7,503 matches
-
sunt resimțite de individ ca emoții dezagreabile care rup echilibrul psihosomatic. Frustrarea produce o blocare a satisfacerii unei nevoi a individului, declanșând sentimentul unei amenințări a posibilităților vitale ale acestuia. Stresul este și el o amenințare a posibilităților existenței persoanei, epuizând resursele de energie psihică ale acesteia. Agresivitatea reprezintă descărcarea tensională consecutivă frustrărilor individuale, ca o soluționare a acestora. În sensul acesta, tulburările psihosomatice se dovedesc a fi expresia unei relații care se stabilește între stările de tensiune intrapsihice produse de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
categoric” al moralității absolute; G.W.F. Hegel, cel care în Fenomenologia spiritului demonstrează că prin filosofia sa întreaga istorie a spiritului s-a încheiat; K. Marx care, în Tezele despre Feuerbach, aprecia că interpretarea metafizică a lumii și-a epuizat toate resursele, că filosofia speculativă a decedat, locul ei fiind luat de o știință pe care a numit-o materialism dialectic și istoric. Viziunea pansofică a lui Comenius despre viitorul Europei și al lumii, chiar dacă a fost inspirată de această
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
practică judiciară americană. „Juratul” este un expert cunoscut în domeniul de activitate vizat de curriculum, ales de cercetătorul-proiectant. „Jurații” sunt consultanți individuali în vederea alegerii „câmpurilor de învățare” și colectivi după ce inventarierea acestora a fost finalizată. Alegerea conținuturilor de învățare nu epuizează problematica elaborării „câmpurilor de experiență” sau a „experiențelor de învățare”. Este necesară „pedagogizarea conținuturilor”, care presupune cel puțin următoarele activități: a) rearanjarea conținuturilor în ordinea logică a învățării (sau în conformitate cu „logica pedagogică”); b) elaborarea suporturilor învățării (manuale, cursuri standardizate etc.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu le uite. Sunt eșecuri și prăbușiri spectaculoase care au succedat mereu unor mari descoperiri și biruințe epistemice. Iată doar două exemple de năruiri care au avut loc în fizică, „regina științelor”. Tocmai când fizica newtoniană părea să-și fi epuizat domeniul formulând elegantele legi universale care elucidau toate tainele spațiului și timpului, a apărut teoria relativității a lui Einstein; splendidul edificiu newtonian s-a prăbușit brusc și astăzi nu mai ocupă decât o parcelă insipidă și nesigură din infinitul imperiu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe termen scurt și așteptarea unei morți rapide. Orice om care a cunoscut lagărul de concentrare a cunoscut și proba îngrozitoare a murdăriei pe care nu o poți combate cu nici un mijloc. Murdăria distruge treptat voința de a trăi; ea epuizează și demoralizează” (Revel, 1998, p.243). Într-un articol recent publicat în revista L’Express, Éric Conan notează că, „după ce a debutat în vervă la începutul secolului, epopeea intelectuală franceză s-a scufundat în greșeală, delir și se încheie astăzi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Pasivă” la început, coada se „viriliza” pe parcurs. Se organiza, se roda, creștea rapid în dimensiuni (oamenii se adunau instantaneu de peste tot, ca într-o comedie burlescă alb-negru cu Stan și Bran), intra în ritm și, pe măsură ce marfa „băgată” se epuiza, începea să se agite în gol, disperat și isteric, oamenii se înghesuiau, țipau, se înjurau, se luau la bătaie, începea selecția naturală, homo homini lupus. Nici o regulă stabilită, „planificată” de comun acord cu privire la organizarea cozii nu se mai respecta când
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu Corneliu Mănescu (personal, nu am auzit de „rezerva” Ion Iliescu). Oricum, niciodată nu s-ar fi putut ca de la vreo coadă să se iște o revoltă - politic, situația era bine ținută sub control, oamenii erau deja domesticiți, timorați, dresați, epuizați fizic și psihic, devitaminizați, cu imunitate redusă. Coada era nu numai un reflex al penuriei și al politicii economice falimentare, ci și un instrument de control al populației, de disciplinare, pasivizare și supunere colectivistă față de autoriatea sistemului, de colonizare a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu în favoarea lor. În final, el este aplaudat pentru că promite satisfacerea doleanțelor. În mod previzibil, într-o lună de zile Valea Jiului va fi reciclată și transformată într-o cazarmă. „Liniștiți-vă și reluați-vă lucrul”, îi sfătuiește Ceaușescu pe mineri. Epuizat de discursul său calp și de atmosfera tensionată în care nu se simțea în siguranță, atunci când părăsește platforma de unde le vorbise greviștilor, Ceaușescu are chiar un moment de slăbiciune fizică, sprijinindu-se de unul dintre oamenii săi, ca un bolnav
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
