3,571 matches
-
ca „tineri maeștri” ai scenei literare. Visam, evident, la roman, mă hrăneam de mai bine de un deceniu cu textele maeștrilor ruși, francezi, nemți și englezi, și, dacă granițele ar fi fost cât de cât deschise, aș fi încercat să emigrez - limba germană îmi fusese limba copilăriei și rude de-ale noastre ce se aflau în R.F. Germania mă ispiteau la aceasta. Pe vremea aceea, în afară de unuii evrei și de puținii nemți, nimeni nu putea călători „în Vest” și, cum trebuia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
criminali, tinerii care fac publicistică intensă azi să nu fie suficient de informați de perioada stalinistă - și oricum n-au trăit-o -, „ultima dictatură”, cea ceaușistă, părându-li-se summum-ul de încălcare a legilor democrației? Sau, unii dintre cei emigrați la începutul anilor șaizeci și nu numai evrei (puncte sigure de informație în țările de adopțiune pentru mediiă, foste „cadre de nădejde ale partidului”, au „uitat” crimele stalinismului din varii motive... primo, pentru că jucaseră un rol „eficient în perioadă”, cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sfătuit să-l lase deoparte și „să scrie altul”. M-a ascultat, l-a scris și a devenit unul dintre cei mai înzestrați romancieri ai deceniului opt, mai ales cu încă și azi remarcabilul Tratat despre oaspeți. Din nefericire, a emigrat în America, purtat de o falsă ambiție sau obsedat de familie, ca atâția alții în acei ani, vrând să-și ferească copiii de „viitorul luminos”! Unde, se pare, încă nu găsește editor...Ă Camera mea din Nerva-Traian devenise între timp
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
două decenii? Cum de poți uita formidabila, geniala operă poetică a lui Nichita, despre care un Richard Wilbur sau Robert Bly, poeți americani de vârf, aveau păreri entuziaste, Nichita, despre care Matei - de altfel, ca și alți universitari care au emigrat și au publicat peste două decenii în spațiul literar american, Virgil Nemoianu sau Toma Pavel - nu suflă o vorbă! Cum poți avea, exprimată, o părere înaltă despre un creator român de o originalitate și viziune extraordinară în țară și o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
țara sa (cu excepția poate a lui Paul Celan!Ă? (Când spun „uitat” mă refer la directa descendență creatoare a poeților nemți ce publică după război, mai aproape de un Brecht, de un Gotfried Benn.Ă Oare amicii noștri „universitari” care au emigrat în spații culturale occidentale ne „uită” acolo, după ce „aici” ne consacraseră studii de fină și perspicace analiză a temelor și a viziunii, dintr-un, să zicem, tropism cultural, rușinându-se de „rudele sărace” rămase în țară? Să fie atunci adevărat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
despre carte, mi-a spus că e „scârbit de literatura actuală și nu mai scrie”, lucru ce s-a dovedit fals, a scris în același an, ’73 sau ’74, despre un roman a lui Petru Popescu!...Ă, Matei care a emigrat, și Raicu, ce s-a retras într-o tăcere totală și „eternă” față de cărțile ce aveau să fie publicate de un autor pe care-l încurajase și elogiase la primele trei romane. E adevărat că „omul politic” s-a răzbunat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
occidentale, arabe, chineze, izraeliene, central-africane și când majoritatea colegilor din elita culturală adoptă o poziție „prudentă”, de „expectativă”, când Breban, deci, face o figură „aparte” (de „aventurier”, cum mi-o reproșa la Paris dl Fischler, miliardar, șeful băncii Rockefeller, evreu emigrat din România postbelică, ce mi-a ajutat filmul Printre colinele verzi de a pătrunde în cercul strict și ultra-profesionist al „selecției oficiale” la Cannes, prieten cu Maurer și unul din prietenii „economici” ai țării de atunci!...Ă și când, după
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
compari cu musulmanii. În Israel, o crimă e o crimă, nici vorbă de pedepse ușoare pentru crima "de onoare", ca în teritoriile ocupate. Femeile sunt considerate egale cu bărbații și umblă cu părul neacoperit. Spre deosebire de coreligionarii lor din Palestina, nu emigrează și nici n-au resimțit nevoia de a forma un mic grup creștin în Knesset, după modelul celui islamic. Nivelul de trai și de libertate a cultului nu le prea dă ghes să devină iordanieni, egipteni sau, la o adică
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a bătut și amenințat, poliția israeliană l-a lăsat pe băiețel în mijlocul drumului, în plină noapte, și adio. Brațul drept al directorului este un nazarinean, specialist în neonatologie, cu treizeci și șase de ani de practică la activ. Fiul lui, emigrat în Statele Unite, a decis să nu se mai întoarcă. El însuși, care n-a făcut niciodată politică, se consideră "tratat ca un activist" și se gândește la plecare. S-a săturat să se tot învârtă în colivie. Posesorii de diplome
