9,341 matches
-
putând reduce dezastrul circulator periferic ulterior. Drogurile alfa-blocante frânează acțiunea catecolaminelor asupra vaselor periferice, dar nu reduc nivelul lor sanguin. Catecolaminele au acțiune directă asupra celulelor tisulare și cerebrale, în afara acțiunii vasoconstrictoare. Ele cresc edemul cerebral, iar prin interferarea cu enzimele intracelulare favorizează acidoza celulară. În terapia precoce a șocului reumplerea vasculară corectă înlătură excitațiile receptorilor de volum intravascular, catecolaminemia scade, fluxul sanguin capilar crește, apropiindu-se de o vasodilatație satisfăcătoare. Ca o consecință directă, se ameliorează oxigenarea, scăzându-se acidoza
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
barierele chimice exterioare se confruntă cu substanțele toxice din interiorul celulelor și țesuturilor plantelor. Au fost efectuate numeroase cercetări privind evidențierea compușilor care, prin prezența sau prin concentrația lor mai mare, au un rol în rezistența plantelor față de patogeni. Inhibitorii enzimelor produse de patogeni au, în acest caz, o funcție importantă. Boabele tinere de struguri conțin un inhibitor al poligalacturonazei produsă de Botrytis cinerea. Rezistența poate depinde de absența în gazdă a unor substanțe nutritive sau de existența acestora în forme
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by ISABELA ILIŞESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91491_a_93091]
-
Alternaria porri, Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis cinerea, Verticillium alboatrum etc. Unele specii de Penicillium inhibă dezvoltarea agentului patogen Gäumannomyces graminis etc. De asemenea, s-a evidențiat că miceliul speciei Trichoderma hamatum penetrează hifele de Rhizoctonia solani prin liza pereților celulari cu ajutorul enzimelor b-1,3 glucanază și chitinază (fig. 6). Folosirea antibioticelor și fitoncidelor. Antibioticele sunt produse de metabolism ale unor ciuperci sau bacterii, care deși au un cost ridicat, se extind și în combaterea bolilor plantelor, fiind folosite la tratarea semințelor, tratarea
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by ISABELA ILIŞESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91491_a_93091]
-
folosită uneori în literatura occidentală, celula se dezagrega până la liza totală - citoliza - cu eliminarea frecvență a unor stimuli proinflamatorii pentru celulele din teritoriile învecinate. Majoritatea modificărilor din evoluția necrozei sunt efectul ruperii scheletului membranar celular, cu invadarea citoplasmei de către numeroase enzime autolitice, care modifică mediul intern al celulei, făcându-l incompatibil cu desfășurarea proceselor vitale. Morfologic se constată creșterea eozinofiliei citoplasmei, vacuolizarea, granularea sau chiar hialinizarea acesteia. Concomitent nucleul, începe să se dezintegreze, inițial prin fragmentarea cromatinei-karyorexa, apoi lizarea acesteia-cromatoliza și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Green D.R., 2001Ă. - Fază de degradare marchează punerea în joc a caspazelor (cistein proteaze care au capacitatea de a cliva reziduurile de acid aspartică, a hidrolazelor catabolice și a deoxinucleazelor (AON-azeloră, care digera numeroși compuși celulari. Cascadă caspazelor Caspazele sunt enzimele proteazolitice cele mai importante. Până în 2003 erau cunoscute 14 caspaze, dintre care 8 sunt active în controlul apoptozei și 6 în desfășurarea procesului inflamator. Sunt implicate în apoptoza caspazele: 2, 3, 6, 7, 8, 9, 10 și 14 (Murphy F.G.
