3,527 matches
-
-i strig de la înălțimea calului pe care ședeam! Știam însă că limba o să mi se lege din nou când am să pun piciorul pe pământ, când o să trebuiască să dau înapoi calul și mătăsurile, când n-am să mai fiu efemerul erou al Marii Recitări. ANUL STRATAGEMEI 908 de la hegira (7 iulie 1502 25 iunie 1503) — Zeruali n-a fost niciodată păstor sărman așa cum pretinde. Și nici n-a descoperit niciodată vreo comoară. Adevărul este că vreme de ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ANUL NOROCULUI 915 de la hegira (21 aprilie 1509 9 aprilie 1510) Fatima mi-a dăruit o fiică în ultimele zile ale verii; am numit-o Sarwat, adică Bogăție, căci anul acela a marcat începutul prosperității mele. Deși aceasta a fost efemeră, nu m-aș putea plânge, deoarece mi-a fost luată așa cum mi-a fost dată, din voia absolută a Celui-de-Sus; contribuția mea n-a fost decât în ignoranță, aroganță și patimă a aventurii. Înainte de a o porni pe calea negoțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
humus. Mai mult decât atât, solul este începutul care ne amintește de sfârșit, dezintegrare compactată a vitalității, totodată viu și carnal, topit în rădăcini și trupuri. Urâtul se naște din tot ceea ce ne împământenește, din tot ceea ce ne clasifică în efemer, uman, destinat morții, dezintegrării corporale și spirituale. Fascinația urâtului e asumarea definitorie a totalului, a dezordinii dependente de personal, de sentiment, de stare și de unicitatea întamplării, o asumare a complexului, reinventarea frumosului și extinderea sa către latura unică, îndepartată
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
în oglindă. Pentru că românul percepe locul său de muncă nu ca pe un spațiu în prelungirea spațiilor sale existențiale - pat, dormitor, bucătărie, sufragerie, odaie de oaspeți, cămară sau beci și alte câteva asemenea. Locul de muncă este ceva străin, dușmănos, efemer. Nu-i un spațiu al libertății, ci unul al recluziunii forțate, al silniciilor din relația șefi-subordonați, al damnării de a munci pentru o leafă mizeră, un drum al batjocoririlor îndurate chiar de la primul ins cu care te afli, oarecum, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pătrunzând în mine (sau eu în ea?), într-o abandonare neputincioasă, fără rezistență. Una din obișnuitele atingeri în înghesuiala din transportul în comun. Agasantă și scârboasă, uneori. Excitantă și învăluitoare, alteori. Oricum, prilejuri de apropiere dintre necunoscuți, anoste, animalice și efemere. Nu astfel de apropieri, de atingeri mă fascinau la ea. Cât misterul unor coincidențe din acestea. Începusem să fac din aparițiile ei un fel de semne prevestitoare ale celor ce urmau să mi se întâmple în ziua respectivă. Un joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când viața mi se scurge asemenea acestor grăunțe de nisip despre care scriu, cu banale metafore, când zilele mele le simt, într-adevăr, frunze zburătăcite, când îmi dau seama că nu am nici o putere spre a opri, fie și pentru efemera scriere a unui cuvânt, timpul din dusul lui, când toate par că se ordonează de la sine înaintea Morții care vine, descopăr că, înfrângându-mă, Biblioteca mi-a lăsat totuși aura învingătorului. Sunt învinsul care se împărtășește din trufia învingătorului. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
hărți, în alte și alte semne de timp. Ești, între toate acestea, un semn doar, o literă, o virgulă, un bob de nisip. Ești însă liber, dâra ta de viață știi că se încrustează în ceva, trăiești permanent trecerea din efemer în veșnicie și iarăși revenirea în vremelnic și iarăși dusul în nemurire. Trăiești minunea colbuirii. Calcinarea clipelor, zilelor, cuvintelor, amintirilor tale. Te lași prelins în țărâna Bibliotecii... Un balans care îți ostoiește răni, îți îmblânzește zilele, te face să privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
departe. Abia atunci Își Întoarse privirea Îndărăt și o văzu, la fereastra ei de la etajul al doilea. Abia Îi distingea silueta, Însă știu că Îi zîmbea și că, Într-un fel sau altul, Îl recunoscuse la rîndul ei. Acea Întrezărire efemeră a Penélopei Aldaya În capul scării l-a Însoțit de-a lungul primelor săptămîni petrecute la colegiul San Gabriel. Noua lui lume avea multe inechități, și nu toate Îi erau pe plac. Elevii de la San Gabriel se comportau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
