3,970 matches
-
poeziei populare, încât opera sa a devenit: "expresia integrală a sufletului românesc" (N. Iorga). Limbajul poetic insolit este marcat de invenția verbală și metaforică, magia ritmului și muzicalitatea interioară a versurilor, sensibilitatea reflexivă. În proiectele sale viza vârsta mitică și eroică a istoriei neamului, fiind atras de misterele genezei; și-a propus o epopee dacică, "o mitologie proprie românească". În unele poezii apare sentimentul dorului, "o stare de alean și de elan" (George Munteanu), o formă de viață, o stare de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
istoria sub semnul vizionarismului, căutând sensurile istoriei universale și naționale. În Scrisoarea III, "omul politic, patriotul dispare într-o lume meschină", mediocră. Prin antiteză, poetul aduce față-n față trecutul reprezentat de Mircea cel Bătrân și prezentul judecat de "istoria eroică"; o istorie ideală și alta monstruoasă. Partea întâi este dominant epică și cu unele momente dramatice, partea a doua este lirică, satirică, pamfletară. Istoria ideală dezvăluie visul lui Osman, încercând să explice întemeierea Imperiului Otoman. Acest vis cuprinde o poveste
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a doua a romanului este un adevărat jurnal de front, rezultat în urma participării autorului la război, în linia întâi. Realul se transformă în fantastic grotesc, scenele nefirești devin adevărate. Oscilările între viață și moarte, întâmplările de război nu au nimic eroic luate în ele însele. Noaptea soldații și ofițerii mărșăluiesc spre o țintă obscură, atenți să nu facă zgomot cu bidoanele. Un ofițer cu intestinele scoase face semne amicale celor veniți în ajutor. Întins pe malul Oltului, colonelul străpuns de un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și de pe poziția celui care te-ar putea contrazice („E important să-mi cunosc prietenul, dar și să învăț“). După cum menționam mai sus, nu doar cuvintele pot schimba convingeri, ci și faptele. Ce sunt faptele convingătoare? Ele nu sunt acte eroice și nici travalii de ani de zile; acestea au nevoie de ode din partea altora sau de laudă de sine pentru a deveni câtuși de puțin convingătoare. Faptele con vin gătoare sunt gesturi sau atitudini cu putere simbolică și astfel vorbesc
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
G. Dumézil despre lumea veche sau un G. Duby despre umanitatea medievală consună cu o lungă și complexă tradiție, pe seama căreia s-au închipuit și pentru timpurile mai noi tot felul de tipologii. Carlyle identifica la timpul său ipostaze ale eroicului în religie, litere, creație, politică, în ideea de a sugera modele, culmi de realizare umană în toate aceste domenii. Când vorbește de martir, de erou, de înțelept, ca ipostaze ale unei substanțe unice, adevărul, Eminescu reia în fond un gând
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
erou, de înțelept, ca ipostaze ale unei substanțe unice, adevărul, Eminescu reia în fond un gând mai vechi, prezent în mai toate culturile și activ îndeosebi acolo unde existența colectivă a fost mai puțin tulburată de ingerințe externe. "În epoce eroice, când lupta pentru existență e grea, observa același, curajul, puterea de sacrificiu, caracterul nestrămutat, care nu cunoaște frică de moarte, ajung la cârmă și mențin cu tărie existența statului; când, din contra, viața fizică a statului e întrucâtva asigurată și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
comportă o valabilitate continuă. Apelul la experiența trecutului nu era, desigur, accidental. Istoria constituia, în plin romantism, o sursă de revitalizare pusă la lucru pretutindeni, un izvor inepuizabil și pentru creația literară. Căci "istoria noastră, nota redactorul, are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și de poetice pentru ca să găsim și noi sujeturi de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații." A doua sursă capitală trebuia să devină
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cerută de complexitatea schimbării, cu bogați și săraci, îl încadram pe Carlos Fuentes, cu La Muerte de Artemio Cruz, unde circumstanță militară nu mai înseamnă integral și absolut blocarea schimbării, autorul narând diferite posibilități în fața revoluției cum ar fi sacrificiul eroic, trădarea, compromisul -, din a doua categorie de tendințe fac parte Llosa, cu Orașul și câinii, Sábato, cu Despre eroi și morminte, Julio Cortázar, cu Șotronul, García Márquez, cu O sută de ani de singurătate, Carlos Fuentes, cu Regiunea cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că toate religiile mari o condamnă"66. Personajele sale vorbesc despre sinucidere, pentru ca, spune Sábato, "toți ne gândim adesea la asta, în momentele noastre de tristețe", însă el crede că acest act este "egoist și criminal", că nu are nimic eroic, așa cum considerau anticii, nu este semn de forță, așa cum spune Borges, care declara că aprobă actul sinuciderii, pe care îl vede, ca adept al budismului, ca pe Nirvana, ci că "sinucigașul se omoară pe el ca să nu omoare pe altcineva
