2,689 matches
-
general, grupul etnic român din SUA și Canada. Cei care au scris despre românii americani nu s-au arătat interesați de cei reveniți în țara de origine, dar care au trăit un timp în America de Nord. Lipsesc cifrele, lipsesc informații specifice emigrării, modalității de procurare a actelor necesare și deplasării în SUA etc. Nu știm atât cât s-ar cuveni despre descendenții emigranților etc. Dispunem doar de afirmații generale despre relațiile românilor stabiliți dincolo de Ocean și ale descendenților acestora cu românii rămași
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu americanizarea, dar este o servitute acceptată și indispensabilă, nu este ușoară, iar reușita ei a depins întotdeauna de o multitudine de circumstanțe: vârstă, educație, cunoașterea limbii engleze, profesie, mediul de unde venea (sat sau oraș), situația familială, structura psihică, motivația emigrării etc. Dincolo de dificultățile pe care le ridica “însușirea” identității americane în fața celui abia venit, „ineditul” pe care i-l oferea America - deci confortul și civilizația - îi atenua suferința, înlesnindu-i adaptarea. în paralel sau înaintea „convertirii” la americanism, fiecare român
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
partly due to the fact that relatively few Romanians had emigrated to the United States”. Această apreciere privea realitățile românești și americane post-1918. Dar iată ce întrebări își punea un român american în 1912, deci înainte de Primul Război Mondial: „este emigrarea Românilor în favorul sau în defavorul intereselor obștești ale Americei? și America poate se considera ca un isvor de câștig sau de pierdere? Răspunsul nu poate fi - opina el - decât negativ, în ambele cazuri. Și iată pentru ce! America are
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a Americii”, „Noi și America”, „Ce a făcut românul pentru America”, „For America and Its Flag”, “încetățenirea românilor în America” etc.. în același timp s-a modificat și atitudinea românilor față de foștii lor conaționali deveniți americani. Dacă un timp îndelungat emigrarea a fost blamată, iar stabilirea în America era considerată o mare greșeală și o pierdere irecuperabilă pentru țară, în 1937, cineva scria, cu îndreptățită mândrie, că „Românul american trece în rândul celor mai respectați cetățeni ai marei republici de peste ocean
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
soarta marilor imperii, veșnice în aparență, dar fragile ca transatlanticul scufundat nu departe de Terra Nova. * O chestiune nu numaidecât controversată, deși a stârnit mereu dezacorduri, deci discuții, mai mult sau mai puțin justificate, o reprezintă aceea care privește începutul emigrării române în Lumea Nouă, ritmul și etapele ei, explicațiile acestora, numărul românilor care au traversat Atlanticul și au devenit americani, numărul celor întorși acasă, precum și numărul celor născuți în SUA, din foști imigranți români, și care se consideră constituenți ai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la un moment dat, a comunității românilor americani. Momentele emigrației au fost fixate, în general, în funcție de factorii temporali, completați de cei numerici și calitativi. Dar nu au lipsit încercările care au avut în vedere, la stabilirea și evaluarea fazelor de emigrare, și alte criterii. Așa, de pildă, Samuel Beck, abordând istoria românilor americani, identifica patru perioade de emigrare. Prima a fost, cum o numește el, the migrant worker period. Pentru a-și explica afirmația, el arăta că „the first migration took
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
temporali, completați de cei numerici și calitativi. Dar nu au lipsit încercările care au avut în vedere, la stabilirea și evaluarea fazelor de emigrare, și alte criterii. Așa, de pildă, Samuel Beck, abordând istoria românilor americani, identifica patru perioade de emigrare. Prima a fost, cum o numește el, the migrant worker period. Pentru a-și explica afirmația, el arăta că „the first migration took place in the last two decades of the nineteenth century and the first two decades of the
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
române în America, propusă de un cercetător care privește totul de dincolo de Ocean. Oricare altă încercare asemănătoare va suscita, desigur, scepticisme și posibile amendamente. în cazul formulei propuse de Samuel Beck, ne putem întreba dacă nu cumva prima perioadă de emigrare, în care au intrat, cu precădere, transilvăneni, bănățeni și bucovineni - sporadic și români din Regat -, nu a fost determinată de rațiuni de ordin național și politic, înainte de dorința de a aduna o sumă de bani, muncind undeva în altă țară