foame, absurdul situațiilor și întâmplărilor în care se află eroii - toate acestea declanșează râsul grotesc. “Nu se mai râde aici de vreo comportare ce contrazice normele ideale ale măreției eroice, evocare prin contrast; cauza directă a râsului grotesc este destinderea efemeră de sub apăsarea tabu-urilor morale, a căror presiune se conștientizează tocmai prin acest act sărbătoresc de eliberare a râsului și trupului.”(Jauss) Rabelais își asumă deliberat rolul nebunului de curte, al clovnului care poate râde de orice, care are libertatea
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
nici două degete, d-apoi unul. Totul e elastic, se Întinde fără să ajungă undeva. Metri Întregi, kilometri Întregi de degete nu fac decât să se agite În gol, căutând să atingă punctul ultim. Ei bine, acest punct ultim e efemer. E o iluzie. O Fata Morgana ce Îți apare În deșert și tot acolo se șterge din vedere, topindu-se În aer. Dacă ai scoate degetele care au intrat, ai putea Înconjura orașul cu ele. Dar cum să le scoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și mai nostalgic decât cele încă verzi... Poate unde știu că sfârșitul li-e mai aproape... În umbra destrămată de toamnă a parcului, toți copacii ning pete de aur: frunze desprinse de crengi flutură viața de o clipă a unui efemer vegetal și, ca-ntr-un basm de Walt Disney, se aștern covor moale sub pașii întîrziați ai trecătorului plictisit de banalul vieții cotidiene! Lacul tremură la fel ca și atunci; și la fel își leagănă bărcile uitate pe sub sălciile plângătoare
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dansatoare aflată în pragul pensiei. Îngrozit, Pran nu-și ia ochii de la lama cuțitului care strălucește neplăcut în lumina lămpii. — Unii... zice Khwaja-sara, se văicăresc cam mult. Apoi începe să cânte ascuțit: „O, nu voi scăpa niciodată de acest trup efemer. Cine să-i dea drumul, cine? Fire de mătase Îl leagă strâns de mine!“ — Ce idioțenie! Cu o tăietură ai scăpat, o simplă tăietură! Agită cuțitul. Această lamă este cheia, Rukhsana. Deschide calea spre o infinitate de trupuri, o minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de atâta agitație, face un efort să se calmeze, apoi își dă pe spate părul lung și flutură din mână devenind o ea, după care tușește și se îndreaptă, redevenind un el, apoi se relaxează în altceva, ceva complicat și efemer, un sine însuși impersonal. — Din păcate, avem alte lucruri de făcut, înainte de a te elibera de tirania propriului tău sex. Ești Rukhsana acum, adică nimic. Ai fost adus aici să faci un serviciu statului Fatehpur și te vei achita de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în sine erau amețitoare. Hilarion grecul. Frumosul Serapis și Koot Hoomi cu ochii albaștri. Boehme și Solomon. Confucius și Isus Sirianul. De-a lungul istoriei, bărbați și femei luptaseră pentru o mai bună înțelegere a lumii, pentru o înțelegere măcar efemeră a adâncurilor amețitoare, a sensurilor și ierarhiilor aflate dincolo de suprafața vieții. In epoca modernă, orientul și occidentul se întâlneau în Teosofie, o spiritualitate științifică în căutarea singurei înțelepciuni adevărate: cunoașterea legilor oculte care guvernau universul. Elspeth nu li se alătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu. Poate în loc să-și imagineze profunzimi, toți oamenii care nu-l cunosc ar trebui să accepte că pielea lui Bobby nu este granița dintre lucruri, ci un lucru în sine, un ecran pe care se pot vedea diferite efecte. Curiozități efemere. Un șiretlic al luminii. Alcătuiți o personalitate. Brațe de pânză. Cap de lemn. O pălărie și un set de opinii deja auzite de o groază de ori. Ce imposibil este să cultivi gazon de calitate în India! Efectul pozitiv al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
relevanța textului literar”-scriitori gălățeni contemporani autor Ioan Toderiță 2011 5.“însemne”, poezii, Ed. Docucenter, Bacău, 2010 6.„ O antologie a literaturii gălățene contemporane”, vol I, Poezie, Ed. Centrului Cultural "Dunărea de Jos ", 2008, Volume de poezie : 1.Î’Capricii efemere’’, Ana Sofian, Gina Zaharia, Florin Ionel Cernat, Editura Armonii Culturale, Bacău, 2011 2." Ora de dragoste" poezie, Ed. Edit-Press, Galați, 2005, Antologia Esențelor 78 printr-o iarnă mai adâncă printr-o iarnă mai adâncă într-o vreme necuprinsă te voi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