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
moniste"3: în timp ce Molière creează avarul, Shakespeare este creatorul însetatului de putere, iar Balzac, al ambițiosului social, la Sábato se poate vorbi de o depășire, el e pluralist, pentru că personajele sale sunt purtătoare a celor trei ipostaze ale absolutului: puritatea eroica, înțelepciunea simpatetica și extazul, mai ales cel artistic, toate fiind forme de împlinire umană. Și nu numai personajele sale, ci viața sa este o ipostază a absolutului, manifestată prin compasiune, dragoste de oameni, generozitate, angajare socială, dăruire, univers unde se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
realității"48. Sábato scrie române de ficțiune, cu personaje purtătoare de absolut, ca María, Marcelo, Carlos sau soldații generalului Lavalle 49, toți glorificatori intransigenți ai purității, capabili de sacrificiul suprem, cel al vieții, pentru a da existenței terestre un sens eroic, sunt întruchiparea omului în căutarea unui grăunțe de absolut, al omului total, în care se opun dar se și compun spiritualul și virtualul, luciditatea intelectului și forță impulsurilor profunde, senzitive sau emotive. Pentru Sábato, tocmai în această coincidentia oppositorum rezidă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
umană, acea tragicomedie ce provine din dublă să condiție de demon și înger. Grotesca, dar patetica dualitate care-l face să vorbească despre eternitate, când știm cu toții, amintește Sábato, că vom trăi până în jur de 70 de ani. Stupida, dar eroica dualitate care-l determina pe om să se preocupe de absolut și de ideile pure, cănd știe prea bine că, în final, "nu va fi altceva decât un biet hoit mâncat de viermi"115. Pentru Sábato, marea literatura este, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
această mișcare "agită spiritele", când a ajuns el la mișcare, "singurul suprarealism etern era cel rău", așa cum scrie în Scriitorul și fantasmele lui: În 1938, când am locuit cu ei, deja se trăia din amintiri, iar impulsului anarhist din vremurile eroice îi luase locul o ortodoxie școlară"; mai tarziu îi recunoaște prelungirea în existențialism. Sábato spune despre mișcarea suprarealista că Biblia să a fost dezordinea, arma să imaginația, teritoriul său visul și imaginea absurdă, tehnica să automatismul, păcatul lui ortodoxia, disperarea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cât și a compoziției 95. Caracterul muzical. Denumit și coloratura emoțională a unei piese muzicale, caracterul muzical reprezintă ansamblul ideilor și sentimentelor, transmise de către toate mijloacele de expresivitate muzicală în ansamblul lor. El poate fi: vioi, săltăreț, jucăuș, vesel, trist, eroic, solemn, liric, romantic etc.. Tot V. Grigore afirmă că obligativitatea concordanței între execuția motrică și linia general afectivă a acompaniamentului muzical, impune: 1. selecționarea acelor gesturi, acțiuni motrice, deprinderi tehnice reprezentative pentru caracterul ales. 1. executarea mișcărilor într-o manieră
Aspecte teoretice privind pregatirea asrtistica in gimnastica artistica feminina by LIUȘNEA DIANA NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/1673_a_2936]
-
coborâm orgoliul de pe piedestal și să urcăm animalul măcar cu o treaptă mai sus pe scara ființelor vii oricât de minuscul ar fi, oricât de insignifiant ne-ar părea. Să medităm puțin și să admirăm, spre exemplu, tăcuta, invizibila, indispensabila, eroica, venerabila bacterie în vârstă de trei sau patru miliarde de ani, capabilă să se reproducă de 14 ori pe minut, la o temperatură de 100° C, și care are toate șansele să ne îngroape pe toți. Să înțelegem că dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
următoarea apariție: un bărbat și o femeie, îmbrăcați în djellaba, mergeau agale la drum, împreună cu dobitocul lor. Era sfânta familie readusă la viață. Cu un copil în brațe, femeia stătea pe asin, în timp ce soțul mergea alături, cu acel pas mărunt, eroic, care îngăduie parcurgerea distanțelor foarte mari ori întoarcerea în timp. De unde veneau, încotro se îndreptau? Nimeni nu poate ști, doar Dumnezeu, Cel Care și-a sfătuit fiul să încalece pe un măgar. Iar acestea toate s-au făcut ca să se
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ar fi existat în lume și alte nuclee de populare. Ne place să ne imaginăm Șobolanul etern, Șobolanul indestructibil ridicându-se, după câteva secole petrecute în subteran, apărând din ruinele vreunui megalopolis, mort de nerăbdare, dar totodată mai viu, mai eroic, mai viclean ca niciodată. Odată scăpat din straiele sale naturale, odată creată prima unealtă oricât de modestă sau rudimentară nu-i mai rămânea, pentru a reface lumea, pentru a și-o însuși, decât să acceadă la cunoaștere. Este firesc să
