2,971 matches
-
din resurse proprii cărbunele și oțelul, a fost marea putere mondială a secolului al XIX-lea. Influența pe care controlul asupra materiilor prime o poate exercita asupra puterii naționale și schimbările în distribuția puterii pe care le provoacă sunt demonstrate elocvent în zilele noastre în cazul uraniului. În urmă cu câțiva ani doar, controlul sau lipsa de control asupra depozitelor de uraniu era cu totul irelevant pentru puterea unei națiuni. Autorul de mai sus3, scriind în 1936, nici măcar nu l-a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
externe. Guvernele națiunilor militariste sunt capabile să planifice, să pregătească și să intre în război atunci când doresc. În special, ele pot începe un război preventiv atunci când momentul li se pare propice pentru cauza lor. Guvernele națiunilor pacifiste, al căror exemplu elocvent îl constituie până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial Statele Unite, se află, din acest punct de vedere, într-o situație mult mai dificilă, având o libertate de acțiune mai redusă. Limitate de antimilitarismul înnăscut al populației lor, ele trebuie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a fost considerată astfel până în 1940, când slăbiciunea sa reală a devenit evidentă odată cu înfrângerea zdrobitoare. Titlurile ziarelor de la începutul celui de-al doilea război mondial, în septembrie 1939, până la căderea Franței, în vara lui 1940, ne arată cel mai elocvent povestea evaluării greșite a puterii militare franceze. În perioada așa-numitului război ciudat, se presupunea că armatele germane nu îndrăzneau să-i atace pe francezi din cauza forței superioare a celor din urmă, iar în nenumărate rânduri s-a scris despre
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
parte a guvernării Truman, democrații sudiști au format o a treia grupare, votând în multe chestiuni alături de minoritatea republicană. Ei au controlat astfel nu numai majoritatea democrată, ci și latura executivă, controlată de aceeași formațiune 6. Guvernul american este exemplul elocvent al unui sistem politic a cărui stabilitate este menținută printr-un echilibru al părților sale componente. După cum spunea lordul Bryce: Constituția a fost creată intenționat ca un instrument de echilibrare. Fiecare ramură a conducerii a avut menirea de a le
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
din primul război mondial, în contrast cu cel din al doilea război, și Elveția și Suedia în ambele războaie mondiale. Aceiași factori sunt responsabili de existența așa-numitelor state-tampon, state slabe, apropiate de cele puternice și servind asigurării securității lor militare. Exemplul elocvent este Belgia, de la începutul istoriei sale ca stat independent în 1831 până la al doilea război mondial. Națiunile din cadrul așa-zisei centuri de securitate rusești, care se întinde de-a lungul frontierelor vestice și sud-vestice ale Uniunii Sovietice, din Finlanda până în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de putere pare să fi dispărut doar în ultimii ani, odată cu declinul puterii Angliei și ascensiunea celei americane și rusești 17. Când această tradiție și practică era pe punctul de a dispărea, Sir Winston Churchill a rezumat-o cel mai elocvent într-un discurs adresat Comitetului conservator pentru politică externă, în martie 1936: Timp de patru sute de ani, politica externă a Angliei a fost aceea de a se opune celei mai puternice, agresive și dominante puteri de pe continent, opunându-se în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
țină pasul cu natura dinamică și creșterile rapide în putere ale celorlalte. Mărirea relativă a puterii Marii Britanii și Franței, pe de o parte, și a Germaniei, pe de alta, din 1933 până la izbucnirea celui de-al doilea război mondial, ilustrează elocvent ritmurile diferite și dinamicile creșterii în putere ale celor două tipuri de state. Într-o asemenea cursă a înarmărilor, țările statu-quo vor pierde, iar poziția lor de putere se va deteriora într-un ritm accelerat odată ce aceasta se prelungește. Timpul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
câștigă sau eșuează. Apelul la câștigarea bătăliei pentru conștiințele oamenilor, pentru a fi eficient, trebuie să fie gândit în primul rând ca un apel la măsuri politice și militare care sunt potențial câștigătoare. și în acest caz, acțiunile sunt mai elocvente decât declarațiile. Această bătălie pentru conștiințele oamenilor, care a contribuit la pretențiile competitoare pentru dominația universală a diferitelor națiuni, a administrat lovitura finală și fatală sistemului social al interacțiunii internaționale în cadrul căruia, pentru aproape trei secole, națiunile au conviețuit într-
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ca o a „treia putere” nu pot fi niciodată realizate, în special din cauza evoluțiilor tehnologice greu de prezis, este sigur faptul că vor fi dezamăgite în viitorul previzibil. Generalul De Gaulle, de exemplu, a susținut în cîteva discursuri pătrunzătoare și elocvente faptul că o Europă unită ar trebui să îndeplinească de pe poziția celei de-a „treia forțe” atribuțiile de restricționare și pacificare, care aparțineau „deținătorului” balanței, în competiția dintre colosul estic și cel vestic. El a afirmat în data de 28