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ne propune o înregistrare a tuturor încercărilor de periodizare a emigrației române către America și Canada, amintim, bunăoară, că, la începuturile celui de-al doilea deceniu al secolului XX, Ioan Podea considera că abia după 1880 putem vorbi despre evoluția emigrării ca un proces istoric. însă, la acea dată, nu se punea problema unei divizări temporale a acesteia, deși intenția exista. Șerban Drutzu și Andrei Popovici acceptau, în 1926, că emigrarea românilor către America ar fi început „cam între anii 1888-1890
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Podea considera că abia după 1880 putem vorbi despre evoluția emigrării ca un proces istoric. însă, la acea dată, nu se punea problema unei divizări temporale a acesteia, deși intenția exista. Șerban Drutzu și Andrei Popovici acceptau, în 1926, că emigrarea românilor către America ar fi început „cam între anii 1888-1890”, pentru ca 11 ani mai târziu, Andrei Popovici, revenind asupra istoriei românilor americani, să conceadă că „emigrarea lor a început în ultimii ani ai secolului trecut”. Gerald J. Bobango, referindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a acesteia, deși intenția exista. Șerban Drutzu și Andrei Popovici acceptau, în 1926, că emigrarea românilor către America ar fi început „cam între anii 1888-1890”, pentru ca 11 ani mai târziu, Andrei Popovici, revenind asupra istoriei românilor americani, să conceadă că „emigrarea lor a început în ultimii ani ai secolului trecut”. Gerald J. Bobango, referindu-se la aceeași chestiune, adică emigrarea românilor, stabilea că „after 1895 Romanian peasants began to swell the ranks”, precizând apoi că „Romanians describe the period 1895-1920 with
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fi început „cam între anii 1888-1890”, pentru ca 11 ani mai târziu, Andrei Popovici, revenind asupra istoriei românilor americani, să conceadă că „emigrarea lor a început în ultimii ani ai secolului trecut”. Gerald J. Bobango, referindu-se la aceeași chestiune, adică emigrarea românilor, stabilea că „after 1895 Romanian peasants began to swell the ranks”, precizând apoi că „Romanians describe the period 1895-1920 with the phrase mia și drumul”. Nouă ani mai târziu, Éva V. Huseby-Darvas vorbea despre „the great exodus between the
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sa este că „Românii au intrat în valul «noii imigrații», între 1881 și 1914”. Alexandru Nemoianu apreciază că primul val de imigrare s-a consumat între sfârșitul secolului al XIX-lea și 1914. Așadar, putem conchide că primul val de emigrare a fost acela cuprins între începutul anilor ’80 ai secolului al XIX-lea și încheierea Primului Război Mondial, chiar dacă între 1914 și 1918 mișcările de populație au fost determinate de considerente care nu aveau numaidecât o legătură cu stabilirea în alte zone
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
începutul anilor ’80 ai secolului al XIX-lea și încheierea Primului Război Mondial, chiar dacă între 1914 și 1918 mișcările de populație au fost determinate de considerente care nu aveau numaidecât o legătură cu stabilirea în alte zone geografice. Al doilea val de emigrare a început după încheierea conflagrației din 1914-1918. „Răsboiul, notau Șerban Drutzu și Andrei Popovici, a avut un efect stăvilitor asupra emigrărei, pentru că cifrele din 1921 indică o scădere a procentului lucrătorilor fără ocupație, așadar a plugarului emigrant, la aproximativ 39
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în țară peste 21.000; iar în 1921, peste 8.000. Numărul celor repatriați scade la 4.000 în 1922, ca apoi în anii următori să fie abia de circa 1.000. Pe de altă parte, releva același autor, și emigrarea a luat un nou avânt, deși mult mai redus decât cel din anii antebelici, atingând în 1921 cifra de peste 5.000, pentru ca în anul ce urmează emigrarea să scadă la circa 1.000. Mulți din noii emigranți [fapt demn de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
abia de circa 1.000. Pe de altă parte, releva același autor, și emigrarea a luat un nou avânt, deși mult mai redus decât cel din anii antebelici, atingând în 1921 cifra de peste 5.000, pentru ca în anul ce urmează emigrarea să scadă la circa 1.000. Mulți din noii emigranți [fapt demn de reținut, n.n.] au fost recrutați din cei care se repatriaseră în 1920 și 1921 și care, nemaigăsindu-și rost în România, s-au înapoiat în America, de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
stabilirea în SUA a grupului a început să capete preponderență, imigrația pierzându-și trăsătura fundamentală anterioară, anume instalarea temporară în Statele Unite și revenirea în țară după un anumit număr de ani”. Dar, cum el accepta că al doilea val al emigrării se încheiase în 1914, iar în anii războiului aceasta fusese neînsemnată, încadra intervalul 1921-1940 într-o a treia etapă a emigrației române, către sfârșitul căreia comunitatea românească a scăzut în comparație cu 1930, circumstanță „ce se explică prin încetarea aproape completă a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