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
domeniile morții; CD 95 - receptor al morții; DISC - complexul de semnalizare al inductorilor morții Jacotot E. și colab. (2000Ă au semnalat și existența unei căi apoptotice independența de mitocondrii. Ea presupune activarea directă a caspazei - 3 de către caspaza - 8 și enzimele CAD (enzimele activatoare a ADN - azeiă și ACINUS (activatorul condensării cromatinei nucleareă. Problema este reluată de Tizard (2004Ă care o consideră că a doua cale de TANATOLOGIA 17 producere a apoptozei: 1. calea intrinseca, în care citocromul c formează un
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
CD 95 - receptor al morții; DISC - complexul de semnalizare al inductorilor morții Jacotot E. și colab. (2000Ă au semnalat și existența unei căi apoptotice independența de mitocondrii. Ea presupune activarea directă a caspazei - 3 de către caspaza - 8 și enzimele CAD (enzimele activatoare a ADN - azeiă și ACINUS (activatorul condensării cromatinei nucleareă. Problema este reluată de Tizard (2004Ă care o consideră că a doua cale de TANATOLOGIA 17 producere a apoptozei: 1. calea intrinseca, în care citocromul c formează un complex polimer
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
2004Ă care o consideră că a doua cale de TANATOLOGIA 17 producere a apoptozei: 1. calea intrinseca, în care citocromul c formează un complex polimer numit apoptozom, ce recrutează și activează caspaza - 9, care la rândul ei inițiază cascadă unor enzime ce degradează proteinele citoplasmatice și scheletale și duce la activarea endonucleazei și moartea celulei; și 2. calea extrinseca inițiată de numeroase semnale alterate legate de receptori ai morții, ca CD95 și formarea unui complex de semnalizare a morții (DISCĂ care
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ștergere treptată a structurilor celulare și tisulare, zonele afectate devenind în general cenușii-gălbui, relativ omogene și friabile. Histologic, în primele stadii mai pot fi identificate sistemele membranare și fibrilare ale celulelor parenchimatoase și stromale, care sunt mai rezistente la acțiunea enzimelor litice. În final se lizează și acestea, totul transformându-se într-o masă omogena, cu rare resturi de cromatina și de fibre de colagen, așa-numitul detritus necrotic. După mecanismul de producere în cadrul necrozei uscate se deosebesc: necroza de coagulare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sau dezintegrante. Prin însăși definiția morții, am relevat faptul că finalitatea acesteia este descompunerea organismelor în materia organică și apoi anorganica din care sunt constituite. Descompunerea cadavrelor este bifazica sau bistadială. Într- o primă fază fenomenele distructive sunt consecință acțiunii enzimelor proprii - autoliza - iar în faza următoare, acțiunii enzimatice proprii i se adaugă acțiunile florei bacteriene existente la nivelul mucoaselor că și a celei existente în mediul ambiant al cadavrului - putrefacția. Includem în cadrul autolizei și hemoliza, imbibiția și petele cadaverice, care
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
că și a celei existente în mediul ambiant al cadavrului - putrefacția. Includem în cadrul autolizei și hemoliza, imbibiția și petele cadaverice, care în esență sunt tot o consecință a autolizei. Autoliza este un fenomen de autodegradare celulară și tisulara sub influența enzimelor proteolitice și hidrolitice proprii. Este primul efect al pierderii integrității sistemelor membranare intracelulare, în urma căruia enzimele conținute în mitocondri și mai ales in lizozomi acționează asupra propriilor componenți celulari. Autoliza este influențată de temperatură, activitatea ei optimă desfășurându-se la
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
