2,305 matches
-
înțelegeți!” Erau cuvinte magice, care alungau orice gând hoinar...A făcut din biologie un obiect accesibil și plăcut. Ori asta presupune muncă, răbdare, toate purtând amprenta pasiunii. A deschis pentru mine poarta unui tărâm misterios și atrăgător tocmai prin aura enigmatică ce-l înconjoară: NATURA! O zi n-a trecut fără folos. Asemenea grădinarului care nu-și lasă grădina în paragină, care sădește an de an semințe, și profesorul a sădit cunoștințele cu răbdare și profesionalism. Veșnica întrebare: „de ce?” a interconectat
Schiţă de portret. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Cristina Hordilă Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1851]
-
și pe deplin acceptat de comunitatea științifică, în partea lui esențială. Însă în lumina celor prezentate mai sus modelul va trebui completat. Universul Big Bang al secolului XXI va trebui să valideze perioada violentă a inflației, bizara materie întunecată și enigmatica energie întunecată. Studiile teoretice viitoare ca și observațiile astronomice vor putea aduce unele „reglaje” fine în modelul Big Bang. c) Big Bang-ul și Biserica Modelul Big Bang face acum parte din cultura noastră. Pentru generațiile actuale modelul Big Bang
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
așteptau lună de lună, cu boccele de rufe la poartă. Rufarul se anunța prin strigătele sale: Hai la rufe vechi!", " Hai la rufe vechi!". Copiii mici se țineau după căruța sa, ca după aur. Erau curioși să vadă lucrurile din enigmatica-i ladă, ce-o avea în căruță. În special fetițelor, le plăceau pieptenii strălucitori, panglicele, mărgelele, hurmuzul, broșele, inele și fluturii. Băieții preferau curelele lucitoare, țipătorile, fluierașele, coifurile, portofelele, praștiile etc. Eu nu m-am lăsat până nu mi-am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Mi-a fost dat să ajung în Țara Soarelui Răsare, respirându-i aerul, admirându-i cultura, adorându-i grădinile, adevărate opere de artă și, de-ar fi numai atât, tot ar fi de-ajuns! Japonia este o țară fascinantă, contradictorie, enigmatică și foarte greu de definit. Există o împletire între o economie înfloritoare și o străveche spiritualitate. Orice călător, ce va poposi pe aceste meleaguri, va admira, fără rezerve, vechea cultură a Japoniei, templele și castelele istorice, grădinile Zen și Altarele
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
venite de peste mări și țări, creându-se un anumit fel de a fi, felul de „a fi japonez”. De la festivalurile numeroase manifestări spirituale exprimând omagiile aduse zeităților protectoare și vieții-până la mâncarea și îmbrăcămintea tradiționale, japonezii sunt profunzi și sensibili, enigmatici în trăirea sentimentelor și exprimarea lor. Nu e ușor să le descifrezi simțămintele, dar nici imposibil dacă ai sufletul deschis. În Japonia se împletesc, într-o armonie covârșitoare, simplul cu modernul, trecutul cu prezentul, încât rămâi fascinat de îmbinarea arhitectonică
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
personaje desprinse din anime-uri. Hotelurile din Japonia sunt deosebite ca stil și confort, dar și ca poziție...Unele sunt așezate pe țărmul Oceanului Pacific , altele pe câte o buză de stâncă, în zone de o neasemuită frumusețe. Japonia, un tărâm enigmatic fără limite și de o adâncă fascinație... Sunt un simplu călător, un „Marco Polo” al timpurilor noastre, ce se deplasează cu mijloace moderne de locomoție, având ca destinație Țara Soarelui Răsare. În afară de romanele citite, nu știu decât ceea ce am văzut
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
În ciuda vremii, nu puteam rata încântătorul festival care e un prilej de sărbătoare pentru japonezii ce se adună, cu mic și mare, să privească dansatoarele, carele alegorice, fetele frumoase și costumația deosebită. Atmosfera este încărcată, intensă, electrizantă... Se împletesc tandru, enigmatic și senzual, dansul, muzica, culoarea...Dansul brazilian are ceva fascinant și distractiv, chiar dacă dansatoarele erau în majoritate japoneze, aducând cu sine ritm, culoare, exotism și veselie. Toată lumea privește și se distrează, indiferent de vârstă. În puținele cuvinte pe care le
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
să urcăm primii în mașină. A pornit fără să mai salte oblonul din spate. Dar n-am mers prea mult. Cam după vreo două sute de metri, Molotovul a oprit din nou. Acum e rândul vostru. Coborâți!... 4. 1951 ANUL MUTANȚILOR ENIGMATICI sau METAMORFOZA REGRESIVĂ ...Și am coborât. Era o nebunie galbenă: o revărsare demențială, diluviană și apocaliptică, de galben. Călcam pe spice de grâu galben. Cel mai important aliment de pe planeta Terra, pentru care ne rugăm, ne luptăm și ne zbatem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
