2,866 matches
-
a căror patrie le îngăduie să vină și să plece în voie să nuabuzeze de asemenea cuvinte. Fiindcă ei au un teren ferm sub picioare. Rostite de gura lor, aceste cuvinte estompează toate pierderile suferite de cei fugiți. Sugerând că emigranții ar putea face abstracție de năruirea existenței lor, de singurătate și de înțelegerea de sine sfărâmată pentru totdeauna, de vreme ce limba maternă din creier, ca patrie portabilă, poate compensa absolut orice. Limba nu poate fi, ci trebuie luată cu sine. Doar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
scurtă dintre propoziții. Mă bizui pe cuvintele lui Jorge Semprun. Ele se găsesc în cartea sa Frederico Sanchez își ia rămas bun și rezumă experiența de viață a autorului, adică atât a deținutului din lagărul de concentrare, cât și a emigrantului Semprun, care în timpul dictaturii franchiste a trăit printre străini. Semprun spune: „Nu limba e patria, ci conținutula ceea ce se vorbește“. El știe că, pentru a putea aparține unei colectivități, e necesar să dispui măcar de un minim consens lăuntric în ce privește
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
citi pe față“. Reflecție glumeață, dar care conține o idee filozofică cât se poate de serioasă. Citind-o, n-a trebuit să-i schimb decât un pronume pentru a o transforma astfel în cel mai concis și extraordinar portret al emigrantului politic: „Acest ținut m-a distrus. Nu voi pleca de-aici până ce treaba asta nu Mi se va citi pe față“. Că I se citește pe față - asta-i Privirea Străină. Mult mai târziu, am scris următoarele: „Ceea ce scoți cu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
acum nu mai reușeau deloc să controleze felul cum arătau. Iar el, desigur, cel ce zdrobea oameni, cunoștea la rândul său nenumărați nefericiți ce nu mai aveau forța necesară să se prezinte îngrijiți, pentru că nu-și mai aparțineau. Gara pentru emigranți se afla în apropiere de granița ungară - o mică gară de frontieră. Eram vreo douăzeci de oameni care așteptam trenul în penumbra incertă a unei săli dosnice, sub supravegherea miliției. N-aveai voie să părăsești sala de așteptare, nici să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în grădină (sic !). După care intră direct în pâine și-mi spune că dacă nu încetez să ard frunzele, dă imediat telefon la poliție și voi fi expulzat din Elveția în 48 de ore. Fără nici o îndoială, credea că sunt emigrant ilegal și lucrez la negru. Calm, scot din buzunarul de la spate documentul de la universitate atestând faptul că lucrez cu acte în regulă, pe baza unui contract legal. Nu mă despart niciodată de el, experiența m-a învățat faptul că în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de Traduction et Interpretation a Universității din Geneva sunt foarte amestecate. The Cavern, barul unde s-au produs pentru prima oară The Beatles, e transformat într-o Mecca turistică. Vechile docuri de unde plecau spre America pacheboturilor liniei Cunard încărcate cu emigranți sunt renovate impecabil și găzduiesc muzee, galerii de artă contemporană, cafenele liniștite. Engleza imposbilă care se vorbește acolo, cu un accent dur ca un fierăstrău pe timpan. Atât de greu de înțeles, încât americanii cu care stăteam la rând în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o stare de sănătate mai bună decât băștinașii. Ca și cum nu ar vrea să se îmbolnăvească, iar acest lucru le dă puteri și rezistență sporite... Ora 22.30 revin la jumătate de oră după ce am scris rândurile de mai sus despre emigranți și sănătatea lor de fier. Grupul de tunisieni de la etajul unu gătește oaie direct în cameră, într-un spațiu de maxim opt metri pătrați. Am spus totul despre campusul Laval, interculturalitate și imigranți. 4 martie 2005 Biblioteca Laval. Târziu în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de etnie germană și evreiască: „În 1978 s-a semnat înțelegerea care prevedea dreptul de emigrare în Germania federală a aproximativ 11 000 de germani pe an. Este drept că în schimbul sumei de 5 000 de mărci pe cap de emigrant, sumă ridicată ulterior, mai ales după reînnoirea acordului în 1983, la între 7 000 și 8 000 de mărci. Plătite, firește, de statul vest-german. O bună afacere pentru comuniștii români. Germanii pleacă, desigur, din motive politice și economice, dar nici
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
despre obsesivele gânduri, nostalgii și amintiri care îi populează neîncetat visele, clipele de răgaz, orele din afara programului istovitor de muncă, dar mai ales zilele libere ale sfârșitului de săptămână. Acolo, în îndepărtata Canadă întinsă cât un continent și nesătulă de emigranți, s-au adunat pribegi de toate națiile existente pe glob, ca într-o Arcă a lui Noe, pentru a o popula și a o îmbogăți. Acolo - spune tânărul care a dobândit cetățenia țării care l-a adoptat, nimic nu-i