imbibiția și petele cadaverice, care în esență sunt tot o consecință a autolizei. Autoliza este un fenomen de autodegradare celulară și tisulara sub influența enzimelor proteolitice și hidrolitice proprii. Este primul efect al pierderii integrității sistemelor membranare intracelulare, în urma căruia enzimele conținute în mitocondri și mai ales in lizozomi acționează asupra propriilor componenți celulari. Autoliza este influențată de temperatură, activitatea ei optimă desfășurându-se la 37-400C cât și de pH-ul organelor, optimul fiind pH 4,0-6,7 (Mihăilescu M., 1942Ă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de celulele sistemului imunitar. Inflamazomul ar acționa asemănător cu Apaf-1 (apoptotic protease-activating factoră după eliberarea citocromului C din mitocondrii (Chamaillard și colab., 2003Ă. ROLUL SISTEMULUI COMPLEMENT Sub denumirea de sistemul complementului sau complement CĂ se cuprinde un ansamblu de 20-34 enzime serice care pot fi detectate din viața fetala înainte de apariția anticorpilor (Roitt I. și colab., 1989; Bears M.D. și Bercow R., 2002Ă. Multe din aceste enzime se găsesc în ser că precursori inactivi (zimogeniă. Rolul sistemului complement prezintă variații de la
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Sub denumirea de sistemul complementului sau complement CĂ se cuprinde un ansamblu de 20-34 enzime serice care pot fi detectate din viața fetala înainte de apariția anticorpilor (Roitt I. și colab., 1989; Bears M.D. și Bercow R., 2002Ă. Multe din aceste enzime se găsesc în ser că precursori inactivi (zimogeniă. Rolul sistemului complement prezintă variații de la specie la specie. Unele specii de mamifere (porcii, caii, câinii, șoareciiă deși au în ser componenți ai C, aceștia nu sunt capabili să lizeze eritrocitele, respectiv
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și lichidul interstițial local constituie o componentă fundamentală a focarului inflamator, cunoscută sub numele de exsudat. Se deosebește de transsudat (lichid interstițial acumulat excesiv în cavități sau în țesuturiă prin bogăția în proteine, inclusiv fibrinogen și fibrina. Este bogat în enzime și are reacție acidă. În contact cu aerul se poate coagulă într-o masă gelatinoasa. După predominantă diferitelor elemente sanguine, exsudatul poate fi clasificat în exsudat: seros, fibrinos, hemoragic și purulent. Exsudatul seros se caracterizează prin predominantă plasmei bogată în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
a animalului. La cabaline și la carnasiere puroiul este în general fluid, la IOAN PAUL68 taurine și la suine este semifluid, la iepuri adesea este smântânos iar la păsări este cazeos, brânzos. Consistentă cazeoasă a. puroiului la păsări este rezultatul enzimei antitriptice descrise de către Runnells, particularitate de specie, legată de evoluția filogenetica. În raport cu agentul etiologic determinant, puroiul este gros cremos, gălbui, în infecțiile cu Staphylococcus spp., este vâscos, galbenverzui, în infecțiile cu Streptococcus pneumoniae (Diplococcusă; este gros și albastru-verzui, cu infecțiile
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Receptorul TNF alfa; Integrina CD11b/CD18beta2; Activatorul plasminogen; urokinaza (uPAĂ; Receptorul uPAr; Granule terțiare Gelatinază (MMP-9Ă **; Citocrom b; Lizozim; Integrina CD11b/CD18b2; UPA receptor. * Granulele azurofile pot fi subdivizate la unele specii în: bogate în defensine și lipsite sau sărace; ** Enzime marker; MMP = Metaloproteinaze matriciale; TNF = tumor necrosis factor MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 71 Granulele azurofile sau primare sunt apropiate lizozomilor și conțin hidrolaze cu pH acid. Markerul lor este mieloperoxidaza. După conținutul în defensine, sau betadefensine (la vaciă, peptide antibacteriene, etc.
