2,590 matches
-
țară cu atât mai mare și aparent mai puternică? Răspunsul patriotic este lesne de intuit: turcii n-au cucerit țările române, fiindcă n-au fost capabili să o facă, dată fiind rezistența românească. Interpretată astfel, istoria românilor se transfigurează În epopee eroică. Un fel de reeditare a luptei dintre David și Goliat. Dar dacă armatele românești nu erau chiar atât de mici? Teza unui specific militar românesc a fost susținută mai ales În perioada comunistă (și În strânsă legătură cu doctrina
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
această perioadă oponenții n-au reușit să-și antreneze compatrioții. Societatea, În ansamblul ei, a cedat sau a acceptat noile reguli. Grupuri Înarmate s-au refugiat În munți și au supraviețuit, unele dintre ele, până spre sfârșitul anilor ’50. O epopee eroică, limitată Însă la un număr mic de oameni și fără nici o șansă de reușită (au pierit În ciocnirile cu Securitatea sau, capturați, au fost condamnați la moarte și executați). Nu puțini țărani s-au opus colectivizării. Au izbucnit și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cultură care Încerca să-și reducă, și cât mai repede, Întârzierile față de Occident. În țara Românească, Ion Heliade-Rădulescu (1802-1872) se dedică Învățământului, publică o Gramatică românească (1828), editează prima gazetă În limba română (Curierul românesc, 1829), scrie poezii și chiar o epopee avându-l ca erou pe Mihai Viteazul, se pune În fruntea revoluției de la 1848, se lansează În elaborarea unui sistem filozofic atotcuprinzător și se erijează În postura de profet al românilor! În Moldova, Gheorghe Asachi (1788-1869) Îndeplinește o misiune similară
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Perioada interbelică este considerată de altfel epoca de aur a literelor românești. S-au ilustrat, printre romancieri, Liviu Rebreanu (1885-1944), cu viguroase fresce epice ale satului românesc, Mihail Sadoveanu (1880-1961), cu proza sa arhaizantă, la Întâlnirea dintre roman, mit și epopee, Camil Petrescu (1894-1957), cu o analiză fin intelectuală a unor tipuri de eroi neliniștiți și neadaptați, și Hortensia Papadat-Bengescu (1876-1955), romancieră a stărilor morbide și a unor complicate meandre psihologice. Însă romanul cel mai apreciat de critica românească — potrivit unei
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
scrie tot mai puțin în limba română. Andrei Bodiu ascultă dialogul nostru și se enervează, vrea să replice, dar îl rog să mă lase pe mine să „înfrunt dacii”... Mâncarea și vinul oferite de gazde sunt excelente, și până la urmă, epopeea rădăcinilor noastre istorice se pierde în toropeala gastronomică. Seara este „stricată” de o prea lungă așteptare a autobuzului care trebuie să ne ducă la hotel. Nimeni nu știe dacă va veni, poate s-a defectat sau a înțeles să vină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și a doua oară fizic, reproșând iubiților ei vini aproape imaginare, posedată de un anume demon, cel al perfecțiunii, al absolutului iubirii, și am început a treia parte, Oglinzile carnivore, care trebuia să încheie tripticul răsturnat - Bătrâni, femei, copii, o epopee a copilăriei și a copilului universal ce trebuia, în socoteala mea și pentru a fi în proporție cu celelalte două părți, să acopere vreo sută, o sută cincizeci de pagini. Dar... puterea, auto-stăpânirea mea bărbătească nu a mai rezistat neliniștii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Creația (demiurgulă, Inspirația divină (Apolloă sau Înțelepciunea (Minervaă, dar totuși 10, 12 sau 14 Forme și reprezentări vii... Iar Patriarhul, pe numele său Abraham, a „redus toate la Unul” și acest „Unu era gol”, cum o cântă Th. Mann în epopeea sa Iosif și frații săi... ...Să rămâi, să rămânem fideli acelei prime intuiții salvatoare și legislatoare, să rămânem fideli și credincioși tradiției, acelei Tradiții ce înseamnă nu numai „păstrare” și „imitare”, dar mai ales luptă în acel spirit ce a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
împerecheat, adesea fără voia ei, cu un mit venit din negura vremii: Pământul Făgăduinței, Abraham, Macabeii. Două mii de ani de fermentări subterane. Marxismul era impregnat cu prea puțină nostalgie pentru a rezista pe distanțe lungi. În cel mai bun caz, epopeea lui urca până în secolul al XVIII-lea. Davidul său ar fi putut fi Gracchus Babeuf. Acestui islam fără Dumnezeu, inventat de doctrinari pentru a-l seduce pe occidentalul îmbrăcat în salopetă, i-au lipsit, în mod straniu, lăstarii. Actualul deținător
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a rezista la eforturi). Memoria secolului XX rezumată și consemnată pe o foaie de hârtie nu mai mare ca o batistă, de două sau trei generații de supraviețuitori. Aici, fiecare om e un roman. Iar uneori chiar un fragment de epopee. Cu un bemol, totuși: acest avantaj antropologic, specific european, și mai degrabă de origine așkenazi, chiar dacă există și "romane" sefarade, va înceta curând a mai fi operant, odată cu moartea ultimilor supraviețuitori. Mâine, acest argument va fi mai convențional. 2. O