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
popula și a o îmbogăți. Acolo - spune tânărul care a dobândit cetățenia țării care l-a adoptat, nimic nu-i ca ACASĂ, în România adică. Răceala, suspiciunea și indiferența sunt trăsăturile definitorii ale relațiilor dintre băștinași și venetici. Norocoșii, acei emigranți pe care hazardul i-a aruncat în localități în care viețuiesc mai mulți români, au un cerc de conaționali cu care comunică, s au împrietenit, se vizitează unii pe alții, organizează împreună petreceri pentru care pregătesc bucate tradiționale ca la
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
roluri ale sale - dă, și ea, un plus de nuanțe personajului. Ar mai fi apoi „ceilalți” - de la echipa de televiziune „elvețianăș (excelentă ideea lui Daneliuc de a rezolva problema accentului „devoalat-valah” al lui Dan Chișu făcând din personajul acestuia un emigrant), trecând prin „larvele” fostei gospodării de partid, și până la figuranții unui Hăidăreni-des escargots , siluete din ce în ce mai pitorești, mai visceral-convenționale (amalgam posibil) ale unui decor de fabulă. Căci ne întoarcem la ea, la fabulă : Senatorul melcilor nu este un film de actualitate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
În folclorul românesc <endnote id="(404)"/>, precum și de faptul că, În Țara Românească, pe la Începutul secolului al XIX-lea, evreii și evreicele „Își petreceau sâmbetele [sic ! ] Întinzând hora mare la sunetul unei cobze” <endnote id="(109, p. 42)"/>. De altfel, emigranții evrei În Palestina au dus cu ei dansul românesc În cerc (hora), care a devenit un dans național israelian <endnote id="(589, p. 465)"/>. Mai amintesc aici și pe „evreicele bocitoare” din Salonic și din alte orașe sud-dunărene. La sfârșitul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
le Zion, Petah Tikvah, Gedera etc. Și nu este o Întâmplare că imnul mișcării sioniste, Hatikvah („Speranța”) - devenit din 1948 imnul național al statului Israel -, are influențe din folclorul muzical moldovenesc. De asemenea, hora românească a fost dusă de primii emigranți evrei În Palestina, devenind un dans național israelian <endnote id="(589, p. 465)"/>. Cu 15 ani Înainte de primul Congres Sionist (Basel, 1897), În 1882 - după conferința sionistă de la Focșani (1881) -, 288 de evrei din Moldova (Bârlad, Focșani, Moinești, Galați) au
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de la Focșani (1881) -, 288 de evrei din Moldova (Bârlad, Focșani, Moinești, Galați) au plecat cu vasul „Thetis” spre Eretz Israel și au Întemeiat coloniile agricole de la Zikhron Yaakov și Rosh Pina. „Ajungând În patria străbună - scrie sociologul Carol Bines -, olimii [= emigranții] din România și- au pus amprenta pe opera de colonizare, anticipând mișcarea haluțiană [= de pionierat] a organizației sioniste, creând primele colonii - Rosh Pina și Zikhron Yaakov, fiind pionierii reîntoarcerii poporului evreu la sânul naturii și agriculturii” <endnote id="(633, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
patriarhul României, vizitând Țara Sfântă În anii ’20, „i-a găsit [pe evreii români] la plug și la muncă În gospodăriile lor țărănești din coloniile evreiești din Palestina” <endnote id="(603, p. 160)"/>. Unul dintre cântecele care-i Însoțeau pe emigranții evrei nu exprima doar speranța, implicită sionismului, ci și durerea de a părăsi spațiul românesc : „Ce simțire dureroasă/ Pentru noi, drumeții,/ Părăsindu-te pe tine - Țara Frumuseții./ Gândul nostru tot la tine/ Vecinic o să fie/ Cât va ține viața noastră
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
filmul sonor rareori a mai regăsit-o ; în timp ce le privim, simțim că asistăm nu doar la începuturile unui gangster, ci la începuturile unei țări, ale unui secol și ale unei arte. Imaginile filmului italian Lumea Nouă care prezintă călătoria unor emigranți de la 1913 au același gen de putere. și puterea lor e cu atît mai remarcabilă cu cît nu derivă din mărime, din slava și fala tipice superproducției. Filmul lui Emanuele Crialese e o epopee minimalistă, dacă vă puteți imagina așa ceva
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
puterea lor e cu atît mai remarcabilă cu cît nu derivă din mărime, din slava și fala tipice superproducției. Filmul lui Emanuele Crialese e o epopee minimalistă, dacă vă puteți imagina așa ceva ; nici măcar nu ne arată Statuia Libertății. Atunci cînd emigranții pornesc la drum, nu vedem vaporul în plan general, avîntîndu-se triumfător în larg. Postul nostru de observație e undeva la nivelul punții superioare sau poate chiar mai sus și de acolo ne uităm fascinați, și din ce în ce mai neliniștiți, la fîșia întunecată