punct în plus; la fel sunt notate și exercițiile 13 și 14, dacă execuția mișcărilor este însoțită de agitarea mâinilor; - exercițiile 4‑11 permit notarea timpului de execuție; - descriptorii prezentați în dreptul fiecărei note reprezintă mai degrabă niște repere și nu epuizează toate posibilele reacții/soluții/mișcări din timpul execuției subiecților, dar orientează evaluatorul în activitatea sa (de aici și caracterul oarecum subiectiv al evaluării care poate fi depășit cu ușurință după un număr de aplicații); - comenzile se exprimă clar, precis, astfel încât
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
luciditate tragică. Marca specifică e un fel de „greață” sartriană de realitate și de literatură. Relațiile dintre realitate și ceea ce „descrie” poezia, dintre corporalitate și poem, dintre realul dinafară și cel dinăuntru sunt surprinse într-un dublu joc agonic, care epuizează posibilitatea sensului. Spațiul concentric al poemului devine absurd. Fluxul de asociații conceptuale, concrete ori livrești, uneori funambulești, nu duce la eliberarea unei emoții ori la coagularea unei semnificații. Tensiunea dintre scris și existență, imposibil de reconciliat, și denunțată ca atare
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
2003), înscrie un salt parcă într-o vreme de apoi, când totul va fi înghețat. Cuvinte, sintagme, câmpuri semantico-simbolice, imagini răzlețe se alătură, se întretaie, se resping, vorbind despre imposibilitatea comunicării. Lucruri, fragmente trec doar prin fața ochiului, căci spiritul e epuizat sau bolnav de existență, înțepenit într-o nebunie mută: „Gândesc cu trupul”, „spusele n-au sânge/ n-au carne n-au văz nici auz/ zac moloz adunat frământat biciuit” ( Idee); „bolnav sunt/ de experiențe vândute/ de poleiala cuvântului/ de țipătul
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
nu se ridică la întâmplare, în necunoscut. Ea este consecința unui „sondaj absolut”, a unui „studiu total”, în care nimic n-a rămas neexaminat, nedrămuit. Nici un element esențial nu va lipsi, așadar, edificiului înălțat, căci autorul are orgoliul de a epuiza subiectul pe care-l abordează, de a-l clasa, apoi, definitiv, „dosarul” lui nemaiputând oferi nimic inedit unui eventual nou exeget. NICOLAE BALTAG SCRIERI: Viața lui G. Ibrăileanu, București, 1946; Opera lui G. Ibrăileanu, București, 1959; Literatura română veche, București
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
al literaturii române. Debutează în 1964 la „Gazeta literară”. Mai colaborează la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Astra”, „Ateneu”, „Caiete critice” ș.a. O serie de studii de mare întindere, impecabil articulate argumentativ și - conform unei rețete cu care P. se identifică ab initio - epuizând o arie problematică, sunt consacrate unor scriitori din cele mai variate epoci, de la cea veche (Miron Costin, Dimitrie Cantemir) la cea modernă (Ion Vinea) și contemporană (Mircea Ciobanu, Marin Preda). Cu acesta din urmă P. a avut o relație particulară
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
tematice sau prin apelul la elemente de butaforie epică uneori ridicole. Cea mai izbutită narațiune pare să se afle în miniromanul Anotimpul dragostei (1973), unde universul tulbure al sufletului adolescentin este plasat într-o parabolă despre risipire. Intenția de a epuiza tema îl face însă pe autor să adune la un loc mai multe personaje decât era necesar, fiecare ilustrând un alt caz de „ratare” provizorie și să complice excesiv firul epic al scrierii. Interesante sunt și câteva povestiri din volumul
RAŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289146_a_290475]
-
Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu, în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (I-II, 1930) - și rămâne cu o infirmitate auditivă care îl va marca toată viața, după cum va consemna în Note zilnice: „Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a neurastenizat. Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc. [...] Sunt exclus de la toate posibilitățile vieții. Aci, unde totul se aranjează «în șoaptă», eu rămân veșnic absent.” Revenit pe front
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
16 Infanterie - Suceava, la luptele din Moldova, la Cașin și Oituz. La 24 iulie 1917 cade prizonier și este internat în lagărul de la Sopron (Ungaria), în vreme ce, în comunicatul din 1 august al regimentului căruia îi aparținea, este declarat mort. Întors epuizat din prizonierat (10 aprilie 1918), lipsit de mijloace materiale, îi apare lui E. Lovinescu ca „un tânăr sublocotenent într-o uniformă decolorată de sfârșit de război, supt la față, de un blond spălăcit, luminat totuși de fixitatea fosforescentă a două
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
imaginile redau, adesea, gesturi de o cruzime cu atât mai percutantă, cu cât este mai absurdă. Chiar dacă romanul nu constituie pentru M. un gen privilegiat, Golful sălbatic (1977), apărut în colecția „Romanul de dragoste” și al cărui tiraj s-a epuizat rapid, după alte criterii decât literare - accesibilitatea aparentă a subiectului: un conflict între două femei ce își dispută un bărbat sentimentalism etc. -, are totuși o calitate structurală, și anume construcția polifonică, bazată pe succesiunea vocilor narative ale personajelor: Roua Caraoglu
MOTOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
larg, drept apropiere între oameni, indiferent de scopurile ce i-au antrenat în război și deasupra oricăror determinări naționaliste”. Pamfletul ca discurs literar (1999) este un studiu teoretic și critic despre un fenomen literar aproape ignorat astăzi. Autorul vrea să epuizeze (și de cele mai multe ori reușește) toată „problematica de esență” a pamfletului: mecanism, paradigme, procedee, variante formale, structură etc. Pornește de la ideea că „pamfletul românesc ca literatură se naște din proza jurnalistică” și comentează copios atât autori români, cât și străini
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
și dor, despre care Edgar Papu scrie: „Autorul cuprinde aci aproape exhaustiv ceea ce s-a scris mai important în privința dorului - inclusiv datele însumate, în ordinea comparatistă a fenomenului -, avansând și o serie de idei proprii a căror subtilitate intenționează să epuizeze toate capcanele destinate a prinde acest prețios vânat spiritual”. Remarcabile sunt comentariile critice despre Mihail Sadoveanu și G. Călinescu. La autorul Țării de dincolo de negură M. examinează vocația acestuia pentru viața naturii, marea lui admirație pentru ceea ce el însuși numea
MUNTEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288284_a_289613]
-
prin lexic bogat, muzicalitate și imagini mai îndrăznețe, placheta Cântecul vieții dă în cele din urmă o impresie de vetust și chiar de epigonism. Un nou elan liric trăiește M. la mijlocul anilor, ‘20 pe meleagurile basarabene, dar și acesta se epuizează repede, concretizându-se doar în câteva poezii epico-descriptive (Pe limanul Nistrului, Akermanul, Nadia, O iarnă la Bugaz, Legenda covoarelor basarabene ș.a.). Simple versificări, satisfăcând comanda organizației carliste pentru copii și tineret, Sergentul Soare și Cântecul străjerilor nu au valoare. În
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
aparent „neinfectat” se asociază cu o supraviețuire redusă. Ca urmare, CVC va fi menținut numai atât cât este strict necesar și va fi evitat în toate situațiile în care acest lucru este posibil. în cazul în care capitalul vascular este epuizat, iar trecerea la dializă peritoneală sau transplantul renal sunt imposibile/contraindicate, o soluție in extremis este reprezentată de inserția unui CVC permament. Acesta are un traiect subcutanat, dezvoltându-se la acest nivel un manșon fibros cu rolul de împiedicare a
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ființe precum ciudata Mika-Lé ori indiferentul Lică Trubadurul, care desăvârșesc la rândul lor procesul de disoluție și dispariție a unei burghezii istovite și parazitare, în beneficiul alteia mai noi, mai tânără și evident mai abilă. Dar perspectiva sociologiei literare nu epuizează problematica privind viziunea lumii, cu toate că realismul programatic și viril al scriitoarei o legitimează. În stratul ei cel mai profund, această viziune pune în lumină caracterul tragic al condiției umane, marcată indelebil de agresiunea unui lent și neîndurător proces de degradare
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
investigarea ei din interior, analiza urmând fiecare din genurile ilustrate de scriitor. Îmbinând demersul istorico-literar cu critica analitică, exegetul consacră trei lucrări ample lui Mihai Eminescu. Cea dintâi este Eminescu. Originile romantismului (1983), o lucrare ambițioasă, care își propune să epuizeze semnificațiile personalității creatoare eminesciene, așezând-o în context universal. Adept al metodei genetice de factură ideologică, P. cercetează sursele autohtone și străine care au fertilizat gândirea eminesciană. Aceeași metodă este utilizată și în Eminescu. Metamorfozele creației (1985), unde interpretul intenționează
PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
și sănătatea nu i-au îngăduit să încheie acest proiect, după cel de-al doilea război mondial izbutind să dea tiparului doar încă trei volume (IV-VI, 1952-1963). Cele șase masive tomuri ale ediției au o valoare culturală exemplară, ele epuizând, ca text și interpretare istorico-literară, întreaga secțiune lirică a operei eminesciene. Notele și variantele constituie o contribuție fundamentală la exegeza eminesciană, înfățișând geneza operei, avatarurile ei, structura și conexiunile interioare, proiecția pe coordonatele biografiei lui Eminescu și ale epocii sale
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
de a-l reconstitui. Romancierul Victor Testiban asistă la fărâmițarea, în ceea ce ține de convenție și artificiu, a ficțiunii pe care o imaginase, concomitent cu trecerea ei în actele de stare civilă, adică în realitate. Un proces care inversează ironic, epuizându-l, visul lui Balzac de a concura starea civilă. Cu cărțile pe iarbă, „cel mai bun roman scris de Olăreanu” (Eugen Simion), reprezintă o variantă mult amplificată a textului Sancho Panza al doilea, din Fals manual de petrecere a călătoriei
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]