jalnic, înfiorător și cutremurător exemplu de involuție istorică, de regres catastrofal la nivel planetar al speciei umane. Pe scara dezvoltării societății omenești, făceam un regretabil, incredibil și nemeritat pas înapoi, în vremurile apuse, cețoase ale istoriei omenirii. Păream niște mutanți enigmatici, trezind o curiozitate pernicioasă și riscantă, cauzată de imobilitatea facială și de privirea fixă și tulbure a sistemului optic. Săpam în pământul bolovănos, tare și deshidratat, propriile noastre vizuini... În apropierea locului unde am fost coborâți din mașină pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mulți ani în închisoare, iar drumul de la Timișoara până la punctul terminus al călătoriei, gara Dudești, este o veritabilă călătorie inițiatică pentru copilul care într-o zi va deveni autorul acestei cărți. Trenul a sosit la destinație. Este 1951, Anul mutanților enigmatici. În Bărăganul deportaților, nici un lucru nu mai este cum a fost: " Atunci a început cea mai înfricoșătoare transformare a omului în animal. A început metamorfoza regresivă, adică apariția omului-cârtiță; au apărut mutanții. Ca niște monstruoase cârtițe bipede apărute în urma unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
jalnic, înfiorător și cutremurător exemplu de involuție istorică, de regres catastrofal la nivel planetar al speciei umane. Pe scara dezvoltării societății omenești, făceam un regretabil, incredibil și nemeritat pas înapoi, în vremurile apuse, cețoase ale istoriei omenirii. Păream niște mutanți enigmatici, trezind o curiozitate pernicioasă și riscantă, cauzată de imobilitatea facială și de privirea fixă și tulbure a sistemului optic. Săpam în pământul bolovănos, tare și deshidratat, propriile noastre vizuini..." Nu am dorit să repovestesc pe scurt această carte, iar ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
27. FUGARII sau SIMPTOME MALADIVE 111 CAIETUL NR. 2 1. TIMIȘOARA O RĂSCRUCE ISTORICĂ 123 2. "DAR DIN DAR SE FACE RAI" sau IUBIREA SEMENILOR 140 3. GARA DUDEȘTI sau PUNCTUL TERMINUS AL CĂLĂTORIEI NOASTRE 156 4. 1951 ANUL MUTANȚILOR ENIGMATICI sau METAMORFOZA REGRESIVĂ 166 5. LICHIDUL VITAL sau FATA MORGANA 172 6. SĂPAREA FÂNTÂNILOR sau EXERCIȚIU DE SUPRAVIEȚUIRE 177 7. CONFECȚIONAREA CHIRPICILOR sau MUNCILE LUI SISIF 180 8. PE ULTIMUL DRUM 187 9. SE NAȘTE UN SAT 197 REFERINȚE CRITICE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de a finaliza nenumăratele proiecte pe care i le împărtășea lui Eliade. O altă fotografie: anul morții, Eliade șezând lângă o fereastră. Mâinile adunate aproape căuș, pipa aprinsă, chipul pe jumătate ascuns în penumbră și fum. Fanic și privind înainte, enigmatic și pregătit pentru tainică mah³parinirv³na. Eliade a știut să transforme scrierea unei nuvele sau a unui roman, consecvența păstrării unuijurnal în mijloace regeneratoare, tonifiante, pentru salvarea de stagnare, de „vagotonie”. După modelul unei vechi și îndepărtate dispute, diferența dintre cei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Cherso sau chiar Hugues de Saint Victor și tratatele alchimice, atât de populară devine în secolul al XVIII-lea cariera occidentală a acestui Zoroastru, încât și mofturile aristocratice pot recepta biografia lui sumară, intersectată punctual, mai degrabă aleatoriu și totuși enigmatic, cu legenda sacră a nașterii concurentului său iranian: el este profetul, singurul care surâde la naștere. La 5 decembrie 1749, Opera din Paris pune în scenă Zoroastru de Rameau 1, iar peste evantaie și mătăsuri se dezvăluie, o dată cu uvertura, imaginea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Eliade, despre contextul vreunei candidaturi, putem rămâne cu imaginea destul de iluzorie că, ani la rând, o lume întreagă se învârte în jurul lui Eliade, îl propune, îl susține, îl provoacă, iar el acceptă, când activ, când pasiv, acest joc, patronând enigmatic suite de demersuri fără finalitate. În aproape perfectă concordanță cu această tramă incertă, nici întrebarea plănuită de Culianu pentru un nefinalizat interviu nu a primit un răspuns public: „Sunteți, probabil, unul din ultimii oameni care sunt în același timp și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
grecești” - cf. Cultele orientale în Imperiul Roman, Editura Enciclopedică, București, 1998, p. 230, traducere de Mihai Popescu. Formulată de Wikander într-o manieră destul de nesigură („Monumentele danubiene nu ar deține mai degrabă forma originară a misterelor lui Mithra? Această sectă enigmatică nu și-ar avea oare originea mai degrabă într-una din regiunile balcanice decât în vreun colț al acestor țări iraniene sau iranizate?” - cf. op. cit., p. 44), nici ipoteza originii balcanice a mithraismului nu a rămas mai puțin controversată, unul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de altă parte, este evident că ultimul capitol al Nopții de Sânziene este conceput în analogie cu ultimul act din Femei din ocean*. Ileana este căsătorită la Paris cu sensibilul și inteligentul doctor Bernard, medic ca și Wangel, dar amintirea enigmaticului Ștefan, pe care l-a iubit în tinerețea sa de la București, o neliniștește. Pădurea adâncă din preajma Bucureștiului este „pădurea interzisă”, care o atrage așa cum oceanul o atrage pe Ellida Wangel. Ileana crede că Ștefan a dispărut, căzut pe frontul rusesc