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
se cuprind: - elastaza, prezența în neutrofile, eozinofile, bazofile și macrofage; - catepsina G, prezența în neutrofile și în macrofage; - proteinaza 3, prezența în macrofage și în mastocite și - activatorul plasminogen - urokinază, în neutrofile și în macrofage. IOAN PAUL72 Metaloproteinazele - (MMPĂ sunt enzime dependente de Zn ++ și Că++, specializate în degradarea proteinelor matricei extracelulare. Se cunosc 12 metaloproteinaze, dintre care mai importante par să fie: - MMP-1 și MMP-8, colagenaze, existente în neutrofile, - MMP-2 și MMP-9 gelatinaze, existente în eozinofile (2Ă în neutrofile și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
EPD - peroxidaza eozinofilică - este situată la periferia granulațiilor, în asociație cu ionii de clor și apa oxigenata. Este un complex toxic eficient în bolile parazitare și tumorale. IOAN PAUL74 Tabel 2.6 Componenții granulelor eozinofile și rolul lor Nr. crt. Enzime Acțiuni asupra gazdei 1. Proteină bazica majoră - MBP- ucide paraziții, - induce eliberarea de heparina din mastocite - neutralizează heparina mastocitară 2. Proteină cationica a eozinofilului - ECP - ucide paraziții - reduce timpul de coagulare - alterează fibrinoliza 3. Arylsulfataza B - inactivează leucotrienele LTB4, LTC4
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cu lipide în pneumonie la pisică (După Thomson, 1984Ă Macrofagele activate sunt adevărate uzine secretoare. Cei peste 75 de produși de secreție (Zarnea G., 1990Ă au fost grupați (Unanue, 1974Ă în trei categorii: MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 85 1. Produși enzimatici: enzime lizozomale, colagenaze, elastaze, etc., care afectează proteinele extracelulare; 2. Produși implicați în reacțiile de apărare ale gazdei: lizozim, proteine plasmatice: fibronectină, α2 macroglobulina, transcobalamină, apolipoproteina E, tromboplastina tisulara și factorii V, VII, IX și X ai coagulării, componenții C1, C2
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
celulelor citotoxice induce transcripția genelor codante a moleculelor citotoxice: perforine și granzime. Perforinele sunt capabile să antreneze leziuni membranare în celulele țintă, puncte de plecare ale necrozei celulare. Mai mult, ele vor permite intrarea în celulă țintă și a altor enzime ucigașe, care vor duce în final la moartea celulei prin apoptoza. Granzimele sunt serinesteraze care completează acțiunea perforinelor. Procesul este stimulat de ÎL-2. Calea ligandului Fâs independența de Ca2+ Celulă citotoxica exprimă ligandul Fâs, iar celulă țintă moleculă Fâs din
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
acțiunea perforinelor. Procesul este stimulat de ÎL-2. Calea ligandului Fâs independența de Ca2+ Celulă citotoxica exprimă ligandul Fâs, iar celulă țintă moleculă Fâs din familia de receptori TNF. Această familie conține segmente capabile să activeze moartea celulară prin apoptoza activând enzimele CCP32 și ICE (ÎL-1 beta converting enzymeă - convertaza - Celulele NK folosesc ambele căi de citotoxicitate pe când limfocitele TCD8, utilizează numai calea ligandului Fâs. Literatura de specialitate mai recentă (Emoto M., 2003Ă, adaugă acestor celule ucigașe celulele NKT, clasice și nonclasice
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
producând depolimerizarea acesteia. Se creează astfel condițiile trecerii conținutului vascular în țesuturile înconjurătoare, apariția exsudatului. Acumularea exsudatului în țesuturi va determina modificări alterative secundare atât prin acțiunea mecanică de dilacerare și compresare cât și prin punerea în libertate, a unor enzime proteolitice conținute în celulele emigrate și în special în granulocite. Componentă alterativă a procesului inflamator se îmbogățește astfel și se extinde. Departe de a fi o fază statică, pasivă, cum adesea se afirma în literatura de specialitate, faza alterativă este
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
activitate endocitară crescută se poate realiza resorbția puroiului și organizarea conjunctiva a focarului; este evoluția cea mai favorabilă. Alteori agresivitatea agentului patogen determina intoxicarea și moartea macrofagelor zonei interne, dimensiunile abcesului crescând continuu. În alte situații, prin acțiunea litica a enzimelor existente în masă de exsudat se produce topirea țesuturilor într-o zonă cu rezistență mai scăzută și abcesul se deschide în interiorul unei cavități, al unui canal sau al unui vas. Exsudatul revărsat va determina apariția unor noi focare inflamatorii prin
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
fi modalitatea de internalizare, finalul se concretizează prin pătrunderea particulei în celula și constituirea veziculei sau vacuolei pinocitare, așa-numiți pinozomi. Aceștia se unesc cu lizozomii primari și formează lizozomi, în cadrul cărora substanțele internalizate sunt degradate sau digerate prin acțiunea enzimelor lizozomale. Particulă pinocitabilă are un diametru mediu de 1-2 micrometri și cantitatea de substanță pinocitată într-o oră este egală cu o treime din volumul inițial al celulei. În celulele endoteliale ale capilarelor, o bună parte din veziculele pinocitate traversează
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]