etapă a emigrației române, către sfârșitul căreia comunitatea românească a scăzut în comparație cu 1930, circumstanță „ce se explică prin încetarea aproape completă a mișcării de imigrare și decesele survenite în cadrul grupului în anii ’30”. Alexandru Nemoianu consideră că primul val de emigrare s-a încheiat o dată cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, dar identifică o a doua etapă a evoluției istoriei românilor americani, „cuprinsă între sfârșitul Primului Război Mondial și ultimii ani ai deceniului al patrulea din veacul al douăzecelea”, când, „poate fără
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
on leaving Romania eased with the end of the First World War”, val ce a continuat până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial. Fără a respinge ori a eluda punctele de vedere menționate, considerăm că al doilea val de emigrare a început după 1918 și a durat până la încheierea ultimului război mondial. în intervalul acesta, desigur, au intervenit unele modificări, care au în vedere numărul emigranților, mentalitatea lor, organizarea, deci consolidarea unei comunități românești distincte, dar realitățile caracteristice României nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în intervalul acesta, desigur, au intervenit unele modificări, care au în vedere numărul emigranților, mentalitatea lor, organizarea, deci consolidarea unei comunități românești distincte, dar realitățile caracteristice României nu s-au schimbat în așa măsură încât să influențeze motivația și ritmul emigrării. în anii războiului, numărul emigranților a scăzut, cum era și de așteptat, dar caracterul general al emigrației nu a diferit de cel de dinainte de 1939. O abordare detaliată a acestui val de emigrare va impune, probabil, unele subdiviziuni cronologice, reclamate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
măsură încât să influențeze motivația și ritmul emigrării. în anii războiului, numărul emigranților a scăzut, cum era și de așteptat, dar caracterul general al emigrației nu a diferit de cel de dinainte de 1939. O abordare detaliată a acestui val de emigrare va impune, probabil, unele subdiviziuni cronologice, reclamate de rațiuni ce țin de orice periodizare, precum și eventuale nuanțări interpretative. Scopul demersului nostru nu este unul analitico-exhaustiv, ci numai de punere în temă, astfel încât nu dorim să intrăm în detalii sau să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fiecare perioadă emigraționistă a fost unică și irepetabilă, dar nu și incomparabilă. Transformările suportate de România după 1945 au fost atât de mari încât a emigra din această țară a devenit o problemă, înainte de a încerca să stabilim caracteristicile emigrației. „Emigrările din Europa de Est și Uniunea Sovietică către Statele Unite după al Doilea Război Mondial - observa un specialist al temei - au debutat în anul 1945, în urma restructurărilor majore, teritoriale și demografice, aduse de conflagrație și ca o consecință a participării directe a SUA
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
The Displaced Persons)”. Instaurarea prin forță a comunismului, după ocuparea României de armata rusă, a transformat-o într-o țară predispusă la un adevărat flux emigraționist, care avea în vedere, în mod deosebit, America de Nord. Același autor observa că, „spre deosebire de marea emigrare est-europeană de la sfârșitul secolului trecut și până la Primul Război Mondial, declanșată, în principal, de motivații economice și produsă exclusiv în mediul rural, după 1945 întâlnim un complex de cauze, cele antebelice și altele noi, toate acționând cu o intensitate constantă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
după 1945 întâlnim un complex de cauze, cele antebelice și altele noi, toate acționând cu o intensitate constantă, cu precădere în zone urbane, în toate mediile sociale și la nivelul tuturor grupurilor de vârstă ale populației. De asemenea, în contrast cu vechea emigrare, cea de după război este una definitivă, se produce la nivelul întregii celule economice individuale, are un caracter exclusiv familial. Printre cauzele emigrărilor, în primul rând se impun cele de natură politică. După încheierea războiului, suprimarea treptată în Europa de Est a instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
urbane, în toate mediile sociale și la nivelul tuturor grupurilor de vârstă ale populației. De asemenea, în contrast cu vechea emigrare, cea de după război este una definitivă, se produce la nivelul întregii celule economice individuale, are un caracter exclusiv familial. Printre cauzele emigrărilor, în primul rând se impun cele de natură politică. După încheierea războiului, suprimarea treptată în Europa de Est a instituțiilor parlamentare și a sistemului politic pluripartit, a libertății presei și întrunirilor, a organizării sindicale libere, reprimarea Bisericii și scoaterea în afara legii a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]