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mă încălzisem la sugestia infantilă a prietenului și colegului meu George de a merge la miliție și a cere pașapoarte pentru Argentina, unde, cu mai bine de 30 de ani în urmă, unul dintre unchii săi, ofițer în garda regală, emigrase și de care familia lui nu mai știa nimic. În martie 1990, aveam să-l întâlnesc pe acest domn de peste 70 de ani, distins, cu părul tot alb, care avea distincția militarului din cea mai aleasă misiune. La aeroport, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pentru a putea trăi și simți ca români. Pe moșiile Bisericii bucovinene se înființară colonii străine, din venitul lor trăiau slujbași străini de neamul și de legea ctitorilor moldoveni, în vreme ce țăranul băștinaș, ajungând la sapă de lemn, era silit să emigreze. Și, mai ales, în cursul acestui război, stăpânirea austriacă a căutat să distrugă neamul nostru din Bucovina prin mijloace fără scrupule. Drept aceea, sute de români bucovineni s-au înrolat în armata României liberatoare, spre a lupta pentru desrobirea țării
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pe care le consumam cu mare plăcere. Avea 3 băieți și 4 fete: Ioan, salariat CFR În gara Copșa Mică, mai independent de familia Bunicului; Anghelina, fiica cea mai mare; a avut o viață foarte zbuciumată. Văduvă de război, a emigrat În America, asemănător multor tineri ardeleni. După numeroase peripeții s-a repatriat și, la nașterea mea, era lucrătoare la revizia de vagoane CFR din Sibiu. Mătușii Anghelina și soțului ei nelegitim, Tănase Marincaș, le datorez plecarea mea din sat și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
unde era elevă, În ultimul an. Milly sau pe numele ei oficial Emilia Mărgineanu, era fiica mai mică a vecinilor lui unchiul Milian, Dumitru Mărgineanu (1881-1954) și Veronica Gabor (1887-1959). Au avut cinci copii, dintre care: Anuța, căsătorită Anetta Olteanu, emigrată În 1926 În SUA (19081972); Maria, căsătorită Hentea (1910-1993); și Elena, căsătorită Popa (1914-1984), născute Înainte de Primul Război Mondial, la care tatăl lui Milly participase din 1914 până În 1917; Dumitru (ian. 1928); și Emilia (31 dec. 1929). Dumitru Mărgineanu era
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
tradus peste tot, pe banii statului, cărțile și? La fel a făcut Marin Sorescu, cine mai vorbește de el în străinătate? Pe de altă parte, avem o sumă de prozatori (doar prozatorii pot avea cărți vandabile, de interes pentru traducători) emigrați în marile capitale ale lumii, se traduc în prostie (sau scriu direct în limbi de circulație), fără să aibă ecouri semnificative. Ce-i lipsește literaturii române să fie recunoscută în lume? Numai Dumnezeu știe, fiindcă și noi avem cărți mari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
plan literar? Cât te-ar fi ajutat locul, cât ți-ar fi lipsit Maramureșul? Cât datorezi Maramureșului în ceea ce privește devenirea ta literară? Cât datorează Maramureșul consecvenței tale? Mulți maramureșeni sunt vedete la București, după cum știm cu toții... Nu m-am gândit să emigrez înspre București nici în 1989 și nici mai târziu. În mare ți-am dat răspunsul mai sus. Vizibilitatea literară, dacă este, se vede de oriunde. Atâta doar că în București ești mai aproape de... Lipscani sau Covaci, ca să nu zic de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
oriunde în Occident sau în lume, dacă aș fi fugit din țară în anii 80 (am stat în București vreo doi ani în aceeași gazdă cu Matei Vișniec și știu ce zic) și nu aș fi avut ideea nefericită să emigrez din Țara Maramureșului în Capitala României. Omul de aici e unul strict local, mărunt, fărâmițat, viețuitoarea speriată de câmpie, gata s-o ia în toate direcțiile la cea mai mică boare de vânt, n-are verticalitate și monumentalitate, e o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a unei părți din populația orașului Huși a fost intensă înainte de 1989. La începutul anilor ‘60, mai ales tineri, găsind locuri de muncă în alte orașe, au plecat la București, Brașov, Hunedoara, Petroșani, Iași, Constanța ș.a. După 1989, mulți au emigrat; datele precise nu sunt cunoscute. Se menține și în prezent deplasarea zilnică a populației de tip navetă, din și spre Huși și localitățile din jur. Densitatea medie a populației era în 1992 de 539,7 locuitori pe km2, în condițiile
