2,447 matches
-
Persiei” - un clișeu 5. Înainte de a încheia acest scurt excurs, o reamintim pe Martha Bibescu, care descoperă Persia contemporană și literară în același an când la Ploiești apare prima traducere din persană după Saadi 1, operă din care autoarea citează emblematic de la primele caractere, pe coperta volumului de debut, Les huits paradis („Je ne suis qu’une argile sans valeur/ Mais j’ai demeuré quelque temps avec la rose”, Saadi). Prin observații despre caracterul Islamului șiit, care depășesc stadiul unei percepții
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Alecsandri, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Dumitru Theodor Neculuță, Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, Alexandru Sahia, Mihail Sadoveanu și Alexandru Toma exact douăsprezece personalități cît apostolii lui Iisus. A. Toma, autor și al Imnului RPR, este probabil un caz emblematic pentru noile valori promovate în primii ani ai noii ere. Pus pe același raft cu Eminescu, uneori mai sus prin "puritatea" ideologiei sale, promovată atît de măiestrit, prin versuri "nespus de frumoase artisticește" (cum ținea să precizeze G. Călinescu în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se pare, indicațiile nu le mai vin de la partid, iar Moscova e puțin probabil să mai fie interesată. Mai știi, poate o fac dintr-o înaltă conștiință comunistă. (Caietele de la Durău, nr. 6, septembrie, 1998) SCRIITORUL ȘI SECURITATEA Un caz emblematic, pentru maniera în care regimul comunist trata scriitorii nealiniați ideologic, este Lucian Blaga. Poetul a fost pus sub supraveghere de Securitate din anul 1946, cînd a refuzat să fie unul dintre membrii Comitetului Central al Partidului Național Popular satelit al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
celor din lotul Marii Finanțe vor fi exterminați în închisori, doar Nistor Chioreanu moare după 1990. El și Nicolae Mărgineanu vor lăsa mărturii despre caznele suferite în Gulagul românesc, prin volumele, primul, Amfiteatre și închisori, al doilea în Morminte vii. Emblematică pentru ținuta și demnitatea, inclusiv creștină, a elitei românești, distruse în lagărele regimului comunist, este rugămintea filosofului Mircea Vulcănescu, înainte de a muri, salvînd de la îngheț cu propriul trup pe un alt deținut: Să nu ne răzbunați, dar să nu uitați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
p.), Nordul Bucovinei și Ținutul Herței (6.340 km.p.) sînt alipite la URSS. 1940-1964: un milion de români au fost strămutați în Siberia, Kazahstan, Urali, Extremul Orient". Despre tragedia din nordul Bucovinei aflăm din Povestea Aniței Nandriș din Bucovina. Emblematic și emoționant este cazul Aniței Nandriș din satul Mahala. La începutul anului 1941, cîteva sute de locuitori din satul Mahala vor încerca să treacă granița în România. Erau așteptați de grănicerii pregătiți cu mitralierele, cu farurile îndreptate spre ei, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
deja o pulsiune paranoidă! - am refuzat acest tip de adaptare „pasivă” sau pur și simplu de adaptare la tot ce ne venea „de sus”, mai bine zis de la Răsărit. De aici des pomenita de mine interminabilă discuție În jurul rolului prea emblematic pe care Îl acordăm frumoasei balade Miorița, pentru tânărul care am fost, un simptom Îngrijorător al predispoziției noastre, În istorie, dar și În prezent - În prezentul de atunci, al anilor cincizeci sau șaizeci! -, de a ne „oferi” ca victime unor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
temporală, iar mai presus de acestea Îndrăznește un tablou, „un catalog” tipologic complet al epocii sale, concurând istoria și științele, făcând dintr-o specie „dubioasă”, la Începutul secolului al XIX-lea, romanul à l’usage des bonnes, un gen major, emblematic, al culturii, care va exclude marea și prestigioasa epopee tragico-lirică, italiană, franceză sau germană. Un alt critic de excepție al anilor șaizeci ne-a fost prieten apropiat și „tovarăș de idei”, complice și „frate literar” - Lucian Raicu. Am petrecut zeci
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ce, În aceste cazuri numeroase și abia dramatice, nu urmează unui ciclu de existență, ci este totul - Moartea ca singura formă a vieții! Și, oricât ar părea de curios unor minți obișnuite cu procesele clare și „raționale”, destinul unor personaje emblematice - și, printr-un reflex de „oglindă”, destinul, soarta multor viețuitori, deoarece la un „moment dat”, nu mai știm bine cine imită pe cine sau ce! - se clarifică, mai mult sau mai puțin, adesea când este „prea târziu!” Ca... „În viață