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pe deplin dezorientarea. Ziua de 12 februarie 1934 va constitui "detonatorul", dar nici imediat perceput, și nici într-o manieră uniformă, așa cum unii au considerat-o adesea. Pe 12 februarie muncitorii din Linz și din Viena au declanșat o luptă eroică și disperată pentru a încerca salvarea republicii democratice construite de către social-democrația austriacă în anii douăzeci. Partidul comunist austriac fusese redus la nivelul unei grupări neînsemnate încă de la începutul republicii 3, de aceea social-democrația își asumase singură responsabilitatea inactivității sale din
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
neelucidat, refuzau să perceapă în realitatea sovietică adevăruri evidente, comuniștii beneficiau de aura socialismului în construcție și de "victoriile" sale, certificate de către martori ce purtau adesea nume respectate în lumea întreagă. În sfîrșit, și într-un mod de netăgăduit, imaginarul eroic al războiului din Spania, al Brigăzilor Internaționale și fidelitatea față de cauza lor constituiau un capital moral pe care partidele s-au angajat să-l fructifice. O lume aparte (în totalitate) A descrie faptele, a decodifica strategiile, a-i analiza subterfugiile
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
cuprinde Nordul și Pas de Calais între 27 mai și 9 iunie. Grevă dură și foarte sever reprimată (peste 600 de arestări), dar populară, ea scoate în evidență înțelegerea secretă între patronatul minier și ocupant. Ea impune definitiv o imagine eroică și combativă a PCF-ului în regiune 20. Apelul Pentru formarea unui front național al independenței Franței și Apelul către popoarele Flandrei și Valoniei, ambele de la mijlocul lunii mai, concretizează directiva Komintern-ului din aprilie 1941. Nu mai există decît un
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
pretutindeni, după 22 iunie 1941, partidele comuniste creează și păstrează un control strîns asupra grupărilor armate propriu-zise, FTP în Franța, Partizanii armați în Belgia, Mil în Olanda, Brigăzile Garibaldi, ulterior, în Italia. Aceste grupări ocupă un loc central în gestul eroic al războiului, așa cum îl va prezenta tradiția comunistă, dar ele polarizează, de asemenea, frisoanele și fantasmele adversarilor lor. O altă manifestare a prezenței comuniste, dintre cele mai importante, o reprezintă înființarea celulelor de întreprindere, fie că ele desfășoară sau nu
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
intențiilor supraconștiente simbolizate de divinități), este cel care va deveni în epoca mitică sensul subiacent nu numai legendar, ci și veridic din punct de vedere simbolic. Temele mitologiilor tuturor popoarelor sînt conflictele dintre motivațiile intime, reprezentate simbolic de fațada luptelor eroice. Va fi extrem de instructiv în acest context să subliniem că, fiind parte integrantă a animismului, care marchează copilăria umanității, tema centrală "viața și moartea elanului animant" constituie totodată tema simbolică a mitului biblic al genezei evolutive a ființei gînditoare, mit
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
efect orbitor al spamei: spiritualizarea-sublimarea acesteia. Epoca mitică se deosebește deci de epoca animistă prin faptul că implorarea magică este înlocuită de simbolizarea unui efort intrapsihic destinat depășirii mai eficiente a spaimei. Efortul acesta își găsește expresia mitică în luptele eroice împotriva pericolelor înfricoșătoare, a monștrilor tenebrelor, care simbolizează chinurile orbirii afective. Divinizarea simbolică a stării ideale este deci completată de cealaltă simbolizare tipică a miturilor: eroul și lupta lui împotriva monștrilor, care reprezintă propriile lui tentații subconștiente. Această diferențiere esențială
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
manifestare a acesteia. Sanctificarea nu este o stare sufletească imuabilă și supraomenească. Ea reprezintă un dinamism destinat împlinirii: victoria naturii sublime a omului asupra slăbiciunilor firii omenești. Ca atare, ea este încoronarea simbolizării mitice, a cărei temă constantă este lupta eroică și intrapsihică împotriva asaltului resentimentelor restrictive și nesănătoase. Dinamismul sanctificării este inclus în deliberare: el reprezentînd cel mai înalt grad de eliberare. Dat fiind acest fapt, dinamismul sanctificării s-a manifestat nu numai în omul Iisus.L-au trăit și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
obsesiilor privind restabilirea justiției prin agresiune nu constituie idealul pe care pretind ele că îl reprezintă. Idealul este depășirea necesităților istorice atunci cînd acestea sînt fals motivate. Idealul acesta istoric este adevărul etern, tema tuturor mitologiilor și a luptelor lor eroice. Idealul este reprezentat în cel mai înalt grad de soarta eroilor evangheliilor, care sărmani nenorociți demni de milă, după părerea lumii, fără să fie ajutați de un dumnezeu real sau de oricine altcineva, neînțeleși de nimeni, nici măcar de apostoli, și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]