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
al Ungariei și al Boemiei (ultimul împărat din dinastia lui, căci pe urmă s-au instalat Habsburgii) i-a învins și a pus capăt războaielor husite. Cei care nu au acceptat noua realitate politică și religioasă au fost nevoiți să emigreze, o parte dintre ei așezându-se în Moldova, unde religia a fost privită întotdeauna cu multă înțelegere, fără să aibă parte de războaiele pe care le-a cunoscut Europa Centrală și de Vest. De aceeași părere era și episcopul catolic
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
documente, erau întotdeauna și bulgari sau numai bulgari, trebuie să luăm în considerare remarca lui Melchisedec: „Prin cuvintele chrysovului: „adunarea târgului acestuia este acum mai multă” se face alusiune la colonisarea în el a unui numeru de familii bulgăresci ce emigrase din Turcia, cu ocasia resbelului ce fusese între Rosia și Turcia” , opinie reluată mai târziu de Gh. Ghibănescu. Ion Gugiuman susținea ipoteza originii bulgărești a unei mari părți din populația adusă și, mai ales, venită, la Huși și în locurile
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mafiot Noodles. Bazat pe romanul lui Harry Grey "The Hoods" (Golanii), Noodles avea ca model pe unul din celebrii capi ai mafiei, evreul Meyer Lansky. Născut la Grodno (actual în Belorusia) ca Meyer Sukowlianski, la 4 iulie 1902, în 1911 emigrează cu părinții în SUA și se integrează rapid bandelor delicvente de cartier din New York. Dotat cu o inteligență practică, inventiv, hotărât și întreprid, s-a făcut repede respectat de colegii de delicte și avansând pe "filiera crimei organizate" până la vârf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
săltați" cu toții! Despre modul de operare "care pe care" al familiilor mafiote în cazul "Imperiului de la Havana", supervizat de Mayer Lansky, un exemplu edificator este Umberto Anastasia. Albert Anastasia (născut Umberto Anastasio), provine dintr-o familie calabreză cu 9 copii, emigrată la New York în 1919. A intrat de tânăr în rețelele mafiote, fiind condamnat și închis în temuta închisoare Sing-Sing pentru delicte acumulate. La ieșirea din închisoare intră în legătură cu liderul mafiot Lucky Luciano, în cadrul nou creatului "National Crime Sindicate". În anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
-se în mod barbar o înfloritoare cultură. Ca atare de ce să nu fie "ras", la propriu și la figurat și "compañero Fidel? De menționat că "doamna" Ileana s-a născut la 15 iulie 1952 la Havana, din părinți cubanezi, a emigrat în SUA și a fost aleasă în Congresul SUA în circumscripția Miami -Florida, zonă cu populație majoritară formată din exilați cubanezi, în care "asasinați-l pe Fidel" poate constitui un slogan electoral convingător. Cum afirma un refugiat cubanez: "Antes la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
formată din cca. 35 % mulatri și negri, dar emigrația cubaneză din SUA are doar cca. 5% mulatri și negri, ceea ce arată că aceștia au preferat să rămână după Revoluție în Cuba, beneficiind de avantajele oferite de noul regim, decât să emigreze în SUA și supuși, în acea perioadă, segregației rasiale, economice și politice! Deci cel puțin negrii și mulatrii din Cuba nu prea aveau motive să-i sprijine în aprilie 1961 pe foștii lor patroni! Ce a urmat după "Playa Giron
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
muncesc pe degeaba, parlamentarii sunt plătiți pe degeaba. * Culoarea politică este întotdeauna întunecată. * Cotroceni - un spațiu izolat de restul țarii. * Victoria - un spațiu deschis spre propriile afaceri. * În exterior, coloana noastră vertebrală e foarte flexibilă; în interior, e rigidă. * Nu emigrând vom cuceri lumea. * Bunăvoința nu se cerșește, ea se determină. * Una e să întinzi mâna pentru a cerși, alta pentru a oferi. * Niciodată țara nu fu mai săracă; niciodată omul nu fu mai mâhnit. * Bogații plâng cu lacrimi de perle
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
apărând breasla pictorilor naivi, dar nu prea am fost băgat în seamă, practic am fost ignorat. Îmi aduc aminte un fapt simpatic, într-o tabără la Gărâna, noi, pictorii naivi eram cazați într-o casă veche, ai căror proprietari erau emigrați în Germania, iar casa era lăsată cooperației din județul Caraș-Severin în administrare. Eram mai mulți în cameră, vreo 6-7, și pictam de zor cu ardoarea aceea a pictorului amator, dar cu dorința de afirmare. Eu eram pe burtă culcat, pe
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]