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe traci și pe iliri, apoi toți aceștia au extins romanitatea la nord de Dunăre, având, În Dacia romană, o superioritate numerică față de dacii rămași relativ puțini. Să privim și marea frescă a Ateneului Român din București, unul dintre monumentele emblematice ale Capitalei. Operă a pictorului Costin Petrescu, inaugurată În 1937, se Înfățișează ca o amplă istorie În imagini a românilor. Fuziunea daco-romană este simbolizată prin idila dintre o dacă și un legionar roman. Iată-l și pe Traian; el apare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Îi păstrează numele, fără ca cineva să mai facă vreo legătură cu personajul, „Podul Grant“ de peste calea ferată (pe locul proprietăților sale de la marginea Bucureștiului). Sora lui Grant, Mary (1820-1893), s-a căsătorit cu Constantin A. Rosetti (1816-1885), una dintre figurile emblematice ale României moderne, lider, Împreună cu I.C. Brătianu, al Partidului Liberal. Maria Rosetti a fost o femeie energică și activă, care nu numai că și-a secondat soțul, dar s-a manifestat ea Însăși În diverse activități sociale și culturale (Într-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Petit Lillois de Paris, sintagmă „exploatată” de toate ghidurile turistice franceze. Casa memorială a lui De Gaulle se află pe rue Princesse, dincolo de raza centrală a orașului, și, evident, nu voi avea timp să ajung până acolo. O altă figură emblematică pentru Lille și pentru întreaga regiune de nord a Franței, în general, este scriitoarea Marguerite Yourcenar, care a locuit o vreme pe aceste meleaguri. Orașul, în zona centrală, e liniștit. Case joase, de doar câteva etaje, fațade colorate discret - domină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să-mi trimită CD-ul prin poștă. Refuză însă să ia bani, ceea ce-mi risipește orice iluzie că voi asculta sonurile care m-au fascinat aici și la Chișinău. Casa de creație Mont-Noir și împrejurimile ei îți dau imaginea emblematică a spațiului deschis. După câteva ore de muncă (de scris), poți să faci o plimbare reconfortantă, în singurătate, până la pădure sau până la lac, fără să întâlnești pe cineva care să te abată de la gândurile tale. Marguerite Yourcenar și-a gândit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
deturnată” și asistăm în continuare la un foarte dur schimb de replici pe subiecte mai vechi, de viață literară petersburgheză, care, constat, își „așteptau rezolvarea” cu acest prilej. Se conturează două tabere: „tradiționaliștii” și „experimentaliștii”. Primii apară tradiția și „valorile emblematice ale spiritului rus”, ceilalți pledează pentru o mai mare deschidere către modelele europene. „Tradiționaliștii” sunt comuniști sau nostalgici camuflați în ortodoxiști, iar „experimentaliștii” s-au „vândut” Occidentului, nu au nimic cu viața din Rusia și consumă - „fără demnitate” - granturi străine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe roți“). Un titlu excelent, cum altfel să numești o comunitate de peste o sută de scriitori, din 43 de țări, care se plimbă cu trenul prin Europa? Articolul e însoțit de un reportaj fotografic color, care „povestește” în opt „imagini emblematice” aventura noastră: 1. lectură cu public la Lisabona (surprins la microfon poetul belgian Nicolas Ancion); 2. un fragment de cale ferată, văzut prin fereastra ultimului vagon (dar aici putea fi folosit orice clișeu); 3. scriitorii mănâncă și discută în restaurantul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
asta mi-a plăcut foarte mult, vizitând capitalele celor trei țări. În același timp, se mai observă și un alt fenomen, și anume faptul că fiecare dintre țările respective dorește să se prezinte în fața străinilor la nivel simbolic, rezumativ și emblematic. În asemenea situații, evident că nu pot fi evitate stereotipurile, clișeele naționale, care în fond nu sunt altceva decât o exprimare iconografică și rituală a unui fond cultural național. Pentru mine, personal, a fost destul de amuzant să văd această redundantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a Primăriei, Dortmundul rezervat și auster, Hanovra trăind prin Expoziția 2000 universalitatea contemporană, Malborkul polonez sub semnul Cavalerilor Teutoni, încă viu, vizibil în Castelul-capitală medievală cu „cea mai frumoasă sală de ceremonii, gotică, din Europa”. O lume în câteva orașe emblematice. Și aceeași și alta, totuși, în enclava de timp, nu doar geografică, de la Baltică: Kalningrad, unde viitorul e încă departe, trecutul copleșind prezentul. Și țările baltice, atât de diferite între ele: Lituania cu Vilniusul aproape familiar, ca Oradea sau Sibiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trimis”, aproape cu brutalitate, în prăpastia absurdului cel mai net, mai ireductibil, mai „rânjitor”?! Sigur, cum o spuneam, cele trei mari religii care descind din Abraham, mozaică, creștină și mahomedană, au „expediat” iute această spinoasă întrebare în forma unui basm emblematic, cuceritor și salvator pentru soarta și mințile multor milioane de necăjiți, de oameni. „Norocul nostru” se află Dincolo, un „dincolo” ce trebuie meritat, această lume, a Vizibilului, nu e decât un „pasaj” de trecere, un loc, o „vale” încărcate cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
