5,962 matches
-
m, prevăzut cu minimum 15 turnuri de apărare, în care locuia probabil comandantul cetății. Cetatea era traversată de două artere principale, orientate sud - vest și nord - sud. La intersecția lor, pe lângă clădirea comandantului, mai erau semnalate câteva clădiri publice (un edificiu termal sau particular, etc.). Conform Actului martiric ce a stat la baza textului pe care-l avem astăzi despre Sfinții Epictect și Astion, reținem caracterizarea epocii: „pe vremea lui Dioclețian, împărat foarte nelegiuit (profanissimi)”, epocă a prigoanei împotriva creștinilor. La
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
parohiale și una cimiterială; la Axiopolis (azi Hinog), lângă Cernavodă 2 bazilici; lângă localitatea Garvăn de azi - o bazilică paleocreștină ce era situată în centrul Dinogetiei; în Noviodunum - o bazilică din secolul al V-lea, la Troesmis (Iglița - Turcoaia) - trei edificii bazilice; la Ibida sau Libida (azi Slava Rusă) - o mare bazilică, unică din punct de vedere arhitectonic în toată provincia și, aflată nu departe de satul natal al lui Cassian; la Beroe (azi Piatra Frecăței, județul Tulcea) - o bazilică din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
antinomie, orice dihotomie, presupune o accentuare reciprocă a termenilor. Așadar, Disputa nu a avut doar rolul de a marca sfârșitul clasicismului, dar și de a duce la o reluare, în manieră polemică, de această dată, a ideilor ce constituiau esența edificiului clasic. Este prima "bătălie" pe care o poartă clasicii, iar rezultatul este unul indecis. Finalul acesta neclar atestă, în fapt, forța principiilor create la mijlocul secolului al XVII-lea, principii a căror substanță va fi reluată, nuanțat desigur, prin numeroase prelungiri
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de a clătina puțin soclul anticilor, încercându-se o aliniere a literaturii cu spiritul veacului și o desprindere a acesteia de modele. O a doua rundă de mai mică amploare dar suficientă pentru a mai eroda, într-o oarecare măsură, edificiul principiilor clasice, a vizat o așa-numită "dispută a inscripțiilor" (la querelle des inscriptions) desfășurată între 1676-1677 și având ca măr al discordiei limba folosită pentru inscripționarea monumentelor ridicate în cinstea regelui. Alegerea trebuia făcută între latină venerabilă, simbol al
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mult de o sferă extraliterară. Charles Perrault fusese multă vreme omul de bază al ministrului Colbert cel însărcinat cu propaganda regimului. În timp, Perrault însuși devine responsabil de "departamentul gloriei regale"58, căpătând abia ulterior și funcția de supraintendent al edificiilor regale, funcție ce i-a adus în 1671 și un loc în rândurile Academiei franceze. A citi, astfel, poemul Secolul lui Ludovic cel Mare în cheia odelor ce slăvesc imaginea conducătorului suprem nu e departe de adevăr. Totuși, dincolo de un
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mea"87 În jurul acestei raportări diferite la tradiție se construiește și episodul alegoric al dialogului dintre un păianjen și o albină, insecte aflate în biblioteca Saint -James unde are loc conflictul. Zburând neatentă, albina distruge din greșeală un colț al edificiului de pânze, stârnind din partea "locatarului" un răspuns brutal, lipsit de eleganță și plin de invective. O deconspirare ulterioară a simbolurilor echivalează albina cu Anticii, iar pe păianjen cu Modernii, deși maniera de desfășurare a polemicii nu mai lasă nici un dubiu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
putea să se stingă brusc, fără a lăsa moștenitori spirituali, fără a da naștere la ramificații multiple. În acest context, șubrezirea parțială pe care a produs-o Disputa dintre Antici și Moderni nu a rezultat într-o prăbușire definitivă a edificiului clasic, ci doar într-o liberalizare a doctrinei, care va deschide treptat, nu brusc, drumul către alte orizonturi. De altfel, simplificând oarecum lucrurile, s-ar putea afirma că Europei i-a trebuit aproape un secol pentru a se desprinde de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
-lea francez oferea imaginea unui curent șubrezit mai ales de fisurile produse în urma polemicilor aprinse din cadrul faimoasei Querelle despre care s-a scris pe larg într-un capitol anterior. În ciuda agitației produse, Modernii nu au reușit să destabilizeze decât parțial edificiul clasic, ducând mai degrabă la o liberalizare a doctrinei decât la dispariția ei (lucru ce nici nu ar fi fost până la urmă posibil, având în vedere forța acesteia). O dovadă clară a supraviețuirii principiilor clasice nu o constituie doar creațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sunt într-o continuă mișcare, se orientau încet spre alte zodii. Cu alte cuvinte, Boileau și-a impus principiile datorită faptului că a aparținut unui moment de stabilitate, pe când toți cei care l-au urmat au trebuit să-și construiască edificiile teoretice pe nisipurile mișcătoare ale unei epoci de tranziție, după cum sugera și Henri Peyre: "orice clasicism este... un moment fericit de echilibru, instabil prin forța lucrurilor. Orice clasicism este, în mod necesar, scurt, căci el este un timp de oprire
