs") și despre plan non-ambreiat (= "povestire" în sens larg). Un text care ține de "planul non-ambreiat" este lipsit de elemente cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
citesc efectiv textul 148), în același fel în care diferențiem naratorul și producătorul textului. De fapt, această diferențiere necesară între enunțător și producătorul textului este și ea insuficientă, după cum ne arată lipsa de precizie specifică noțiunii de "autor", noțiune rămasă echivocă: ea va trimite fie la persoana care a ținut condeiul, care a scris opera, fie la personajul care se consideră responsabil pentru această operă, care își pune numele pe ea (fie el și un pseudonim), care o prezintă publicului. Aceste
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]