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
le pusese în practică. Era de așteptat ca, în acest proces, principiul autodeterminării naționale să devină ideologia noilor tipuri de imperialism, iar dreptatea socială să devină masca ideologică a unor noi și vechi tipuri de aserviri. Ceea ce denotă cel mai elocvent epuizarea morală a Occidentului este incapacitatea sa de a stipula principii morale prin care să-și justifice pozițiile și interesele în fața dușmanilor și denigratorilor. Neajutorarea morală vizibilă ori de câte ori Occidentul a trebuit să se confrunte cu utilizarea de către inamicii săi a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dar a aprovizionat o parte dintre cele din urmă cu o nouă armă: un cvasimonopol petrolier. În mod ironic, aceasta este o armă pe care o serie de state înapoiate au folosit-o împotriva altor state înapoiate, într-o ilustrare elocventă a modelului haotic al politicii internaționale. Această armă poate fi mortală, dar este asemănătoare puterii nucleare în sensul în care este exclusiv distrugătoare. O națiune producătoare de petrol poate înghenunchea o națiune consumatoare de petrol, dar nu poate guverna folosindu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și tehnologice este o invitație deschisă pentru Japonia, așa cum este și pentru Germania de Vest. Noua diplomație a acțiunii caracterizează nu doar relațiile directe dintre marile puteri, ci și relațiile indirecte dintre acestea, stabilite prin intermediul puterilor mai mici. Cel mai elocvent exemplu în acest sens este situația din Orientul Mijlociu. Până la războiul din octombrie 1973, statele arabe din Orientul Mijlociu făceau front comun împotriva Israelului, în condițiile în care atât Israelul, cât și statele arabe beneficiau de sprijinul uneia dintre cele două superputeri
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
al intereselor, al mijloacelor și scopurilor. O privire aruncată în grabă asupra istoriei relațiilor americano-sovietice (înainte și după 1972) și asupra relațiilor dintre Uniunea Sovietică, pe de o parte, și Germania și China, pe de altă parte, oferă o ilustrare elocventă a acestei afirmații. Putem oare ajunge mai degrabă la o „structură” de pace decât la o pace simplă și nealterată? Unde sunt instituțiile și procedurile care au făcut ca pacea să fie mai sigură decât era înainte ca destinderea să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Războiul a devenit total nu numai în sensul că toți cetățenii erau potențiali participanți la război, ci și prin aceea că toți erau potențiale victime de război. Datele comparative ale pierderilor de război - nesigure, chiar dacă erau detaliate - demonstrează în mod elocvent acest fapt. Dacă luăm în considerare Franța, statul care de-a lungul istoriei moderne a fost în mod constant angajat în marile războaie ale epocii, și procentele, calculate pe decenii, de cetățeni francezi uciși sau răniți în război din 1630
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dictate de propriile interese naționale, chiar dacă limbajul diplomației din acea perioadă făcea unele concesii predispoziției mistice a țarului rus. Cel mai limpede exemplu este dat de acțiunile Marii Britanii. Nici Castlereagh și nici Canning - care era în mod special sincer și elocvent în această privință - nu se chinuiau să ascundă faptul că sunt îndrumați de interesele tradiționale ale Marii Britanii, limitate doar de interesul general pentru pace și securitate. Atât intervenția austriacă în Italia, cât și cea franceză în Spania au fost dictate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
intrigilor secrete ale diplomaților, iar negocierile diplomatice secrete constituie un reziduu periculos al trecutului aristocratic; în plus, negocierile internaționale desfășurate și încheiate sub privirea atentă a unei opinii publice pașnice ar ajuta cauza păcii. Woodrow Wilson a fost cel mai elocvent purtător de cuvânt al acestei noi filosofii în relațiile internaționale. Preambulul și primul dintre cele Paisprezece Puncte ale sale constituie principiile clasice ale acestei noi filosofii. Preambulul celor 14 puncte statuează: Va fi dorința și scopul nostru ca procesele de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
anul 2005 și la nivelul juniorilor II confirmă achiziții anterioare în planul pregătirii tehnice, stabilite în execuția mecanismului de bază și dezvoltarea aptitudinilor solicitate în probele de aruncări. Considerăm rezultatele mondiale și europene din probele de aruncări ca fiind expresia elocventă a pregătirii timpurii, a realizării unui stagiu de pregătire tehnică la vârstă mică, în scopul fructificării capacității de învățare a deprinderilor motrice simple și complexe pe care o au copiii la vârsta de 810 ani. Am analizat informațiile culese în urma