citi printre cuvinte, ai să găsești risipite gânduri, vise și speranțe adunate toate între file de carte ... Curg lacrimi de stele Curg lacrimi de stele pe obrazul de cer și gândurile mele învăluite-n mister s-adună-n inele în zbor spre efemer. Curg lacrimi de stele pe obrazul de vânt și poartă cu ele aducând pe pământ toate visele mele adunate-n cuvânt. Curg lacrimi de stele pe obrazul zării răspândind speranțele pe aripa depărtării și împlinind rugile adresate iubirii. Curg lacrimi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cerea explicații când tăcerea cuprindea gândurile cu emoții... Dar a plecat alungat de strigătul zorilor, s-a împrăștiat în imensul nesfârșit al norilor, și-am rămas singură, pradă întrebărilor... Drumuri divine Acolo unde zarea îmbrățișează marea și unde cerul sărută efemerul , uscatul strânge-n brațe întinderi de speranțe iar valuri de spumă vestesc voie bună. Pe umeri de stâncă cu fața adâncă brăzdate de soare coborâte-n uitare gândurile noastre cu privirile spre astre caută ușor drumul spre dor. Iubrea s-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Și-un soare să cânte, c-o stea-n dimineață: "De aur e tăcerea", cuvântul de argint. Un suflet, un ghiocel... Un ghiocel răsare din noroi Privind la lumea tristă și stingheră, Vestește primăvara, calde ploi, Păcat că puritatea-i efemeră. în lumea lui, plăcerile din vis Pe portativ se-adună într-un cântec, în care albul pur e gând promis, Iar notele sunt parcă un descântec. Un anotimp, sub pași, s-a mai pierdut, în ochii săi e toată panorama
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rând pe rând străină vină-ți poartă sihastrică o cale în subadânc de geruri ... în ritmuri ideale. Și ți-e târziu în lacrimi și ti-e lumină-n palme, când triste nopți ascund durerea ta de rouă, cum ochiu ți efemer! Căzând pradă vorbelor ... (celor ce tac) Vai, cât mie! Vai, cât vouă! Ne-au cântat în palme greieri; pacea orelor arzânde... cel mai dulce vis de rouă. Și nu-i capăt sa ne-ajungă... din pământ o mână lungă sparge
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
postume Snoave, vorbe sau povești. Nu vreau să omor poeții Dacă sunt un pic acid Ei sunt chintesența vieții însă mulți ... se sinucid. Să nu ucidem florile de tei Ne risipim ca norii după ploaie Și-ades suntem pierduți în efemer, Tot răscolind prin focul cel de paie, Ca să-i găsim iubirii un... reper. Și căutăm a prinde ne’nțelesul, De ce ucidem florile de tei Și-n antiteză punem interesul, în lumea stăpânită de atei. Ce gânduri și speranțe ne animă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
încer-cînd să ni-l însușim: spiritul primar agresiv și apoi spiritul anarhic, de negație, înfloresc și ele pe terenul liber al marilor răsturnări, și nu o dată, în istorie, asistăm la stingerea temporară a spiritului revoluționar și la înflorirea, nu chiar efemeră, a celor două din urmă. Și nu o dată ne trezim, crezând că sîntem revoluționari, susținând cu exaltare tezele spiritului primar a cărui grosolănie și agresivitate le confundăm cu ardoarea și fermitatea altitudinii. Iar intoleranța obtuză și amenințarea brutală le contemplăm
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe care ulterior am pierdut-o. Lui Lovinescu nu i-a plăcut, dar avusesem noroc să-i citesc la altă ședință o nuvelă mai tradițională, intitulată De capul ei, și pe care Geo Dumitrescu o reținuse s-o publice în efemera sa revistă Albatros, dar pe care n-a mai avut timp s-o publice, preferîndu-l în numărul acela ― auzi dumneata! ― pe Nic. Smeureanu! Lovinescu a exclamat de câteva ori în timpul lecturii, cu vocea lui subțire și senină: "Are talent!... Are
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de "tabele cronologice" de vieți. N-a stat mult acolo Horestina Papadat-Bengescu. Nu se simțea bine, ne-a explicat Claudia Milian. Dacă ar fi murit atunci, gândul la destinul ei nu mi-ar fi turburat cu nimic astăzi amintirea acestor efemere întîlniri. Dar am auzit că a mai trăit câțiva ani, și un alt prieten al meu, tot critic, a vizitat-o într-o iarnă acasă. Locuia în condiții înspăimîntătoare, și acest prieten nu mi-a spus și mie atunci să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pentru că ar exista carențe fundamentale în distribuția bunurilor, ci pentru că, vedeți, prosperitatea nu aduce un remediu condiției umane actuale și că genul de fericire în care cred concetățenii lor e artificial, nu are un caracter universal și ca atare e efemer. Asta e, bineînțeles, adevărat! Nu știm de azi până mîine! Pe urmă, morala creștină nu ne spune de mult că bogăția e un rău? Tolstoi credea cu simplitate că fericirea apare în sufletul nostru în momentul în care din munca
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]