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
un moment fericit de echilibru, instabil prin forța lucrurilor. Orice clasicism este, în mod necesar, scurt, căci el este un timp de oprire. El presupune un abandon al acumulării pe care o utilizează și o organizează pentru a ridica un edificiu armonios."187 Neoclasicismele secolului al XVIII-lea trebuie privite din acest punct de vedere mai mult ca materializări teoretice, întrucât la nivel practic, acestea nu au produs capodopere și nici nu au deviat decisiv cursul literaturii de care aparțineau. În
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
să anuleze acea "conspirație a zgomotului"251 de care este împresurat artistul modern, după cum declara Cocteau într-un alt text de tip eseu Jurnalul unui necunoscut. Nevoia de armonie și claritate se conjugă cu oroarea față de dezvoltările infertile: "... ca orice edificiu, o creație trebuie să ofere privirii și puncte de oprire, suprafețe plate, un decor sumar care să alterneze cu motivele prin care își afirmă arhitectul individualitatea."252 Se citește în aceste câteva rânduri aspirația către o esențializare a formei, o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la maniera în care este percepută evoluția interioară a unei creații literare sau, mai bine zis, relația dintre autor și opera sa, în ceea ce privește gradul de implicare a creatorului, Cocteau adoptă o viziune clasică, în sensul echivalării actului artistic cu un edificiu care presupune efort și organizare. Este ceea ce afirma în paginile Jurnalului unui necunoscut: "Orice muncă serioasă, indiferent că-i vorba de poezie sau de muzică, de teatru sau de cinematograf, pretinde un ceremonial, lungi calcule, o arhitectură, în care cea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o demonstrează numeroasele mărturisiri de credință analizate în lucrarea de față, și ducând mai departe prin timp idealurile clasice. Ceea ce se demonstrează, astfel, prin aceste prelungiri multiple, variate din punct de vedere spațio-temporal, este, pe de o parte, faptul că edificiul clasicismului francez a fost unul extrem de solid, corespunzând unui model viabil și pertinent, iar pe de altă parte că nevoia de ordine, armonie și echilibru este una de natură ontologică, adânc înrădăcinată în firea umană. Astfel, clasicismul ca formulă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
providențial, ca toate sarcinile ce trebuie îndeplinite să se sprijine pe umerii oamenilor care, ca și dumneavoastră, ca prietenul nostru comun, președintele De Gasperi, și ca mine însumi, sînt pătrunși de dorința de a dezvolta și de a realiza noul edificiu al Europei pe baze creștine. Cred că puține au fost conjucturile din istoria europeană care să fi oferit premise atît de favorabile pentru a duce la bun sfîrșit o asemenea operă ca acum"21. Ocazia era unică, nu trebuia scăpată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
trebuit să fie sădită, să prindă rădăcini, să se dezvolte și să dea roade, aceea este Franța. În toate domeniile de acțiune și de filosofie socială și democratică, noi am desțelenit pămîntul, am deschis căile, am pus primele baze, iar edificiul s-a construit în altă parte... De ce, de ce, de ce?"4. Răspunsul se găsește în două puncte. În primul rînd, curentul creștin-democrat nu a putut să se contopească cu catolicismul francez. Acesta a rămas foarte divizat în plan politic, așa după cum
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
doctor, de 3 ori ca medic și de câteva ori ca medic administrator. Din document reiese că timp de 5 ani a fost unicul medic al ospiciului Adam. Directorul decedat lăsase ospiciul cu "serviciul medical precum și promta curățenie și lengiul edificiului într-o stare mai mult decât satisfăcătoare", încât Epitropul de Galați menționează că "a dovedit principiul de prosperitate nu numai ca medic, ci ca administrator, dar și ca bun creștin și bun Român care în privința umanității a dat tot concursul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
aibă o structură simplă și bine adaptată funcțional. Se consiliază cel mult "două caturi", suprafață ocupată de construcție urmând, în schimb, a fi destul de mare pentru a putea cuprinde mai multe secții unite între ele, astfel încât comunicare între toate aripile edificiului să fie cât mai ușoară. Spitalul preconizat va trebui să fie suficient de încăpător pentru a cuprinde, în secții speciale, toate categoriile de alienați: "furioși, liniștiți, gatoși, hronici, acuți, convaliscenți și cei ținuți sub observație"82. (Secție de admisie). Toate