hrănească cu false valori, speranța întărită, hrănită la rândul ei de acea „nostalgie” a multora după o Românie dispărută, de care noi și părinții noștri fuseserăm atât de bucuroși și mândri. Și-mi place, apropo încă o dată de acest cuvânt emblematic, carieră, să-mi „amestec” propria mea carieră, în sensul afirmat mai sus, ca o activitate, „drumul, calea” cuiva care creează valori, bunuri ce pot fi revendicate de societate, cu „cariera” generației mele, numită „șaizeci” și care, cum spuneam, a fost
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
încarnării terifiante respectă coordonatele imaginarului tradițional reperat în colinde, atât prin specia zoologică aleasă, cât și prin culoarea cenușie a ființei care ține de lumea neagră, dar o regenerează prin sacrificiu pe cea albă. Anvergura de peste un metru a coarnelor emblematice impresionează percepția mediată de povestire alături de detaliul dentiției înfiorătoare, asupra căreia se insistă și în descântece, ca indiciu pentru monstruos: „Săntâlniră/ Cu nouă gologoane negre,/ Cu cozâle rădicate,/ Cu urechile dabalate, Cu dințî lizâț’,/ Cu ochii beliț’” (Rogoz - Maramureș). Amestecul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Greșeala nu este posibilă, dată fiind funcția de animal psihopomp a calului, uimirea leului are aceeași semnificație ca și fala cerbului, cea a „încercării de însușire absolută a sacrului”. Caracterul de ales și inițiat este confirmat astfel chiar de animalul emblematic. Lupta propriu-zisă, diferită de urmărire, se caracterizează prin folosirea armelor, în cazul colindelor influențate de tiparul luptei cu cerbul: „Cu leul s-alăturară,/ Din baltage-l băltăgea,/ Din măciucă-l măciuchea,/ Pân-ce leul dobora” (Țăndărei-Ialomița), sau prin luptă dreaptă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
instantanee în timp a vegetației revigorate de „fata de împărat”. Sintagma amintește de ipostaza mirelui din orațiile de nuntă, și el fiu de împărat, fiindcă reprezintă perechea cu puteri mitice complementare fecioarei. La nivel pragmatic, dacă facem legătura cu grădina emblematică a fetei de măritat, florile minunate crescute parcă din chiar trupul ei spun pețitorilor că pot veni, fiindcă tânăra știe să cultive inflorescențe deosebite. Vegetația și viața însăși au nevoie de fecioară să readucă din imemorial puterea de a rodi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
totodată și o valoare apotropaică, vizibilă în practica țeserii pe timp de epidemie; cămașa ciumei alungă boala nimicitoare de la hotarul comunității în schimbul pânzei cusute, ce înglobează energii magice complete, date de numărul de țesătoare și de timpul ritual specific. Grădina emblematică a fetei de măritat are un agresor care va fi supus prin abilitatea implicită meșteșugului feminin. „Cel pește de mare,/ Din mare/ Că sare,/ În grădină-i intră,/ Florile îi paște:/ Câte paște,/ Paști,/ Mai multe dâraște”. Ofensa adusă statutului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rupe cu potcoavili cîteva buchete din rontu iei dă flori și îi pică în curtea împăratului” (Scheiu de Sus - Dâmbovița). Somnul fetei în leagăn provoacă coborârea în timp, până la forțele clocotitoare ale genezei și permite ivirea feciorului ursit în grădina emblematică, pentru a împlini cuplul inițiat. Depășirea etapei premaritale se continuă cu etapa consacrării sociale ce valorifică capacitatea fertilă acumulată. În acest context, sosirea mirelui împărat restabilește echilibrul amenințat de absența principiului masculin: „Tinerul nostru împerat/ Umblând cu ai sei p
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
iului”. Înlocuirea biciului care a transformat litotic întreg planul supranatural cu un echivalent profan, de o frumusețe subsumată gustului uman, limitat la referenți perisabili, provoacă dezastrul ontologic. Ființa de pe tărâmul de nicăieri are o existență condiționată în contingent de obiectul emblematic și distrugerea lui anulează capacitatea rămânerii în lume. Adevărat intermediar între forțele expuse măcinării și energiile regeneratoare sacre, cămașa dedublării ori biciul ce încorporează minimal domeniul mitic constituie mobilul declanșator al greșelii rituale și asigură statutul de călător neofitului. O
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Gheorghe Grigurcu? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Nu mă așteptam la o astfel de întrebare. Sunt de părere că nu poetul ci critica și opinia publică modelată de aceasta selectează un astfel de poem emblematic, nu totdeauna în consonanță cu ceea ce ar fi dorit autorul. Un exemplu: Blaga îmi repeta adesea că "s-a depărtat" de "Poemele luminii", din ciclul cărora face parte cel intitulat " Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Încercând totuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]