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
au Închinat, ciudat, unele spirite de excepție și care a fost asasinat de regele acelui moment la modul nedemn - ha, se pare, un rege și un propagandist, un profet, pe măsură! Carol al II-lea și Codreanu, care au exersat, enigmatic pentru noi, cei de azi, o ciudată fascinație asupra unui profesor de filosofie fără cărți - Nae Ionescu, el Însuși idol, dar și prizonier al emulilor săi. Unul dintre ei, evreu, brăilean, Mihail Sebastian, Îi dă, de altfel, o lecție pe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
altfel decât noțiunile curente ale dicționarului. Cărțile, fermecîndu-mă cu lumi mereu și mereu altele, cu personaje remarcabile și exemplare - modele posibile! -, cu posibilități de existență, de comportament și de destin uluitoare, iar femeile - prin accederea la „cercuri Închise” și autorități enigmatice, ironice și ultime; și, când am avut acces la lumea, la universul goethean de hârtie, am aderat spontan și definitiv la acel vers celebru: Das ewig weibliche zieht mich an! - eternul feminin mă atrage, mă pasionează ca și la numeroasele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
foarte târziu l-a citit și Înțeles pe complicatul și paradoxalul Hegel care afirmă că „numai ideea este concretă”, În fapt Subiectul, deoarece el „Își conține negația!” Realitatea, concretul, deci, echivalează cu viul, viul el Însuși fiind o categorie extrem de „enigmatică” - ea trebuie afirmată În orice secundă, În jurul nostru, În prezent și În istorie există, apar enorme forme ale unui fals viu, mișcătoare numai În aparență, goale de acea contradicție internă care este miracolul vieții, acea continuă și inepuizabilă luptă Între
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau a sfinților, cei care mulțumesc forțelor invizibile pentru darul sau darurile care li se fac, fără a le Înțelege prea bine pe toate sau rostul lor. „Natura este posibilă datorită intelectului nostru” sună, porfund paradoxal și pentru mulți chiar enigmatic, una din frazele cheie ale Esteticii transcendentale a lui Immanuel Kant. Aceasta vrea să spună, pe scurt, că individul uman este apt de a percepe realitatea din jur ce-i cade sub simțuri, spațiul, dar și timpul, prin ceea ce Kant
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îngerul de gips, publicat după prima mea Întoarcere din exil În ’73, nu are altă temă decât aceasta. Azi, unii filosofi o numesc „deconstrucție”, eu am numit-o „adaptare prin dezadaptare” și acesta e „secretul temei” acestui roman. Minda, eroul „enigmatic” al cărții, trăiește o „declasare”, o „dezarticulare socială”, nu din pricina „atracției vulgarității”, ci de teama, abisală, a abrutizării, chiar și În forme „pozitive”, a Îmburghezirii, a adaptării! Și, În finalul cărții, el „Învinge”, deși aparențele Îl arată ca un fel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu multă frenezie și plăcere a detaliului, peisajele luxuriante, veșmintele de epocă, bijuteriile de preț, armurile cavalerilor, figurile mitologice, alegoriile biblice, personajele „fluide” ale lui El Greco (o viziune ciudată, anunțând un modern avant la lettre), „pictura întunecată” a lui Goya - enigmatică în simbolismul său lugubru -, sau ororile gen Colosul și Saturn devorându-și fiii, Velázquez cu Piticul și Triumful lui Bachus, alte și alte pânze celebre, pe care le știai înainte de a le fi văzut aievea, iar acum le recunoști pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tale, adică „palierului existențial” la care viețuim noi, cei de la „parter”... Plătim șase mărci pentru un bilet de călătorie în metrou valabil pentru toată ziua. Coborâm cu escalatorul în interiorul imensului abdomen secționat și dibuim, nu fără oarecare dificultate, din cauza indicatoarelor enigmatice, intrarea în grota trenului. Totul e automatizat aici. În vagon deja, un monitor suspendat îți arată traseul marcat cu puncte luminoase. Trenul țâșnește prin subteran, silențios, apoi iese la suprafață ca un imens șarpe din văgăuna lui, mânat de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
străbați mii de kilometri prin Europa, traversând țări și frontiere, optimist și surâzător, împlătoșat în conștiința unicității ce ți se dăruise, de scriitor liber-voiajor (cum ai spune „liber-profesionist“ sau „liber-cugetător”), căruia niște sponsori generoși și nevăzuți, „topiți” în niște abrevieri enigmatice, îți ofereau această ocazie rară, de a te exprima pe tine însuți și de a te îmbiba cu parfumul, cu spiritul locurilor vizitate. Identitate versus alteritate. Dar pe măsură ce orașele bifate se rânduiau în urma noastră ca niște pungi flasce, abandonate după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]