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sale, prietenilor din Viena, precum și lui Moore, Skinner și Drury să le citească. Dorea ca acești oameni, a căror integritate o aprecia în mod deosebit, să nu-l vadă mai bun decât este. A revenit la exerciții menite „să dărâme edificiul trufiei sale“ în anul 1937. Atunci va cere unora dintre prietenii săi, lui Drury, lui Moore, Faniei Pascal, întrevederi pentru a le povesti ceea ce aprecia că sunt faptele cele mai rușinoase din viața lui. Îi scrie în acest sens și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
De cele mai multe ori însă, cercetarea filozofică a limbii a devenit, de data aceasta, modul însuși de a construi filozofia, căci lumea umanizată este concepută tot mai mult ca o lume a simbolurilor și a semnelor, iar construcția spirituală ca un edificiu semiotic. Firește, fiind o cunoaștere teoretică a limbii, lingvistica generală a fost puternic stimulată de cercetările filozofilor din secolele anterioare, îndeosebi prin analiza raporturilor limbii cu intelectul uman și cu natura, prin cercetarea funcțiilor limbii și a naturii limbajului articulat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Într-un mod ori altul, se proclamă ideea de emanatism; aflat într-o complexă stare de grație, de auscultare, poetul (căutător in aeternum) aude voci; îl vedem selectând și luând în posesie (fragmentar) lumi impalpabile. În fapt, la construcția unui edificiu poetic durabil participă memoria abisală, acționează semnale arhetipale și rezonanțe inefabile, fascinează, dincolo de cunoscut, amintirea evenimentelor neîntâmplate, acestea, toate, componente de infrastructură, instituind o cunoaștere fabulatorie, magică, onirică, spontană. Pe de altă parte, în suprastructura ascensivă se interferează pulsiuni imanentiste
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
poeți și savanți, pentru orice ființă interogativă motiv de călătorii în fără timp sau peste timp, în ceea ce preexistând (ipotetic) se divulgă sub forma unui fascinans încifrat. Pentru Paul Valéry, opera unui poet e "un fragment perfect constituit dintr-un edificiu imaginar" (Variété, I). Limbaj eminamente codificat tinzând spre completitudine, confesiune cu reverberații specifice vremii, poezia contemporană participă cu mijloacele sale la intelectualizarea emoției; viața și demersul cogitativ se potențează reciproc, deși nu de puține ori rostirea abstractă, frigidă, barează zborurile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
genere gândea Freud "poate fi considerat drept manifestarea cea mai înaltă a proceselor defensive ale psihicului". La Emil Brumaru, etalarea derizoriului până la a-i conferi o pseudo-demnitate, și modulațiile banalului invadând spațiul cosmic configurează o simili-mitologie nu și o dramă. Edificii precum palatul și catedrala, situri pitorești precum parcul, locurile generatoare de mistere rămân în seama suspinătorilor retardatari. Departe de a pillatiza cămările la modul patriarhal, Brumaru se comportă ca agent "realist" al imediatității, aducând în prim-plan magazii de vechituri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Lumii Moderne și este plasat sub înaltul patronaj UNESCO. 70. Palatul Rakavanda Nouă Palatul Rakavanda Nouă, din capitala Diabelli, a fost, pe vremuri, sediul Casei Regale (de tristă amintire). La abolirea Monarhiei, un grup de revoluționari a pătruns în superbul edificiu, cu intenția de a-i da foc. Noroc că au intervenit la timp forțele de ordine, așa că n-a fost afectată de rebeli decât o parte din aripa de nord. Au urmat interminabilele interpelări în Parlament, unde radicalii cereau raderea
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
pe ruinele fostului Palat Rakavanda XIV, cel dărâmat de revoluția care a dus la căderea lui Leopold Bumbu al Treilea, născând Cea de A Nouăsprezecea Republică. La abolirea Monarhiei (de tristă amintire), un grup de revoluționari a pătruns în superbul edificiu, cu intenția de a-i da foc. Noroc că au intervenit la timp forțele de ordine, așa că n-a fost afectată de rebeli decât o parte din aripa de nord. Au urmat interminabilele interpelări în Parlament, unde radicalii cereau raderea
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
pe mare și a ajuns părintele națiunii, primul rege vandan. Inițial clădirea a fost construită din lemn pe un brâu din piatră adusă tocmai de la bosniaci. Fiind conceput ca o cetate ca un castru roman, după cum afirmă J. M. Rabendock -, edificiul a fost înconjurat cu apa provenită din râul Borta Mare, deviat în acest scop. Se spune că, de-a lungul vremii, Palatul Rakavanda Nouă36 a rezistat la șapte asedii. Totuși, acele întâmplări, precum și incendiul din anul 1387 au măcinat clădirile
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]