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
atenuare) își găsesc expresia cea mai deplină în modele explicativ-interpretative elaborate de diverși autori cu privire la burnout. Așa încât în loc de a întreprinde un demers analitic, inventarial, bazat pe prezentarea în sine a tuturor acestor probleme, preferăm să schițăm cele mai interesante și elocvente contribuții în planul explicării fenomenului respectiv. După opinia noastră, modelele explicativ-interpretative ale burnout-ului pot fi împărțite în două categorii: unele nespecifice, originate în diferitele paradigme ale stresului și concepute ca un fel de prelungire, continuare și adâncire a lor, însă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
că totalitatea membrilor dispersați creează prin migrare, independent de generațiile În cauză, o nouă comunitate transnațională și omogenă, cu un puternic sentiment de apartenență și cu un proiect de viitor pe plan politic, social și cultural. Exemplul diasporei armene este elocvent În acest sens. Victimă a primului mare genocid din istoria modernă, perfect integrată (deși nu neapărat asimilată), aceasta s-a organizat ca grup de presiune pentru a obține, printr-o recunoaștere internațională, o reparație istorică și pentru a i se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mobile, imobile prin natură și prin destinație etc. Însă principiul modern al Înglobării apare cel mai explicit În situațiile de comparație sau de confruntare. Exemplul reprezentării cutumei după modelul inversat al legii moderne, În condițiile dreptului colonial din Africa, este elocvent În acest sens (Le Roy, 1999, p. 191): Această structură tipologică nu pretinde a fi exhaustivă, ci ilustrează un mod de prezentare ce are aplicații cotidiene În cultura noastră actuală, precum și În modul de abordare a tânărului din cartierele mărginașe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de resurse umane (forțe de ordine, educatori sau asistenți sociali) sau de voință politică (din hedonism, pretins spirit tineresc sau demagogie electorală); ă În sfârșit, putem izola acest cuvânt (care este bun la toate și permite orice) dintr-o serie elocventă de alți termeni, abandonându-l unei subiectivități confuze, dar consensuale („mediere” sau „transparență” au astăzi aceeași soartă). Ascunderea, eludarea sau „eufemizarea” cauzelor precise ale violenței permit adoptarea succesivă sau chiar simultană a unor discursuri contradictorii, cu privire la aceleași fapte, În funcție de interlocutori
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
asimilarea. Această școală este asociată perspectivei de ecologie umană care s-a dezvoltat Între 1914 și 1935 În cadrul catedrei de sociologie a Universității din Chicago. Mai general, se poate considera că abordarea propusă de această mișcare este o condensare deosebit de elocventă a trăsăturilor caracteristice ale Întregii sociologii americane În curs de apariție, marcată de o preocupare mai pragmatică față de chestiunea socială și de o modalitate mai accentuat microsociologică, descriptivă, de a prezenta diversitatea modurilor de trai. Aceste metode și aceste domenii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
imaginat diverse demersuri asimilaționiste (1893), ca botezul general sau convertirea voluntară. Evenimentele Însă l-au determinat să conceapă proiectul de creare a unui „stat pentru evrei”, așa cum trebuie tradus titlul lucrării sale din 1895, Der Judenstaat, al cărui subtitlu este elocvent: Versuch einer modernen Lösung der Judenfrage 1. Analiza lui Herzl se acordă cu cea elaborată anterior de Pinsker, pentru că amândouă confirmă permanența antisemitismului, de care evreii nu vor scăpa decât printr-un demers politic, și legitimează crearea unui stat-națiune, sub
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
stilul vremii sale, neputând suporta umilința de a-și cere iertare. Primul (secolul XVII) nici nu încearcă. Știe dinainte că e inutil. Ia spada și la a treia împunsătură cade lat, dar cu onoarea salvată. Gestul pare cu atât mai elocvent cu cât peștele ce-i lipsea pentru masa regelui aflat în vizită la Chantilly începe să sosească din toate părțile, imediat după sinucidere. Al doilea, Ivan Dmitrici Cerviacov, trăind în secolul al XIX-lea, suportă conștiincios etapele umilinței. El dorește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
care să nu fi fost prevăzut mai dinainte de Dumnezeu. Așa cum Ierusalimul a trebuit să fie distrus în pofida lui Titus, tot așa și Roma, prin persecutarea creștinilor, a servit scopul ascuns al divinității, fortificând Biserica. Împlinirea profețiilor biblice este cel mai elocvent exemplu că istoria imperiilor servește Biserica creștină. Totuși, deduce autorul Discursului, istoria umană în ansamblu rămâne o disciplină a suferinței călăuzite de credință, omul avându-l ca exemplu pe însuși Hristos, care, prin jertfa Sa dusă pînă la capăt, trecând
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]