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Cauză, poezie însă censură, cosmopolitism; disidență, asistență. Vitesă, dezertor, filozofie precis preciziune; curios, curiozitate. Cesar (roman) și Cezar. h). făceam, fugeam; însă îndoiam. i). plăieși, femeie, creier, boier, îndoielnic, voievod, gunoaie, ploaie, vier, lămâie, muiere, îngăduie, trebuie; însă idee, statue, epopee (neologisme), tocmeală, urzeală, însă învoială, îndoială. j). deziluzie, dezamăgire, însă desnădejde, desbrăca; izbucni, izvori, izmă, izmene, izbândă. k). răzbi, războiu, răzvot, izvor; însă sbor, sburda, sglăvoc, zgură; Snagov, smeură, snop, zgârci, sgribuli (s inițial). l). lesne, plesnește, trăsnet, trosnit; îndrăzneț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Nu-l cunoștea. Scriitorii vechi dalmați sunt mai bine cunoscuți întrucât sunt mai vechi; literatura nouă a rămas pentru ei opacă. Se află pe un munte lângă Durmitor, mormântul unui poet clasic Muntenegrean Ivan Petrovici Nieguș, care a scris o epopee a munților Cernohori și a lăsat cu limbă de moarte să fie astrucat sus, "în bură și măgură" unde cu greu ajung oamenii și unde foarte târziu va răzbate zvonul lumii moderne, poate niciodată. Mormânt al izolării și singurătății. Durmitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
10 ianuarie 1475. C. C. Giurescu considera că aceasta “ar trebui să figureze la locul de cinste în toate cărțile de cetire și de istorie ale tineretului nostru.” Se simte în propozițiile scurte, care se succed cadențat, ceva din suflul unei epopei: „Auzind noi acestea-am luat cu toții sabia în mână și cu ajutorul lui Dumnezeu Atotputernicul, am mers împotriva dușmanilor creștinătății i-am biruit și i-am călcat în picioare și pe toți i-am trecut sub ascuțișul sabiei, pentru care lucru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
poate revărsa în momentele de cumpănă dintre timpi, așa cum sunt sărbătorile de iarnă, ca intermezzo al ritmului cosmic, sau trecerea de la copilărie la adolescență în planul uman. Din punct de vedere compozițional, drumul este considerat un fundament al construcției basmului, epopeii sau romanului, deplasarea în sine fiind axul. Voinicul intuiește breșele între spațiul profan și cel sacru, pentru că este un ales și caută acele locuri vulnerabile prin vecinătatea cu haosul. Unul dintre ele este pustiul, care „întrerupe locurile fertile, reprezentând goluri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care se ratează scriitorul român (de ieri, de azi, dintotdeauna)... Poate fi ratarea sfârșitul care să încoroneze opera? Iarăși mă supraevaluați crezând că pot răspunde la o astfel de întrebare. "Ratarea" nu-i întotdeauna descalificantă. Nu scrie Mircea Ivănescu o epopee a ratării? Dar cine, în afara lui, ar îndrăzni să-l considere un "ratat"? Nu vorbea Faulkner despre "bravura eșecului" și nu-și prefera el, între propriile cărți, Zgomotul și furia tocmai pentru că era "cea mai bună ratare"? Fiecare se ratează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt instinctiv valoros. Deși limba română nu e o limbă pentru dialog universal, ea se dovedește o limbă care poate să intre perfect în dialog cu dumnezeirea și eternitatea... Vreau să te completez... Nici limba în care a fost scrisă Epopeea lui Ghilgameș nu a fost o limbă de circulație universală. La ce lucrezi Ioan Flora? Bine că n-ai întrebat la ce scriu! Lucrez la mai multe proiecte... în primul rând am "la îndemână" o carte de poezie intitulată "Medeea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nici părintele, nici copilul nu trebuiau să existe. Acum ai cu adevărat cui să plângi de milă, dacă ai un izvor atât de bogat de lacrimi! Dar unde sunt cărțile adevărate care să vorbească despre toate aceste lucruri, elegiile, romanele, epopeile, marile tragedii literare, construcțiile artistice pe măsura tragediilor istorice traversate în toată perioada comunistă de generația noastră? Mă felicit că n-am publicat decât atât de puține cărți din mormanul de manuscrise care-mi sufocă dulapurile casei, spațiile libere de sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
evident, unei caracterizări unice. Opera să nu se raportează la nimic din ce s-a scris în literatura română, considerându-se într-un microunivers închis și inexplicabil, suficient sieși. Ibrăileanu îl numește ,,un Homer al nostru’’, operă sa fiind ,,o epopee’’ în care ,,trăiesc credințele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morală, filosofia poporului’’, iar cele peste o mie de referințe bibliografice ne îndreptățesc să vorbim de un fenomen Creangă. Tudor Vianu apreciază că Ion Creangă face trecerea de la ,,nivelul popular al