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
relativa lor convenționalitate ar fi tăiat din puterea expresivă a imaginilor. Dar lipsa lor se simte. Filmul are destul suflu vizionar, dar nu destul suflu dramatic pentru a fi o mare epopee ; în comparație cu America, America de Elia Kazan sau cu Emigranții de Jan Troell, pare cumva nedus pînă la capăt. în ultima parte, italienii ajunși pe Insula Ellis sînt îndelung examinați, sortați și triați. E un proces urît, pe alocuri inuman (căsătoriile în masă), cu elemente protonaziste în logica sa (convingerea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pe alocuri inuman (căsătoriile în masă), cu elemente protonaziste în logica sa (convingerea examinatorilor că lipsa de inteligență se moștenește genetic) și, în pofida declarațiilor lui Crialese că n-a vrut să facă un film politic, primirea de care au parte emigranții săi pare să anunțe atît un viitor apropiat în care, într-o altă parte a lumii, alți străini vor fi concentrați în lagăre, cît și un viitor mai îndepărtat în care porțile lumilor noi (de pe ambele maluri ale Atlanticului) se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
heroinei mai ales, a fost agravat de mai mulți factori. Narcoactivitatile au exploatat, după căderea lui Ceaușescu, dezordinea, o legislație inadecvată, criza economică și corupția pe scară largă. În sfârșit prezenta în România a unei minorități turce, ca și a emigranților kurzi, iranieni, albanezi, chinezi etc., a favorizat traficul. Această țară (România, n.n.) este, în particular, a importantă baza a partidului muncitorilor din Kurdistan (PKK), organizație kurdă aflată în rdzboi cu statul turc". Așadar, pe lîngă corupție, legislate inadecvată, dezordine, regimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
mic, încît abia reușeam să țin piept unui trai decent. Ada m-a adus la facultatea de teatru, în calitate de asistent, la orele de actorie. Foarte repede am aflat că nu voi fi plătit pentru această muncă, fiindcă actele mele de emigrant nu erau încă în regulă. Ada a insistat să rămân, totuși, la facultate. Și aproape un an de zile, în fiecare lună, în ziua de leafă, mergeam după ore la o cafea, într-o crâșmă mică de lângă Mitropolie, unde Ada
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de 8,7 grade pe scara Richter, cel mai puternic seism înregistrat în lume, care avea sa genereze și un tsunami ce a ajuns până în insulele Hawaii și pe coastele Japoniei. Valdivia a fost portul de intrare în Chile a emigranților germani, în oraș existând până la al doilea război mondial străzi cu nume nemțești și un "Club Aleman" club german, rebotezat în anii noștri "Club la Union". Regiunea este agricolă, industrială și turistică. Am vizitat orașul și portul, Mercado Central piața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai mare și frumoasă piscină din oraș. Am găsit chiar și un restaurant unguresc, unde sâmbăta se întâlneau "vecinii noștri" la un gulaș și la un "pahar de vorbă" despre Tratatul de la Trianon! Nici în orașe cu câteva mii de emigranți români, ca de exemplu Sao Paulo sau Buenos Aires, nu i-am întâlnit pe români altfel. Mi-am propus nu să-i schimb, fiindcă ar fi fost greu sau imposibil, cel puțin din două motive fugiseră dintr-o dictatură și acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai bine-n țara mea"! După întoarcere, multe rude și cunoscuți m-au întrebat de ce nu am "rămas", calificându-mă cu tot felul de epitete (tâmpit, cretin, tembel, fiind cele mai "soft"). N-am rămas fiindcă n-am "genă" de emigrant, am stat ani mulți în misiune în diverse țări, dar era altceva. Să rămân "definitiv" nu puteam concepe. Străinătatea oricât de aurită ar fi fost, nu putea să-mi ofere mare lucru din ceea ce aș fi pierdut. Făcusem aici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fi aduse de către guvernanții de la București în politica față de emigrație, respectiv în legislație, în crearea de structuri specializate pe problemele emigrației și în adoptarea de măsuri concrete. În toate aceste domenii, având în vedere politica practicată de regimul comunist față de emigranți, de declarare a acestora ca delincvenți, dușmani ai poporului, lipsirea de drepturi, pierderea cetățeniei, a bunurilor din țară, urmărirea în străinătate, terorizarea rudelor rămase în țară... se impuneau măsuri urgente cu caracter reparatoriu și crearea de organisme specializate atât pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]