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Deși a fost chemat, în același domeniu, în Germania și America (cu remunerații incomparabile cu acelea de acasă), doctorul Costinescu a preferat să mu se rupă de soarta țării care intrase în război și participă ca medic ofițer la întreaga epopee pe frontul de luptă. Abia în 1946 se înființează o clinică O.R.L. la Iași, care a trebuit să fie tutelată, o vreme, de clinica similară din București, Nicolae Costinescu fiind doar șef de lucrări al clinicii ieșene, abia în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
viteza operațiunii. Efectivele acestor studenți sunt parțial cunoscute. Evidențele autorităților represive din acea vreme probabil au dispărut și ele s-au perimat prin evoluție naturală, fie au migrat în poziții "speciale". Voi enumera numele unor studenți din această categorie și epopeea vieții lor, în limita informațiilor și amintirilor de care dispun. Sunt, desigur, limitate. • Moisiu Dumitru, absolvent al anului VI în 1948, condamnat la 25 ani detenție, a fost eliberat în 1964, după 16 ani de încarcerare; moare la scurt timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
capătă, în ansamblu, tensiunea întreținută de jocul replicilor". În Cezara, în "descrierile pitorești", se strecoară "lejer o notă comică". Dar incursiuni analitice minuțioase face în prozele Părintele Ermolache Chisăliță și Moartea lui Ioan Vestimie ("cea dintâi combină comicul bufon și epopeea parodic-burlescă, apropiindu-se, prin omogenitatea comică, de stadiul pur și gratuit al genului comic, uzând de complexe strategii ironice, de umorul absurd și de inadecvări /confuzii/ comice", atingând "teritoriul extrem opus al literaturii comice, și anume absurdul"). Nu trec neobservate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cu bune lecturi din Kant și Schopenhauer, începe să aibă ambiții faustice), Cezara ("aici demonismul și titanismul se domolesc și se convertesc în serafim"-ism). Toate aceste proze, unele doar fragmente nefinisate, vădesc ambiția de a privi "creația universului și epopeea lumii într-o oglindă românească". Publicistica lui Eminescu pune în valoare spiritul polemic al autorului articolelor, beneficiar al unui discurs politic în forță, "un ideolog pasionat până la obsesie de cauza românității și de destinul a ceea ce el socotește a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ample și mai mult exemplificatoare în privința contribuției estetice a lui Eminescu, pe toate planurile angajamentului său literar, de la poezie la articolul de ziar și de la proză la teatru. "Ambiția lui Eminescu punctează M. Cimpoi este să reflecte creația universului și epopeea lumii într-o oglindă românească [...] are ceea ce se numește o viziune asupra lumii și o poziție clară în privința societății românești [...]. Are toate motivele să apere ceea ce el consideră a fi durabil și sănătos în lumea românească (limba și cultura, miturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Ediție îngrijită, prefață, note și bibliografie de Ecaterina Vaum. Iași: Junimea, 1981, 263 p. (Eminesciana; 24) * IORGA, N. Eminescu. Ediție îngrijită, studiu introductiv, note și bibliografie de Nicolae Liu. Iași: Junimea, 1981, 359 p. (Eminesciana; 25) * TODORAN, Eugen. M. Eminescu: epopeea română. Iași: Junimea, 1981, 400 p. (Eminesciana; 26) * DRĂGAN, Mihai. Mihai Eminescu. Interpretări: vol. 1. Iași: Junimea, 1982, 264 p. (Eminesciana; 27) * Eminescu și clasicismul greco-latin. Studii și articole. Ediție îngrijită, prefață, note, bibliografie, indice de Traian Diaconescu. Iași: Junimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sens în gîndirea politică 6. Alexandru Husar, Lecțiile istoriei 7. Jean Borella, Criza simbolismului religios 8. Stelian Dumistrăcel, Sate dispărute sate amenințate 9. Pavel Chihaia, Țara Românească între Bizanț și Occident 10. Petru Ioan, Logică și filosofie 11. Daniel Combes, Epopeea vinului 12. Anton Adămuț, Filosofia substanței 13. I. Saizu & Al Tacu, Europa economică interbelică 14. Jean-Noël Jeanneney, O istorie a mijloacelor de comunicare 15. Roland Barthes, Mitologii 16. Serge Berstein & Pierre Milza, Istoria Europei, vol. 1 17. Serge Berstein & Pierre
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Mai jos, pozele membrilor formației care îl acompaniază pe Puiu. Marinică, Dănuț și Adiță. Plus încă unul cu privire oablă - Otto. Cosmopolitul grupului. Care probabil „a făcut“ Germania. După cum se vede, diminutive cu ghiotura. Numele pieselor sună fioros de interesant. Epopeea lui Puiu. Suflet chinuit, neînțeles care acum s-a decis să-și povestească viața. A) „1. Seara asta beau.“ Ce să-i faci? Puiu are o certitudine de nezdruncinat. Cât timp nu se ia de oameni pe stradă, totul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]